Sâmbătă în Vama Veche, de la apus la răsărit și un pic pe deasupra

Constanța România Uncategorized

DSC_5618

Am mers în weekend în Vama Veche, împinsă de curiozitatea de a vedea cât de boemă mai este aceasta acum. Deși la început ni s-a înfățișat destul de burgheză, după lăsarea întunericului Vama a început să prindă din ce în ce mai multă viață, iar după miezul nopții petrecerea se încinsese peste tot la maxim și așa a ținut până după răsărit. Pe scurt, a fost o zi și o noapte de ținut minte.

Am venit aici împreună cu o prietenă foarte bună din Constanța, pe care nu o văd prea des și ne-am pus la curent cu ce am mai făcut de când nu ne-am mai văzut ca lumea. De aceea am și vrut să mergem de dimineață, să avem timp de taclale până când ne întâlneam cu mai mulți cunoscuți.

Ajungând destul de devreme am căutat pe plajă un loc la umbră, găsind cu greu unul, plaja fiind toată cuprinsă de o toropeală plăcută, o amorțeală. Multe șezlonguri erau rezervate și chiar nu era un alt loc la umbră la ora la care am ajuns noi, în jur de 10:30. Pe alocuri erau mulți eșuați efectiv pe plajă după petrecerea din noaptea trecută (sau mai multe). Pe șezlonguri o grămadă de tineri dormeau sau moțăiau, foarte puțini erau mai activi, jucând volei pe uscat sau în apă. De altfel, chiar și după baie toată lumea se întorcea iar la toropeală, stare care a durat cam toată ziua.

Foarte puține locuri publice: trebuie să spun că acest aspect mă deranjează și nu mi se pare corect. Toată plaja din Vamă – ca și în alte locuri de pe litoral de altfel –  cu foarte puține excepții era acoperită de șezlonguri. Nu fac comparație cu țări îndepărtate, unde majoritatea plajelor sunt pustii sau neamenajate, sau nu exesiv, ci cu ce am văzut în Europa, chiar în unul dintre cele mai aglomerate locuri, Coasta de Azur: peste tot jumătate din plajă este publică și mă refer la falii întregi, inclusiv ieșirea la mare. La noi nu. Acestea fiind spuse nu mai insist asupra acestui aspect. Revenind la plajă, iar am fost neplăcut impresionată de o apariție nămolită. Serios! Nu am nimic împotriva terapiei, dar este inutilă aproape dacă nu se face acolo unde trebuie, la Techirghiol, deoarece combinația apă sărată cu viermișori – nămol este cea câștigătoare pentru efectul antiinflamator. În rest este destul de inutil. Deci una peste alta ziua în Vamă nu mi-a oferit cine știe ce plăcere, a fost OK, apa curată, caldă, plăcută, multă liniște pe plajă, ceea ce a fost nemaipomenit pentru relaxare. Am și dormit vreo două ore. Asta pentru că mă relaxasem foarte tare, chiar și în apă am intrat cu un colac uriaș pe care am zăcut mai mult, în soarele blând. Asta deși ador să înot și desigur pe distanțe mari, dar aveam o lene……M-am dat desigur cu cremă de protecție cu factor foarte ridicat și tot m-a prins soarele un pic.

Prânz la Frontiera

Am luat masa de prânz la Frontiera și m-am bucurat că aveau rapane, de care îmi era poftă. Ana a luat pizza și serviciul a fost desăvârșit: nu am așteptat deloc pentru nimic, un personal foarte prompt. Preparatele bune, prețurile foarte decente.

DSC_5449

DSC_5450
Rapane pe plita

DSC_5456

După masă, care a fost totuși pe la ora 16:00 am ajuns iar pe plajă unde am stat până târziu și ne-am bucurat de liniște.

DSC_5507

DSC_5515

Seara am ieșit pe la mai multe terase și ulterior am ajuns la Expirat, unde ne-am întâlnit cu mai mulți prieteni și toată noaptea am stat pe plajă și la diferite cluburi. A fost minunat, foarte foarte multă lume, foarte mulți tineri, veselie, oamenii dansează, se bucură, râd. Așa da. Într-adevăr m-am convins că Vama este încă un loc unic, un loc al toleranței, al bucuriei. Mulți tineri stăteau pe plajă cu chitări, atmosfera obișnuită.

Iar dimineață… dimineață toată lumea era pe plajă, pentru a vedea o nouă zi. Nu pot descrie sentimentul avut, de nou început, de renaștere, mai ales că era atâta lume în jur. Răsăritul în vamă este o experiență cu totul și cu totul specială. După ce globul de foc și-a luat locul sus pe cer ne-am retras și noi și desigur acum se explică toată toropeala de peste zi: păi aici totul se întâmplă noaptea! Ca întotdeauna. Ce am mai remarcat costumele de baie croșetate, în special unul în culoruile Jamaicăi. Aș dori și eu unul, dar întreg, bine că fata care le face este din București și desigur că am luat numărul ei de telefon, să rezolv acest aspect după ce se întoarce, în septembrie.

După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *