Român prin lume, prejudecăți, bune și rele

Românești Sfaturi de călătorie

DSC08968

Cina multinationala in Nisa: Romania, Anglia, Australia

Trebuie să spun de la bun început că nu am avut de suferit de pe urma faptului că sunt româncă, în nicio călătorie. Oamenii te tratează așa cum te cunosc, dar uneori am avut unele momente – scurte – amuzante să le spunem, iar alteori a trebuit cumva să mă străduiesc mai mult, sau așa am avut impresia. Dar cu asta sunt obișnuită, așa că să înceapă spectacolul.

Am spus că nu am avut probleme, dar uneori am simțit un pic de crispare când am spus că sunt româncă, din fericire numai în cazul europenilor cu educație medie, aici mă refer la prejudecățile cum că am fi hoți sau oricum dubioși, dar după primul impact se mai uită o dată și se relaxează, controlează, etc.
Oricum în Europa mai ales să fii român este un issue, cum ar spune englezii și vreau nu vreau mă afectează și pe mine chiar dacă puțin și pe moment, dar mi-ar place mult să nu mai am senzatia de sărit bungee jumping aer în piept înainte de a spune că sunt româncă.

Și iată mai jos câteva din impresiile mele vis-a-vis de afirmațiile de mai sus:

Portugalia: curiozitate și acceptare

În Portugalia m-am simțit ca acasă, oamenii sunt primitori, nu au aere și să fii român este la fel cu a fi orice altă nație de turist, am întâlnit mulți tineri foarte curioși să afle lucruri despre țara noastră în pensiunile pe unde am stat, le-am arătat pe net peisaje, Delta, le-am povestit, erau uimiți toți de ce vedeau nici nu și-ar fi închipuit cum este la noi, clar avem de lucru la imaginea nostră ca țară și avem infinit de multe de oferit, dar ce ne facem cu drumurile?
Menține specială în Porto: În grupul car ne închegasem după Nova Era Party au apărut la un moment dat 2 francezi absolut îndrăgostiți de România și mai ales de Vama Veche, unde au stat vreo două săptămâni și au spus că este cel mai tare loc de pe planetă! Le-a plăcut și Timișoara și ce au mai văzut dar de Vamă erau absolut fascinați. Erau bucuroși că sunt din România, URA.

Italia

Iubesc această țară și o vizitez asiduu; cumva mă intregrez destul de bine, nu am avut absolut niciodată niciun incident, nici când am fost cu mama sau cu prietene (și am vorbit română între noi non stop). În general sunt luată de italiancă sau spaniolă, deci nu știu ce să spun, vorbesc italiana, un singur moment un pic ciudat la prima mea vizită, împreună cu o prietenă, când am fost întrebate de taximetrist dacă căutăm de muncă, după ce a realizat că suntem românce. NU, turiste, a părut foarte puțin convins, spre 0, dar oameni limitați sunt peste tot, nu trebuie să ne lăsăm influențați, puterea lor de înțelegere este mică, punct.
Dar asta a fost o situație, în Italia ca peste tot sunt oameni și oameni, depinde ce noroc ai, eu am dat peste oameni minunați, în frunte cu draga mea prietenă Mara.

Duesseldorf

Crispare printre vânzătoarele din magazine la revelația că nu, nu sunt italiancă, sunt româncă, trecem peste, la parfumuri într-un mall dărâm un întreg raft, vânzătoarele Une Catastroofee OK știu ce înseamnă le-am și spus plus că nu sunt de acord cu o asemenea asociere la persoana mea, nemții sunt corecți, educația primează, totul se rezolvă civilizat.

Cuba, Turcia, Maroc, Tunisia, cele mai plăcute experiențe

În aceste țări ești primit cu plăcere ca român, cu căldură. Amuzante? În Cuba la un moment dat era bucurie mare că sunt țigancă/gipsy din România, nuuu – nu că ar fi rău, am văzut că la renumele nostru în afară, rău și bun, au contribuit români de toate etniile.
În Cuba chiar am întâlnit americani care erau fascinați că sunt româncă, era ceva incredibil, exotic, într-un mod plăcut, așa cum aș privi eu oameni din Groenlanda de exemplu.
Tot în Cuba, gazdele mele din Trinidad mi-au spus că toți românii care au ajuns la ei au fost oameni extraordinari, plăcuți, m-au primit cu bucurie.

DSC01700
Casablanca, Maroc

Totuși în Tunisia am fost sfătuiți să fim discreți

Să vă lămuresc: de la aeroport, transfer cu autocarul, ghidul ne-a făcut educație: să fim discreți. La mic dejun, nu am avut poftă, dorim să luăm ceva pentru cel mic mai târziu? discret, cu o sacoșă… Dorim să cumpărăm ceva din afara hotelului? Discret, iar sacoșă…..și tot așa până la hotel, m-a amuzat și nu prea, dar uitându-mă pe balcoanele vecinilor (se vedea) era plin de vestigii de la mic dejun: iaurturi, gemuri, unturi, etc, așa că poate că și ghidul era îndreptățit, dar…. criza a venit și iată:
Anul trecut, 2013, Roma, hotel destul de central, vedeam cu mama cum nordice, englezoaice, etc, făceau foarte dezinvolte sandwichuri și le luau la pachet, pe lângă pachete de biscuiți și altele, așa că aici nu era nimeni discret, era dezinvolt. Și până la urmă ce este așa de grav? De ce să fim judecați pentru asta? Tot ce este la mic dejun se aruncă, mai bine iei de aici dar lași zilnic ce trebuie la femeile de serviciu, la recepționieri, etc. Sunt cheltuieli care trebuie făcute, așa este corect, restul…cum vrea fiecare.

DSC06441
În Barcelona

Și a venit Barcelona:

Într-o discuție în livingul unui hostel cu o prietenă din Suedia, o englezoaică și o braziliancă, am ajuns la clișee, eu plângându-mă de faptul că suntem priviți ca hoți*
*Prietena mea din Coreea, Celine, fusese averizată de mama-san de la hostelul unde stătea (în Europa sunt multe hosteluri exclusiv pentru coreeni și toate au o mama-san) să se ferească de mine, că sunt româncă și suntem hoți, ea a încercat să îi spună că sunt altfel dar niciun rezultat, Celine era amuzată, dar eu nu prea, mama-san nu m-a văzut și Celine a încercat să îi spună că nu sunt româncă din aceea.
Brazilianca mi-a spus: și de ce te plângi! Este OK la tine, nu știi ce înseamnă să fi braziliancă: și mi-a explicat clieșeele ce le caracterizează și cu ce s-a confruntat ea. Dacă este braziliancă se vinde pe bani, sau a venit aici în Europa pentru asta. Oriunde, în taxi, în cluburi peste tot, când spune că este din Brazilia privirea se schimbă, bărbații în general se uită la ea într-un anume fel și chiar a avut unele momente delicate în care a trebuit să se ferească de avansuri destul de violente, persoanele considerându-se îndreptățite. Privind lucrurile așa, are dreptate, se poate mai rău.

Ca o concluzie, sunt multe alte popoare cu aceleași probleme ca și noi, ca turiști sau altfel, prejudecăți, judecăți, etc, dar asta se întâmplă și într-un mic orășel, o familie va fi privită suspicios din te miri ce, asta este viața: totul se reduce la oameni și peste tot vei găsi oameni care să rezoneze cu tine, care să te facă să te simți în largul tău și viceversa, fie că este la noi în cartier sau în lumea largă.

DSC03841
În Cuba

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *