Nu știu cum m-am nimerit în Drăgășani chiar de Ignat, ceea ce cu siguranță a adăugat o porție masivă de savoare călătoriei nostre. Dar atâta savoare, încât chiar și cei mai înverșunați ”carnivori” din echipa noastră s-au năpustit efectiv pe niște biete mandarine prezentate ca mizilic la prima cină a zilei de sâmbătă. Da, a doua cină am sărit-o, fugind efectiv de la locul faptei, spre hotel, după ce în respectiva zi am mâncat carne cât pentru o săptămână. mancare dragasani tocana haiduceasca
Ne exprimăm prin mâncare: părinții își arată grija față de noi, indiferent de vârstă pregătindu-ne de toate și trimițându-ne la pachet, eventual, prietenii, rudele dându-se peste cap să pregătească delicii pentru fiecare gust, iar gazdele, peste tot, scoțând pe masă bucatele cele mai alese și mai ales cele mai apreciate în regiunea lor, de către vizitatori.
Uneori, grija și dorința de a fi cât mai primitori duce la adevărate desfășurări de forțe și un caz a fost la Drăgășani, când efectiv nu ne-am putut ridica la nivelul gazdelor și am sărit peste mese precum școlarii care chiulesc că au venit cu tema nefăcută.
Dedic acest articol tuturor celor care au muncit la prepararea bucatelor servite și îi provoc pe gurmanzi să facă un exercițiu de imaginație și să răspundă la întrebarea: s-ar fi descurcat mai onorabil? Dacă da, îi îndemn să meargă pe urmele haiducilor la Drăgășani, când se va deschide sezonul de călătorii. Pentru că da, Drăgășani se pregătește să atragă din ce în ce mai mulți turiști și planurile includ chiar și un măreț festival, care va debuta în această toamnă.
Dar vă pomeneam de vizita la Drăgășani de Ignat. Am ajuns vineri, înainte de prânz, tocmai la timp pentru a servi prânzul, a face o vizită la Crama Avincis, a ne plimba pe dealurile fumoase și a cina ascultând povești frumoase. Și a merge la a doua cină, la hotelul unde nu ne-am cazat, dar care ne-ar fi primit cu la fel de mult drag.
Sâmbătă: din festin în festin
A doua zi însă a venit prăpădul culinar. Nu de la micul dejun, care a fost normal. Ci de la prânz încolo. Norocul mare a fost că era un ger de crăpau pietrele, așa că preparatele au mers de minune.
Deci după o raită prin regiune (revin cu detalii despre ce putem vizita într-un articol separat) se face ora prânzului! Și ce prânz! Mizilic, mămăligă coaptă și sarmale. Și tocană cu murături. Și plăcinte. Totul a fost foart foarte bun. Delicios așa că am degustat și tot degustat.
Prânzul a fost stropit din belșug cu țuică fiartă (ne-am încălzit bine, bine) și vin. Deja mă gândeam că gata, nu mă mai ating de nimic seara, poate o salată.
Prânz: carne, sarmale, mamaliga
Gustare: șorici, pomana porcului, varză murată
Am mers și am vizitat câteva locuri cu poveste, inclusiv valea haiducilor și am ajuns într-un loc încântător, o cabană, unde ni s-a pregătit gustarea de după-amiază. Și nu, nu erau tulpini de țelină cu unt de alune, sau măr cu scorțișoară. Ci ceva foarte de sezon: șorici și pomana porcului. Plus țuică și vin. O țuică foarte fină, lăudată de gazdă și pe drept cuvânt.
Doamnele care ne-au adus preparatele ne-au spus că toată seara au lucrat la porționarea porcului. Deci totul era proaspăt de tot. Desigur, am degustat și mâncat din nou. Toți. Ne-am întins mai mult decât era prevăzut datorită poveștilor spuse de fostul învățător dintr-un sat din apropiere. Povești, amintiri din copilăria sa. Nu am putut să ne desprindem de dânsul, așa că l-am luat cu noi, nu de alta, dar ne așteptau alte gazde, cu cina pregătită.
Tocăniță haiducească
La sosire am fost primiți cu cornuțele, plăcinte și clementine! Da, am sărit pe ele și în 10 minute nu mai era urmă de mandarină. Au mers de minune după atâta carne.
Iar după clementine…. desigur, gazdele darnice ne-au tratat cu șorici, cu pomana porcului, țuică, vin. Și cu cântece de haiducie. Am mers și afară, la focul de tabără, am discutat, râs și glumit pe seama a ceea ce ne așteaptă. Pentru că vă dați seama că după atâtea pregătiri nu era să nu gustăm mâncarea.
După ceea ce credeam că a fost cina, am stat la discuții, am ciocnit mai multe pahare, depănat povești și la un moment dat, spre 11 noaptea, ne-am pregătit să plecăm la hotel. Moment în care gazdele noastre s-au minunat: plecață? Păi noi acum făceam friptura și gogoșile. Am fpcut ochii mari, mari. Noroc că toți o dată. Efectiv ne rostogoleam. Așa că am dezertat. Am lăsat gazdele să delecteze cu friptura de porc și de pui și cu gogoșile (aș fi mâncat o gogoașă) și am plecat la somn. Oare nu avem în noi sânge de haiduc?
Rămâne să descoperim fiecare cât ni se potrivește haiducia. Nu am menționat locurile unde am servit diferite preparate în această zi, pentru că au fost pregătite special pentru grupul nostru. Am ajuns la Drăgășani la invitația Clubului Presei de Turism, într-o inițiativă menită să identifice și să valorifice potențialul turistic din Drăgășani. Dar precum vă spuneam, o să fie un mare festival, iar preparatele tradiționale zonei vor fi la mare cinste. Stați cu ochii pe Drăgășani, la început de septembrie!
Călătorii frumoase!
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
