Acesta este mesajul pe care aș dori să îl aud de la Patriarhie, să îndemne creștinii, adevărați și închipuiți la toleranță, la iubire, la uniune: Isus este iubire, este compasiune. Cum te poți numi credincios și acuza, judeca, arunca cu pietre, bucura de așa o tragedie?
Acelora care au impresia că își cumpără un loc în rai prin participarea la toate slujbele și prin bani mulți dați în pelerinaje pentru mântuirea propriei persoane o să le dau o veste proastă: nu asta este calea către rai, de fapt degeaba fac totul ca la carte, dacă ceea ce este cel mai important, iubirea, înțelegerea, toleranța le lipsește cu desăvârșire. Și omenia totodată.
Nu îndemn la a nu merge la biserică, nici la a ocoli pelerinajele, departe de mine acest gând, dar asta nu ne definește ca oameni, pentru că a fi un bun creștin înseamnă în primul rând să fii OM.
Părintele Papacioc, un om de o puritate extraordinară o spune, în felul lui blând, molcom: ei, dragii mei, mulți aflați în mănăstiri nu o să se mântuiască, iar cei care nu dau pe la biserici da. În cuvintele lui frumoase care aduc alinare oricui. Bunătatea lui se revarsă și este tangibilă.
Oamenii adevărați sunt iubitori, au înțelegere și NU JUDECĂ, în primul rând, indiferent de religie, de culoare sau de apartenență politică. Și nu se bucură de o tragedie.
Îngerii de la Colectiv
Adrian Dorian Rugină, Claudiu Petre – s-au întors pentru a-i ajuta pe alții și nu au mai ieșit.
Oamenii aceștia nu pot fi numiți sataniști, sunt sfinți, îngeri, puterea lor de sacrificiu, iubirea, jertfa pentru alții, ce poate fi mai înălțător și mai pur, mai sfânt, să te dăruiești – fără rezerve – pe tine?
Cătălina Ioniţă, iubita chitaristului Mihai Alexandru, ieșise din club și s-a întors după iubitul ei, nu a mai ieșit vie. Dragostea aceasta, care învinge frica de flăcări, de acel iad, poate fi numită demonică?
Cătălina Opriță și Diana Elena Enache au murit împreună, de mână – asta este iubire. Și mulți alții, pe care îi plângem, nu ne bucurăm că ne-au părăsit.
Știu, știu că oamenii care îmi citesc blogul sunt din cei care nu gândesc așa, mi-au demonstrat-o de multe ori și ultima oară chiar duminică. Și cei din lista mea de prieteni. Totuși simt nevoia să spun lucrurile astea.
Și mai presus de tot, haideți să nu ne irosim revolta, energia pe lupte între noi, sau contra unor vinovați imaginari. Să ne îndreptăm, concentrăm pe problema actuală, cea mai importantă, după să trecem mai departe: cât vom mai lăsa să fie țara lui merge și așa? Că de aici vin și unele comportamente care nu ne plac.
Să ne bucurăm de viață, de vise, dar să fim solidari. Nu numai la tragedii mari dar și mici.
Să schimbăm ceva, în noi. Să fim mai buni, mai toleranți, mai oameni.
Și să ne vedem la următorul protest în număr mult mai mare! Vreau să văd legi mai bune, pentru oameni, nu alt guvern care să facă la fel. Nu vreau să fim folosiți să vină iar la putere cine a făcut mai rău.
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
