Interviu cu Claudia Pătrașcu, despre SuperBlog, pasiuni și călătorii

Din categoria ”Oameni care mă inspiră”, azi vă prezint un interviu drag, pe care îl doream de mai mult timp, un exemplu că se poate să reușești să îți clădești un viitor, un business, prin multă muncă și dedicare, cu pași mici, dezvoltându-te constant, an de an. Am asaltat-o cu întrebări pe Claudia Pătrașcu, despre competiții cu bloggeri – SuperBlog,  despre călătorii și despre pasiuni și vise.

Claudia Pătrașcu este printre primii oameni din online cu care am intracționat și cea care alături de Albert Budică, alături de care deține Swiss Plan, m-au încurajat să îmi fac și eu blog. Ei chiar m-au ajutat la alegerea domeniului și mi-au arătat cum să mă descurc în hățișul inițial. Deși mi-au dat multe sfaturi bune, nu i-am ascultat în multe și m-am lovit de câteva lucruri pe care le puteam evita, dar până nu înveți singur….

Ambii se preocupă permanent să încurajeze, spijine, scoată la suprafață bloggeri, idei, vise. De mult timp îmi tot propun să realizez un interviu cu Claudia, despre cum este să fii ea: îi admir tare mult răbdarea, calmul, răbdarea din nou, optimismul, atitudinea în general. 

Toți oamenii din jurul meu adoră călătoriile, iar Claudia nu putea fi o excepție: ea iubește Barcelona, Grecia, Elveția, dorește să viziteze Japonia și Portugalia. Vorbește limba greacă, îi place să completeze puzzle-uri (din cele uriașe) deci are răbdare și multe altele, pe care vă las să le descoperiți din interviul de mai jos.

Cum a pornit ideea de a organiza competiții pentru bloggeri? Ați bănuit la vremea respectivă (2008 parcă) amploarea pe care o să ia fenomenul de blogging la noi?

În 2008 erau încă puțini bloggeri în România, iar branduri interesate să se promoveze în blogosferă – și mai puține. Ideea unei competiții dedicate bloggerilor a venit tocmai ca o provocare: am vrut să testam în ce masură sunt atât blogosfera, cât și mediul de afaceri receptive la ideea de a se «tatona» reciproc, de a se familiariza fiecare cu particularitățile și așteptarile celeilalte. Proiectul-pilot a avut chiar mai mult succes decât ne așteptam, astfel încât am continuat. De-a lungul anilor, ne-am bucurat să descoperim sute de bloggeri, mulți foarte talentați și dornici să se afirme, precum și companii deschise spre comunicarea 2.0 și colaborarea cu blogosfera. Din 2013, la cererea publicului, organizăm competiția de două ori pe an, adăugând ediției consacrate, de toamnă și una mai scurtă, de primavară. Și iată că ne pregătim acum deja pentru a 13-a editie…

Știm cu toții ce înseamnă să lucrezi cu oamenii, dar și mai greu este cu bloggerii, mai ales când organizezi competiții unde creativitatea este premiată. Ceea ce poate fi subiectiv. 12 competiții, mii de articole și sute de bloggeri participanți, la fiecare dintre ele, cum este să fii moderatorul în tot acest amalgam, liantul și în același timp să ai atâta răbdare, atâta dedicare și să fii prezentă în toate discuțiile din grup?

Pentru mine, acesta a fost și este unul dintre proiectele cele mai importante din experiența mea profesională. Într-adevăr, interacțiunea cu atât de mulți oameni, cu diverse viziuni, preferințe și stiluri de comunicare, este solicitantă, mai apar și tensiuni – implicit, uneori devine obositor și stresant, nu am cum sa ascund asta. În același timp însă, această competiție mi-a oferit șansa să cunosc foarte mulți oameni (din blogosferă și din cadrul companiilor-sponsori deopotrivă), să-mi descopăr și dezvolt abilitati pe care nici nu stiam ca le am, a fost o adevarată școală de PR. Am învățat în cel mai rapid ritm posibil despre time management, project management, comunicare online, marketing și social media. Și, deși au trecut opt ani de la lansarea SuperBlog, apar mereu situații și provocări noi, așa că am din plin de învățat în continuare.

Cât despre rolul de „liant”, îmi acorzi prea mult credit; chiar dacă eu sunt mult mai prezentă în discuțiile de pe grup, aportul colegilor mei este decisiv pentru reușita proiectului.

Câte ore lucrezi pe zi, dar în timpul în care se derulează competițiile, una în primăvară și una în toamnă?

Ziua, lucrez 8-10-12 ore, în funcție de taskurile și provocările programate și neprogramate. Uneori, mai lucrez 2-3 ore și noaptea, mai ales când așteptăm notele juriului – sunt online pentru orice eventualitate, să pot ajuta, dacă e nevoie. Când am proiecte care necesită creativitate, cel mai bine mă concentrez noaptea, atunci e liniște deplină.

Spune drept, tu chiar nu te enervezi niciodată? Cum depășești momentul?

Ba bine ca nu! Mă enervez rar, dar zdravan. Îmi trece însă repede. Nu am vreo „rețetă” specială pentru a mă calma. Pur și simplu, îmi dau seama că puține lucruri merită cu adevărat consumul nervos și, chiar și atunci, tot nu rezolv nimic stresându-mă. Dacă pot schimba ceva, mă calmez și caut soluții; la nervi, problemele mai mult se agravează, nu se dreg. Dacă nu pot influența nicicum ceea ce m-a scos din fire, mă concentrez la ale mele și caut părțile frumoase, creative și productive din muncă și din viață.

Ce îți dorești în viitor de la SuperBlog?

Comunitatea noastră crește constant, cu fiecare nouă ediție și este întotdeauna o bucurie (nu și o surpriză) să constatăm că există solidaritate, prietenie și fair-play. Deși vorbim despre o competiție (așadar, bloggerii participanți sunt concurenți și, uneori, chiar și un punct poate face diferența), deseori am văzut cum se ajută reciproc cu informații sau indicații tehnice – ceea ce i-a surprins plăcut și pe sponsorii din juriu. Tocmai de aceea considerăm că această comunitate mare, diversă și inimoasă reprezintă cel mai puternic atu al competiției noastre și, totodată, motivul pentru care am decis, an după an, să ducem mai departe tradiția competiției. Știm că putem construi multe proiecte frumoase împreună și avem încredere în potențialul bloggerilor – chiar și în al celor la început de drum, care nu sunt – cel puțin inițial – „curtați” de prea multe campanii. Toți merită șansa de a se face remarcați în mediul online, de a-și demonstra calitățile, de a lua contact cu branduri interesate de promovare și apoi, treptat, prin creativitate, muncă și răbdare, să-și construiască acea carieră de blogger profesionist la care aspiră. Acesta este principiul de la care am pornit în 2008 și în care credem în continuare; așadar și în viitor ne vom axa pe aceleași valori.

Mai multe fotografii de la galele de Premiere SuperBlog pe pagina dedicată de Facebook, aici:

Știi că mereu am ”suferit” că având în vedere istoricul de sponsor nu pot să și particip la competiție, deși este unul dintre cele mai bune mijloace de a intra într-o comunitate, de a te face cunoscut, pe care o recomand cu drag oricui. Spune 3 motive pentru care un blogger ar trebui să se înscrie chiar acum:

Chiar acum, imediat, nu se poate, fiindcă înscrierile în urmatoarea ediție, SuperBlog 2016, încep la 1 septembrie. Dar, până atunci, doritorii se pot antrena. 😉

Din perspectiva omului de PR din agenție, care caută în blogosferă nu doar un vector de comunicare online, ci și un partener durabil și de încredere, aș spune că, pentru un blogger, cele mai importante motive sunt urmatoarele:

1. Creativitatea. Cine vrea să citească știrile zilei le găsește în n surse; cititorii nu accesează blogurile doar pentru informația propriu-zisă, ci mai ales pentru acea abordare diferită, pentru condeiul aparte, pentru carisma autorului. Iar acestea trebuie antrenate constant pentru a obține sau menține un anumit stil, pentru a păstra cititorii aproape. Pentru cei care vor să-și testeze limitele, cărora le plac provocările, o competiție de blogging creativ precum SuperBlog poate fi un bun prilej de a afla cât de versatili sunt, ce subiecte li se potrivesc, cum și despre ce pot scrie. Ce vor descoperi din acest exercițiu i-ar putea surprinde și pe ei înșiși;
2. Disciplina. Să scrii după un brief, pe o temă impusă, respectând anumite cerințe și un termen-limită pare simplu, în teorie. În practică însă, este mult mai complicat. O competiție cu vreo 20 de probe, timp de două luni, în care ai deadline la fiecare două zile, cum se întâmpla în SuperBlog, te obligă să te autodisciplinezi. Iar beneficiul cel mai mare nu este reprezentat (doar) de premiile pe care le-ai putea câștiga în acest demers, ci de faptul că te pregătești pentru colaborarea cu brandurile interesate să se promoveze în blogosferă. Orice marketer dintr-o companie și orice agenție caută în colaboratori nu doar talent, creativitate și abilitate în comunicarea online, ci și certitudinea că acele persoane înțeleg ce li se cere, că reușesc să se încadreze în deadline, că pot și vor să respecte cerințele dintr-un brief, menținându-și, totodată, stilul personal prin care și-au cucerit cititorii. Altminteri, pe termen lung, nu vor reuși să-și mențina parteneriatele.
3. Deschiderea la feedback și apetitul pentru perfecționare. Este esențial ca bloggerii să fie receptivi la sugestii, observații, critici, indiferent dacă acestea vin din partea cititorilor, a „colegilor” de blogosferă ori a potențialilor colaboratori sau clienți. Să-și dea silinta să se prezinte și să se exprime cu grijă deopotrivă la fond și la formă, să fie dornici să învețe, să se perfecționeze, să fie entuziaști și pozitivi în ceea ce fac, sinceri cu ei înșiși și cu ceilalți, să dea dovadă de caracter și eleganță. Trafic se poate face în fel și chip, dar, în online, ca și în viață, vine negreșit și momentul în care brandurile țin seama și de maniere atunci cand aleg cu cine să-și asocieze imaginea.

De-a lungul celor 12 ediții SuperBlog, am cunoscut concurenți care au evoluat mult; unii chiar au facut din blogging o profesie. În comunitatea noastră se regăsesc bloggeri de toate vârstele, din toată țara (cațiva și din diaspora), cu diverse ocupații: studenți, profesori, ingineri, IT-iști, antreprenori, doctori, mame cu normă întreagă, pensionari etc. Unii dintre foștii participanți, deveniti manageri, au revenit în competiție în calitate de sponsori. Mulți au spus, în diverse ocazii, că interacțiunea cu brandurile a fost o adevarată școală, că i-a ajutat să se formeze ca bloggeri profesioniști, să se cunoască mai bine, să se (auto)evalueze în raport cu sine și cu ceilalți, să-și îmbunătățească și să-și „vândă” mai eficient abilitățile de comunicatori online.

Și acum, despre călătorii:

Cum arată pentru tine vacanța perfectă, cum trebuie să fie și unde?

Sunt atâtea posibile destinații și activități de făcut, încât nu m-aș putea decide asupra uneia singure. Îmi place și marea, dar ador și muntele, merg și în city break-uri, dar nu refuz nici circuitele… În cazul meu, ține de stare: uneori mă atrage o destinație, alteori îmi face cu ochiul alta. Există însă și o constantă: nu suport rutina. Vreau să descopăr mereu locuri noi, lucruri noi, dar sunt și destinații unde aș reveni cu același dor în repetate rânduri – acolo unde te simți bine și te pătrunde farmecul locului, rămâne mereu ceva de descoperit, de simțit, de trăit, poate dintr-o nouă perspectivă. Fiecare călătorie și fiecare destinație schimbă ceva în noi, cred eu.

Ce țară îți place cel mai mult?

Dacă mă rezum la ce am văzut până acum, aș include în top (nu neapărat în această ordine) Elveția, Grecia, Croația, Spania (Barcelona m-a cucerit definitiv!)

Lista mea de călătorii are însă și multe destinații neatinse încă, precum Japonia, Scandinavia, America Centrală și de Sud; așa că, peste ani, s-ar putea să se schimbe topul.

Cât de tare îți place Grecia? Știu că la un moment dat am primit o invitație în Thassos:

Greu să găsesc niște superlative suficient de elocvente! Pot să spun însă că mă simt în Grecia ca acasă sau chiar mai bine. Pentru mine, este a doua patrie și, cu cât descopăr și învăț mai multe despre locuri, oameni și obiceiuri, despre istorie, cultura și civilizația elenă, cu atât mă îndrăgostesc mai tare.

Cum ai învățat limba greacă? Știu că am fost foarte uimită când am aflat că ești și traducător autorizat de limba greacă.

Am studiat limba greacă la Facultatea de Limbi Straine, la Universitatea din București. Mi-am dorit foarte tare să o învăț, încă din liceu, dar pe atunci nu am gasit cursuri de profil. Am avut noroc de profesori competenți și dedicați și, chiar dacă pe atunci, în sesiune, mai cârteam fiindcă nu apucam să dorm decât câteva ore pe noapte, acum le sunt recunoscatoare că au fost exigenți fiindcă greaca m-a ajutat mult, pe plan profesional și personal. Ulterior, am urmat un master în traducere și am obținut autorizația de traducător.

Te atașezi de locuri, așa cum o faci cu proiectele?

Da, ma atașez de locuri, de oameni, de proiecte, de tot ce îmi este drag. Ce îmi intră în suflet, în general rămâne acolo.

Care este locul unde îți dorești cel mai tare să ajungi?

Momentan, abia aștept să vad Japonia și Portugalia, despre care am auzit numai de bine.

Îți place să îți faci planuri pe termen lung?

Nu tocmai. Planific pentru 1-2 ani, cel mult, adică proiectele sau călătoriile mai semnificative; altminteri, îmi place să păstrez și o doză de spontaneitate în ceea ce fac, mai ales că, din fericire, mi-am câștigat libertatea de a lucra de oriunde; îmi sunt suficiente laptopul și o conexiune la Internet.

Ce alte pasiuni ai, pe lângă online? Am văzut că ai participat de curând la un curs de public speaking improvizat

Pe langa online și călăorii, mai sunt câteva activități care îmi fac plăcere: să citesc, să merg la cinema și la teatru, să joc puzzle, să ies în parc cu bicicleta ori la câte un picnic cu prietenii. În week-end, mai „produc” câte o prăjitură – sunt departe de a fi un talent în bucătărie, dar mă rezum la rețete relativ simple, cu șanse mari de reușită.

Da, am participat de curând la o întâlnire a clubului de public speaking Toastmasters Idest și a fost o experiență foarte placută. Improvizație era o parte din program și surpriza a fost că am primit diploma de cel mai bun speaker al serii la discursuri improvizate, deși a fost prima dată în viață când am făcut asta. O fi norocul începătorului… Oricum, ca să mă conving, voi participa cu siguranță și la alte întâlniri ale clubului. Ceea ce vă recomand și vouă. (ha,ha, cred că eu de la ce temă aș porni, aș ajunge la călătorii și de acolo aș dezvolta și aș dezvolta…. nu știu dacă este pentru mine).

De aceea am și ales să prezint mai mult fotografii din călătorii, care rar văd lumina zilei, pentru că celelalte se regăsesc mai ușor, pe Facebook, sau pe Linked In, etc.