Partenerul ideal de călătorii: cum îl găsim și când știm că este ”the one”

Cum stim ca am gasit partenerul ideal de calatorie? Călătoriile fac și desfac prietenii. Unii chiar spun că în vacanțe ne dăm seama dacă ne place sau nu o persoană, dar nu sunt total de acord. Cu jumătatea altfel stau lucrurile.

Să te înțelegi bine în călătorii și să ai o vacanță frumoasă ține mult de ritmul fiecăruia, dar și de factori precum bugetul, așteptările și mai ales despre înțelegere. Cum știm că am găsit partenerul ideal de călătorii? Și cum să îl găsim?

În liceu și în facultate lucrurile sunt simple cu prieteniile. Dar după aceea?

Am găsit partenerul ideal de calătorie în Ramona, o prietenă foarte bună pe care am întâlnit-o la fostul meu loc de muncă. Și cu Ana mi-a plăcut să călătoresc, dar mai avem de mers noi două, nu am fost în prea multe lcouri împreună.

Cu Ramona întâmplător și foarte spontan am hotărât să plecăm în vacanță împreună în Tunisia și de atunci s-a legat o frumoasă prietenie între noi. Știu acum că este partenera mea ideală de călătorii din mii de motive. Doar pentru a sta de vorbă, a râde împreună. Mai jos detaliez despre de ce ne înțelegem atât de bine în călătorii și nu numai, dar până atunci:

Știm că am întâlnit partenerul ideal de călătorii
Când răspundem DA la cele de mai jos:

Când ne zboară gândul la locul respectiv avem un rânjet pe față, sau ne bucură, avem o stare de foarte bine.
Am râs sau am zâmbit, ne-am simțit plutind toată vacanța, sau mare parte din ea. Asta dacă nu s-au întâmplat evenimente grave, desigur. Atunci depinde cum am trecut peste ele.

– dorim mult să mai mergem undeva cu persoana respectivă și pentru că nu avem cu cine, ci pentru a petrece o vacanță cu ea.
– când este mai importantă compania decât unde mergeți.
– când nu am simțit că facem compromisuri, când nu ne-am călcat deloc pe suflet. Și nici nu se trezește ambiția aceea în tine de a avea ultimul cuvânt.
– suntem generoși: cu timpul nostru, cu ideile, cu tot.

Restul sunt detalii, care țin de mulți factori, acele lucruri obietive (judecata minții). Dar știm cum sunt cu lucrurile obiective: sunt atât de mulți oameni cu o viață perfectă, care le au pe toate, bifează toate lucrurile din listă. Și totuși sunt nefericiți, sau nu pe deplin împliniți, la fel și în vacanțe.

Se poate să bifăm pozitiv la toate de mai jos și să nu avem tovarășul de călătorie ideal. Tocmai de aceea recomand să vă bazați mai ales pe instint, care nu ne înșeală, doar când îl manipulăm.

Factori care pot aduce la găsirea partenerului ieal de vacanțe:

Aveți același ritm

Când unul se trezește la 6 și celălalt la 10, adică unul este diurn altul o pasăre de noapte puteți să aveți divergențe. Cam greu să depășiți această problemă, doar dacă este într-adevăr partenerul ideal și nu simțiți nevoia să petreceți tot timpul împreună.

Vă simțiți bine împreună

Este esențial să mergeți în vacanță cu o persoană cu care vă simțiți bine, cineva cu care râdeți. Este important să aveți un simț al umorului similar, o persoană pe care după ce o vedeți rămâneți cu o stare de bine, nu care vă încarcă negativ.
Și aveți o conversație bună, pentru a rezolva problemele care apar uneori pe drum.

Aveți aceleași așteptări de la vacanță:

Doriți să luați orașul la picior, vizitând toate străzile și muzeele? Sau doriți să petreceți timpul la terase și restaurante?
Doriți o vacanță de stat la plajă și SPA sau să faceți drumeții, să porniți în diferite aventuri? Și dacă da, pe cont propriu sau cu excursii opționale?
Este bine să știți și să stabiliți lucrurile acestea, pentru a nu exista discuții sau frustrări.

Nu vă evervează obiceiurile celuilalt

Uneori ne simțim mai bine cu oameni pe care nu îi cunoaștem atât de bine. De ce? Deoarece nu au ajuns să ne calce pe bătături, sau nu foarte tare.
Dacă sunt anumite obiceiuri ale prietenilor care știți că vă cam enervează, fiți siguri că în aceeași cameră o să se amplifice totul.

Același nivel de energie

Și entuziasm. Sau nu.

Buget similar

Este extrem de important, pentru a nu exista frustrări, supărări, chiar și atunci când unul acoperă mai mult din cheltuieli, pot fi probleme chiar mai mari.

Am mai auzit de cazuri în care prietene au mers împreună dar s-au cazat la hoteluri diferite. Și altele. Este unul dintre cazurile în care recomand să călătoriți singur, asta dacă nu sunteți în liceu/facultate, când lucrurile sunt altfel, pur și simplu.

Cât de independent sunteți?

Sunt oameni care au nevoie de timpul lor propriu, să petreacă câteva ore pe zi singuri. Sau fără să aibă conversație, cu gândurile proprii, sau să se golească de gânduri pentru a se relaxa, a se încărca. Alții au nevoie mereu de conversație, sau să fie în preajma cuiva.
Consider că acest factor este mai important decât toate celelalte lucruri de mai sus. De ce? Pentru că dacă ambii călători sunt independenți vor face împreună o parte din lucruri și altele separat. Așa că nici bugetul, nici planurile diferite nu mai sunt atât de importante.

Pentru a stabili unele de mai sus,
cea mai bună soluție este dialogul

Discutați înainte ce și cum. Despre cum vă veți petrece timpul și cât veți sta împreună. Este incredibil dar oamenilor uneori le este teamă să discute, să facă un plan.

De ce? Pe principiul că suntem prieteni și că să nu fie supărare și ghiciți ce: tocmai atunci este supărarea mai mare, apar frustrări, etc. De ce să nu stabilim ce dorim să facem în vacanță și cum ne vom petrece timpul? Și dacă vedem că nu merge mai bine ne schimbăm planurile?

Pentru cupluri, studiu de caz:

Discutați despre cât timp veți petrece împreună, dacă dimineața vă așteptați de exemplu pentru a merge la plajă. Una dintre marile nemulțumiri când este vorba despre multe cupluri, sau mulți prieteni: unii sunt gata la 8 alții la 10 dar cei care sunt gata la 10.

Aceștia din urmă promit mereu că vor fi gata la 8 și se supără dacă cei care sunt gata nu îi așteaptă, pe principiul că nu sunt buni prieteni și ei i-ar fi așteptat.
Sau: cei care sunt matinali au pretenția ca ceilalți să fie și ei la fel de matinali și pe principiul că ei fac bine lucrurile și dacă aceștia nu fac așa nu le pasă sau nu le pasă de ei, etc.
Și apar supărări. Din lucruri care pot fi evitate. Cea mai bună soluție, din câte discuții am avut cu mulți în această situație este să meargă fiecare în ritmul propriu. Să aveți un program din principiu și cine ajunge bine cine nu, nu. La plajă, la masă, la altele. Până la urmă în vacanță trebuie să vă relaxați, să vă încărcați, nu să aveți iar de realizat obiective ca la muncă.

Nu va merge bine dacă:

Una este foarte cochetă și alta nu: sunt fete care și în vacanță stau 2 ore să își aranjeze părul și să își refacă manichiura. Eu nu am o problemă dacă: NE VEDEM MAI TÂRZIU.

Dar dacă trebuie să facem totul împreună și avem câteva zile pentru un loc complet nou îmi rod unghiile mărunt. Nu știu cum dar unele persoane stau cu ochii pe pereți și când este timpul să plecați își aduc aminte că au de făcut diverse, care durează ore.
Este valabil și pentru bărbați.

Aveți un partener/ă foarte pretențios/oasă: dacă mereu are ceva de comentat, corectat, aranjat, spus, ori la serviciu, ori la restaurant/bar, sau oriunde se prea poate să vă scoată din sărite rău la un moment dat și în vacanță.

Cineva cu care nu te simți confortabil. Și pe care să nu te poți baza. Nu aș merge cu cineva intrigant, care să mă descoasă, să am impresia că sunt la interogatoriu mereu. Sau să nu fie ușor.

Știți, sunt oamenii aceia care manipulează, mai mult sau mai puțin conștient: îți pun o chestie în așa fel încât te trezești că accepți să faci un lucru înainte de a ști prea bine cum stau lucrurile cu totul. Iar dacă te retragi te simți prost, vinovat. Inutil să spun că nu te vei simți în vacanță liber, deconectat, cu cineva care procedează așa: dacă acest obicei în timpul liber trece mai mult sau mai puțin observat, într-o vacanță se multiplică tare. Am văzut prietenii răcindu-se după o vacanță și nu s-au certat.

Partenera mea ideală de călătorii:

Este Ramona, cum spuneam, am mers cu ea în câteva deplasări la muncă dar și în vacanța din Tunisia și din Napoli.

Avem multe lucruri în comun:

Suntem pozitive, privim viața cu optimism, iar provocările întâlnite le înfruntăm, încercând mereu să ne îmbunătățim. Și ne bucurăm de orice. Dacă ne regăsim într-o situație mai ridicolă trecem ușor peste și cu mult umor: de multe ori ajungem să râdem cu lacrimi.

Ne place adrenalina, viteza, să încercăm lucruri noi
În Tunisia amândouă am dorit să mergem cu mașinile în deșert, din tot autocarul doar 2 persoane – noi – am vrut să mergem pe dune noaptea. Nu-i așa că suntem suflete pereche?

Ramona înțelege mereu ce am vrut să spun și nu partea care se poate interpreta strâmb din ceea ce spun. Știți cum este: fiecare te judecă după el. Noi ne judecăm cu sufletul și mereu căutăm să vedem ce este bun, nu ce ar putea avea un defect.

Nu avem idei fixe: cine are prima o ideea este bună, cu Ramona facem când ca una când ca cealaltă, cine a apucat să vorbeacă și de multe ori nici nu aș ști să spun a cui a fost o anume idee.

Avem gusturi diferite uneori, dar mereu ne întâlnim la mijloc

Când mă apucă o criză de balanță, Ramona pufnește în râs. Adică: da, asta – aduc argumente pro, dar totuși parcă cealaltă – aduc și mai multe argumente pro – și totuși mă întorc la prima și iar și iar, până când îi cer părerea.

Când vine cu părerea o iau de la capăt cu argumentele când de o parte când de alta.
Și la un moment dat trebuie să mă decid să nu se înece fata că are crize de râs efectiv. Desigur am aceste oscilări când nu știu exact ce vreau. Sau nu sunt sigură dacă îmi place ceva/cineva sau nu.

Când am nevoie clar de un sprijin, se hotărăște și pentru mine. Și nu se supără dacă fac exact pe dos, asta după ce sunt de acord cu ea.

Eu și Ramona suntem ambele independente. Ne place să stăm împreună dar și separat, ne dăm tot timpul să facem fiecare ce vrea. Atunci când avem alte interese de vizitat dar mereu ne bucurăm să ne regăsim și cu internetul peste tot nici nu este greu să ții legătura. Dacă una are nevoie de o părere pentru o anumită achiziție desigur ne chemăm.

Nu avem chiar același ritm. Deși încerc nu sunt atât de matinală ca ea, sau nu eram când am călătorit, dar nu a contat. În Tunisia pur și simplu nu prea am dormit niciuna, sau am cam dormit la plajă iar în Napoli când eram gata o căutam pe unde este. Asta după ce beam un cappuccino și un fresh de portocale la bărulețul de jos și uneori alt cappuccino și brioșă la alt băruleț.

Și priveam localnicii, mai dicutam cu oamenii, citeam ziarele, lucruri pe care îmi place să le fac în Italia dar Ramona nu are stare pentru ele, are de umblat. Dar ideea este că niciuna nu ne supărăm.

Poate altcineva ar zice că pierd timpul și mă moșcăiesc, dar în Italia îmi place atât de mult să pierd timpul! Și nu mă deranjează că nu vrea să stea cu mine, îmi place atât de mult dimineața!

Ramona nu îmi pune frână

Sau dacă are ceva de spus, o face într-un fel atât de frumos, are un mod de a râde și mă întreabă: ești sigură? Cam fără convingere. Pufnim amândouă în râs și trecem peste.

Așa a făcut cu ideea mea mirobolantă de a merge în Accra: biletele de avion erau scumpe cam 1000 euro și nu ne permiteam. Am găsit eu soluția: mergem cu RyanAir în Maroc (sau în Tenerife și luăm un feriboat până în Maroc, nu mai țin minte), traversăm Marocul, Western Sahara, Mauritania, Mali și Burkina Faso cu trenul sau autobuzul și … și nu am mers, dar nu mi-a spus: ești nebună.

Nu s-a uitat la mine într-un fel anume care nu îmi place, dar îmi dau și eu seama când sar calul, trebuie să fiu un pic ajutată, ideea este că ea știe să o facă. Era vânătă la față de râs.

Dar eu vorbeam cu atâta convingere, mă însuflețisem, găsisem soluții! Uneori mi se pare că totul este posibil, dar chiar prea mult. Sau mai ştii. Ramona mi-a spus, bine, mai uită-te și discutăm.

Îmi dă sentimentul că părerile mele sunt importante, oricum ar fi ele. Totuși uneori când nu am întrebat pe nimeni am ajuns să fac niște lucruri care poate păreau imposibile, dar au fost circumstanțele potrivite. Atunci pur și simplu nu ne permiteam respectiva vacanță, chiar cu trenurile, nu ajungeam nici să ne încadrăm în vacanța de la companie de 2 sau maxim 3 săptămâni. Așa a fost să fie.

În Tunisia Ramona a șters toate pozele ei și ea le avea pe cele mai multe/bune. Din greșeală, dorind să șteargă doar una. Nu știu cum, dar asta nu m-a supărat deloc. Am amintirile cu mine oricum. Și sunt sigură că nu ar fi fost valabil pentru oricine. Dar cu ea nu pot să mă supăr. Chiar și asta mă face să râd!

”Știu că a făcut multe poze, am zeci cu ea făcând poze să îmi amintească

Dar mai ales, când mă gândesc la vacanțele cu Ramona răspund din toată inima DA la condițiile enumerate la începutul articolului.

Vacanțe frumoase vă doresc,

Mirela