Masjid Terapung Tanjung Bungah este o moschee malaeziană situată în golful Tanjung Bungah, din insula Penang, Malaezia. Este prima moschee construită în acest fel din Malaezia, fiind susținută de piloni, pe o suprafață de 1295 mp. Poate adăposti 1500 de credincioși.
Este o moschee micuță, dar cucerește imediat prin frumusețe și prin poziționare. Este de preferat să ajungeți aici pe înserat, sau la primele ore ale dimineții.
La pescuit lângă moscheea plutitoare
Am ajuns aici din curiozitate și abia m-am putut dezlipi de imaginea calmă a pescarilor care își întindeau plasele, înconjurați de copii care poate chiar atunci făceau primii pași în a deprinde această meserie, transmisă din tată în fiu. Chiar la poalele moscheei.
Vizită la prima moschee plutitoare din Malaezia
Încă de la intrare mi s-a spus să fac un ocol în exterior și după să mă întorc pentru a primi un veșmânt necesar intrării în lăcaș.
Acest ocol la fel m-a lăsat făcă cuvinte, datorită brizei mării, a decorului, care te îndeamnă la visare. Wste ca și cum ai face un salt înapoi în timp, asta mai ales dacă aveți o imaginație foarte bogată și capul plin de povești.
Dacă ar fi fost după mine aș fi stat pe terasă o zi întreagă, uitându-mă la pescari, la mare, ascultând glasul ei, dar m-am desprins și m-am înființat iar la intrarea în moschee pentru a primi veșmântul necesar vizitării lăcașului.
Oamenii de acolo au fost foarte binevoitori, mi-au vorbit despre obiceiurile locului, părintește, mi-au făcut poze, am admirat un pic interiorul, iar exteriorul, am mulțumit și am plecat mai departe, de data aceasta pe malul mării.
Pe malul mării spre satul tsunami
Planul meu, după ce am vizitat moscheea, era să ajung la satul tsunami. Dar în loc să o iau înspre acel sat, m-am gândit să fac câteva poze cu moscheea din alt ungi și tot așa din peisaj frumos în peisaj frumos am ajuns la un alt sat mic de pescari, la un altul până când s-a înfundat drumul. Departe de satul tsunami. Un pârâu îngust se vărsa cu putere în mare și mi-am dat seama că nu puteam trece dincolo cu toate bagajele.
O mică viitură și nici 10 metri despărțea această lume arhaică, însă, de un peisaj cu totul diferit.
În partea mea erau câteva căsuțe modeste de pescari, bărci, năvoade, câțiva localnici și copii îmbrăcați modest care mă priveau curios. În partea cealaltă erau clădiri luxoase și o plajă amenajată ca pentru oameni cu foarte mare dare de mână.
Da, alături de satele acestea pescărești unde tradiția este încă puternică și-au făcut loc și o parte dintre norocoșii sorții din punct de vedere financiar.
Este surprinzător să vezi ce mașini și ce condominiumuri luxoase sunt construite. Pe plajă, oameni care își făceau alergarea de seară cu echipamente sport complete și foarte scumpe, copii înconjurați de jucării și de bone.
Mi-am dat seama că trebuie să găsesc o cale să ies de acolo fără să ocolesc până la moschee, așa că am întrebat localnicii. O doamnă în vârstă m-a condus prin gospodăria ei, a deschis o ușiță care era închisă cu lacăt și mi-a indicat pe unde să o iau să ajung iar la drumul principal.
Așa am realizat că în toată porțiunea dintre moschee și până aici se înșira un rând de locuințe luxoase, dar accesul la plajă, adică cea mai frumoasă priveliște este rezervat (încuiat, păstrat bine) celor mai săraci, iar bogații au a doua cea mai frumoasă priveliște. Incredibil. Nu știu însă cât va dura până când șirul de barăci pescărești și case modeste vor elibera zona, deși ar fi mare păcat.
Nefiind o zonă de plimbare în circuitul turistic, plaja era plină de scoici, de cochilii frumoase, melci, am adunat o grămadă de comori de aici.
Dacă aș fi avut mai mult timp la dispoziție aș fi încercat să stau mai mult în zonă, sau să revin dimineața, să fac poze cu bărcile când oamenii pleacă la pescuit pe mare, să încerc să vorbesc cu ei, dar așa erau exact la ora la care pregăteau masa.
Cred că unii își pun problema dacă este sigur, dar dacă este un loc unde nu aș avea deloc teamă să îmi las aparatul și telefonul și să fac o baie în mare acesta ar fi. Nu cred că cineva de aici ar putea să îi facă rău cuiva, mai ales unui turist, m-am simțit foarte în siguranță și mai ales foarte norocoasă.
Am citit de curând un articol în care un blogger de turism blama blogerii de turism care peste tot văd paradisul, ca și cum paradisul ar fi omniprezent. Lăsând la o parte faptul că paradisul clar nu este format din doi copaci și o baltă, trebuie să fie destul de mare și variat ca relief, ca un alt pământ, dar paradisul terestru este acolo unde te simți fericit.
Îmi imaginez că paradisul este atins în momentele acelea, care pot dura de la câteva secunde la nu știu câteva minute sau dacă sunteți nosrocoși mai mult, în care natura este calmă, sufletul este ușor și totul se contopește până acolo unde reușești să te simți una cu mediul înconjurător. Este o stare de beatitudine la care poți ajunge oriunde, de la o plajă pustie la o duminică în familie.
Am simțit starea aceasta de mai multe ori, iar aici, în plimbarea aceasta de la un capăt la altul, așa că merită din când în când să lăsăm orice plan și să o luăm acolo unde ne mână pașii, pentru a găsi, de ce nu, un nou paradis.
Cum se ajunge în acest paradis?
Cu mijloacele de transport în comun, autobuzele 101 sau 102, care circulă aproape la fiecare 10 minute din centrul orașului Georgetown. Cu mașina urmând drumul de coastă. Intrarea la moschee este gratuită.
Călătorii frumoase!
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
