Ce nebunii mai fac bloggerițele de călătorii: experiențe unice din vacanțe

Inspirația de vineri, pentru un weekend însorit! Am invitat câteva bloggerițe de călătorii pe care le urmăresc cu mare plăcere să îmi spună care sunt acele lucruri mai ieșite din tipare pe care le-au făcut în vacențe. La multe dintre acestea visez și eu: de la a merge pe Caminito del Rei – considerat unul dintre cele mai periculoase trasee din lume și redeschis de curând după ani de zile, până la a vizita Japonia. Și Israelul și Columbia, Estonia și chiar să sechestrez un recepționier în Praga.

Precum știți, îmi place mult – chiar mi-am făcut o misiune din acest lucru – să vă încurajez să vă trăiți visurile, să faceți lucruri care vă bucură, să ascultați acea voce mică din suflet. Voce care vă îndeamnă să trăiți diferite experiențe, de care cu siguranță vă veți aminti cu plăcere – și bucurie.

De inspirație am avut grijă eu, cu siguranță vă vor încânta poveștile – adevărate – de astăzi. Aventurile le-am urmărit în mare parte aproape live, m-au încântat și mi-au stârnit pofta de a porni la drum. Deci:

Ce nebunii mai fac bloggerițele de călătorii?

Angela – Angela călătorește

Ador să călătoresc oriunde, sub orice formă, dar oarecum calculat. Nu sunt excentrică și nu caut experiențe de felul acesta, doar că ele se lipesc de mine ca timbrul de scrisoare. Cu toate calculele și organizările mele, tot timpul am parte de momente nostime.
Primul care-mi vine in minte este cel mai recent, cand in Istanbul m-am ratacit de prietenii mei. Sau mai bine spus, ei de mine si de restul grupului. Avand o escala lunga in capitala Turciei, vrand sa omoram timpul, ne-am inscris la turul gratuit oferit de Turkish. La Moscheea Albastra, prietenii mei au ramas in urma, eu cu ochii dupa minarete si cu o casca in ureche, ne-am pierdut. Stiti ce-i culmea? Aveam la mine in geanta ambele telefoane active in roaming si pasaportul iubitului meu. Eu mi-am continuat turul cu restul grupului, iar cu ai mei m-am reintalnit la autocar dupa…multe ore 🙂
O alta experiență haioasă de care am avut parte s-a petrecut în Egipt, într-una din multe escapade de aici, când vrând și eu să admir minunătiile de sub apele Mării Roșii, am reușit să adun toți peștii în jurul meu.„Înarmată” cu o vestă de salvare și o pungă cu momeală pentru pești, plasată la mine intenționat de unul dintre baieți, urlam cât mă țineau plămânii de spaimă ca bancuri intregi de pesti veneau cu gurile cascate căscate către mine.Țineți cont: habar n-am să înot! Și trăiesc lângă apă….
Vă spuneam că în general sunt organizată, poate prea mult, dar nu-mi iese întotdeauna. Cu a mea cumnată la Londra am alergat ca la maraton dupa autobuzul 336 care trebuia sa ne duca la hotel. Ne luam bilete pentru fiecare călătorie de la automatele din stație, doar ca la un moment dat, acele mașinării lipseau. Am urmărit zeci de autobuze trecând pe langă noi și la pas, din stație în stație am mers mai bine de 10 km doar, doar să găsim o stație cu automat pentru bilete. Nu mi-a trecut o secundă prin cap că s-ar putea lua bilet de la șofer. Aveam bășici în tălpi la sfarșitul zilei.
Și ca bonus, vă dezvăluiesc faptul că am avut curaj să mănânc dintr-o piață de pește din Hurghada, unde murdăria și mirosurile respingatoare sunt la ele acasă. N-am putut să rezist unor calamari și unor shrimps super proaspeți făcuți pe plită.

Oana Grozavu – Visător prin Lume

Călătoriile, pe lângă posibilitățile infinite de a descoperi sau de a trăi lucruri noi, aduc cu ele și noi strări, noi percepții. În călătorii, devii mai relaxat, îți dai voie să înlocuiești momentele serioase cu unele pline de umor și, uneori, dai naștere unor momente amuzante, conștient sau nu. Spre exemplu, în Praga, am sechestrat un recepționer. E mult spus sechestrat, doar că, ajungând la 4 dimineața la hotel, tot ce îmi doream era să mă cazez și să mă odihnesc. Dar, între timp, trebuia să găsesc parcarea și mă simțeam ca într-un joc de-a du-te-vino, deoarece, de la hotel mă trimiteau într-o direcție, în direcția respectivă găseam un paznic care îmi făcea semn să mă întorc la hotel. Așa că l-am rugat pe tânărul sfios de la recepție să mă însoțească și m-am lovit de un refuz plin de mirare și teamă, totodată. Însă, după ce a realizat că exista o problemă de comunicare între mine și respectivul paznic, care nu părea că înțelege ceea ce îi spun, a acceptat să se urce în mașină și să mergem exact în locul în care se afla parcarea.

Alte momente amuzante sunt legate de jocurile Escape Room. Știam că în Atena este un adevărat fenomen, că au camere inclusiv cu actori, așa că nu puteam rata o experiență de acest gen (sau mai multe, după cum s-a dovedit ulterior). Așa că mi-am ales o temă horror, știam că umează să fiu urmărită de un zombie, însă, în momentul jocului, teama de acel actor despre care eram perfect conștientă că nu are ce să îmi facă a fost atât de mare, încât cred că am oferit un spectacol pe cinste celor care ne monitorizau video. Panică, țipete, julituri în genunchi în timp ce mă târam printr-un tunel, bușituri între colegii de joc și, la final, am realizat că mie îmi era teamă de faptul că urmează să mă sperii și nu de jocul în sine, motiv pentru care am stat în teroare întreaga perioadă de o oră și jumătate, așteptându-mă, în orice moment, să mai apară cineva, de undeva.

Tot în Atena am avut parte de un mic dejun… altfel. Mai exact, am vrut să gust Ouzo, nerealizând că este atât de tare și că ora este total nepotrivită. Așa am ajuns ca, în loc de cafea și de fresh de portocale, ce s-ar bea în mod normal la primele ore zilei, să beau Ouzo și un lichior primit din partea casei, foarte bun, de altfel, dar la fel de tare precum băutura grecească specifică.

Ira Alexandra – Călătorește cu Ira

Sunt o persoană liniștită, așa că nu mă avânt mereu către cele mai nebunești lucruri, dar trebuie să recunosc că s-a întâmplat să am parte și de ceva adrenalină prin vacanțele mele. Am plecat singura în Tokyo, în celălalt capăt de lume și tot acolo am mâncat o scoică crudă. Mai apoi am aflat că era și vie!

În Kyoto m-am îmbrăcat o zi în gheișă, cu 7 straturi de haine și niște papuci-șlapi cam incomozi. Fix în acea zi s-a nimerit să vizitez o zona frumoasă, care a necesitat o mică drumeție. De ce nu, oare gheișele nu urcau pe munte?

În Bali am experimentat Ocean Walker, plimbare pe fundul oceanului, la 6m adâncime unde, pe lângă faptul că am văzut sute de peștișori colorați, chiar am reușit să mângâi unul care era mai puțin speriat de prezența mea pe acolo. Tot în Bali era să mă înec în valurile uriașe pentru surf, iar de asta nu sunt deloc mândră, să nu faceți ca mine!

Diana –  Designedtotravel.ro

Recunosc că nu prea fac lucruri nebuneşti în vacanţă, nu caut adrenalina, ba chiar caut să o evit, sunt destul de cuminte şi obsedată de siguranţă. Şi totuşi am în amintirile mele din călătorii nişte momente care m-au scos complet din zona de confort, şi poate dacă pentru unii sunt lucruri normale, pentru mine au fost chiar nebuneşti! Pe locul 1 este de departe Siam Park din Tenerife, m-am dat pe toate toboganele posibile, pe cele mai dificile si terifiante, cu momente de gravitaţie zero, cu burlane în întuneric complet de nu vedeai încotro te duci, doar simţeai cum caz în gol la nesfârşit! Tot în categoria de experienţe nebuneşti, am început de anul trecut să fac trasee de hiking/trekking prin locuri splendide, la înălţime: în Cinque Terre, Mediterranean Steps în Gibraltar, Caminito del Rey în Andaluzia (până de curând cel mai periculos drum din lume), şi acum privesc cu jind la Sentiero degli Dei de pe Coasta Amalfi.

Corina MateiCory’s Blog

Sunt genul de persoană extrem de pasionată de călătorii și, în același timp, sunt foarte impulsivă. Așa că nu e greu să fac nebunii, iar la mine ele pornesc de la a-mi cumpăra un bilet de avion cu ultimii bani din cont. În general, în călătoriile mele accept invitații la cine și party-uri dacă mă simt în siguranță. Sau profit de orice ocazie. Tot aud în jurul meu „Cum să faci asta? Ești nebună? Dacă pățeai ceva?” Dar știi ceva? Nu-mi pasă, pentru că eu contez și multe lucruri le voi face o dată în viață. Iar feelingul meu de safety funcționează mult mai bine decât părerile celor din jur.

Dacă ar fi să fac un top al celor mai nebune lucruri pe acre le-am făcut, clar aș începe cu cea mai recentă. Am ajuns trei fete în Iordania, iar de la graniță am luat un taxi pe care l-am schimbat pe drum, ca să ne ducă până la Petra. El ne-a propus să mergem cu prietenii lui, seara, în munți, la o „cină cu foc”. Am acceptat imediat. Pe la 8 ne-am întâlnit cu încă doi prieteni ai lui, tată și fiu. Am urcat cu mașinile în munți departe de Little Petra și am găsit locul de foc între niște stânci. Ne-au gătit la butoi și am mâncat cel mai bun pui cu orez din viața noastră! Uitându-mă în urmă a fost o nebunie curată! Dar a fost o experiență sigură, tradițională, pe care aș repeta-o oricând.

O altă nebunie pe care vreau să v-o povestesc a fost mai mult de context. Am fost pe cont propriu în Maroc, fără să mai fi avut contact înainte cu lumea orientală. Am zburat în Tanger și am vrut să vizitez Chefchaouen. Cel mai ieftin mijloc de transport e busul lor local. În afară de faptul că mulți mă hărțuiau să-mi fie ghizi sau să-mi vândă lucruri, punctul culminant a fost când autocarul a fost oprit de poliție, că li se stricase duba. A fost un scandal ca la ușa cortului cu șoferul, pentru că polițiștii voiau să transporte deținuții până în Tetouan cu autobuzul public, ceea ce au și făcut! Ne-au mutat în față, iar ei i-ai păzit cu puștile pe deținuții pe care i-au așezat pe ultimele locuri, din spatele autobuzului. Eram în mijlocul câmpului, destul de speriată, toți se certau în arabă. A fost unul dintre puținele momente în care m-am speriat într-o călătorie din cauza haosului creat. Dar am ajuns cu bine în Chefchaouen. 🙂

Haha, am organizat în 2015 o mică excursie la bungee jumping, deși mie îmi era frică de înălțime. Zic „îmi era”, pentru că după ce am sărit nu mi-a mai fost vreodată! A trebuit să sar, toată lumea privea de jos și striga „Hai!”!

Eram în Madrid și acolo era moda cu pierce-urile. Eram câțiva care voiam o amintire de acolo. Am zis „hai s-o facem!” și ne-am dus pe rând la un salon în centru și ne-am făcut pierce-uri în nas :)) Și azi îl port cu mândrie!

Alexandra  Zmeul Călător 

M-am lăsat de multe ori purtată de instinct către situații care s-au transformat în niște amintiri foarte faine, care mi-au conturat stilul de a călători și mi-au dat curaj în următoarele mele aventuri prin lume. Aici sunt doar câteva povești dragi care mi-au revenit în minte cu ocazia aceasta:
1. Am plecat singură cu trenul până în Salzburg (via Zagreb) 
Cușetă în trenul de noapte până în Budapesta, plimbare câteva ore prin oraș, după care mi-am continuat drumul spre Zagreb, unde am stat câteva zile la un eveniment. Din Croația am plecat direct în Salzburg, de unde am continuat un frumos tur al Europei Centrale cu trenul.
Țin minte că am plecat de acasă un pic emoționată pentru că nu știam la ce să mă aștept, însă a fost una din călătoriile cele mai faine. Am întâlnit oameni de prin toate colțurile lumii, din America, Argentina, Mexic, Spania, Belgia, fiecare cu povestea lui, dar toți hotărâți să cucerească lumea.
2. Am petrecut într-un party bus local (Chiva) în Cartagena de Indias, Columbia
O experiență memorabilă care mi-a arătat adevăratul spirit latin (pe principiul less is more). Țin minte că nu mai râsesem de mult așa cum am făcut-o în acea seară alături de trupa live care ne însoțea și care se duela cu trupele din celelalte autobuze atunci când ne întâlneam pe drum. Iar buna dispoziție nu a fost generată de romul servit la bord, ci mai degrabă de atmosfera din acel Chiva și de oamenii din jur. Și când mă gândesc că totul a început cu o decizie nesigură de a urca în acel autobuz… 🙂
3. M-am trezit la 6 dimineața în Estonia pentru a celebra ziua națională a țării ca o adevărată estoniancă… la -24 grade 🙂
La răsărit trebuia să fim în mijlocul unei păduri unde urma să fie cântat imnul și să fie ridicat steagul. A fost o experiență inedită care m-a făcut să simt o parte din emoția și respectul lor pentru acea zi. Am tremurat și la propriu, și la figurat.

A face nebunii nu însemnă numai acele lucruri extreme, ci numai a ieși din zona de confort. Regretăm mereu lucrurile pe care nu le-am făcut. Aș adăuga, acele lucruri care nu dăunează cuiva, sau au consecințe grave (nu sunt de acord cu încălcarea legilor care pot avea consecințe extreme, despre asta voi vorbi altă dată – cât putem întinde coarda în vacanțe și tărâmul pe care mai bine nu pășim). Dar în rest … după îndemnul inimii. Și inima mea este mare, așa că am făcut nebunii pe măsură și le regret cu pasiune pe toate cele pe care le-am ratat. Dar nu este timpul pierdut!

Voi ce nebunii ați făcut în vacanțe?

Mirela este autoarea blogului ExTraViTa – Experiențe, Visuri, Călătorii, din pasiune pentru călătorii și aventură. Blogul ExTraViTa este unul dintre cele mai citite din România, subiectele preferate fiind legate de călătorii solo, croaziere, ponturi legate de călătorii, bagaje, modă și frumusețe pe drum.

6 thoughts on “Ce nebunii mai fac bloggerițele de călătorii: experiențe unice din vacanțe”

  1. Foarte frumos si foarte frumoase blogurile calatoarelor.
    Pe Oana Grozavu (Visator prin lume) o descoperisem deja de pe Instagram, dar ma bucur sa gasesc si alte locuri cu inspiratie de travel si de blogging.

    Las aici si coltisorul meu de travel, proaspat, dar cu ceva calatorii frumoase deja.
    https://egodiary.com/

    Spor la scris!

  2. Multumesc mult! Da, am invitat cateva bloggerite pe care le urmaresc cu mare drag si care umbla prin locuri la care visez 😀 Multumesc de link, este foarte frumos si coltisarul tau 😀 si bilincv, foarte frumos! Si spor si tie!

  3. Cred ca atunci cand calatoresti, vrei sa faci ceva diferit de viata de zi cu zi. De aici si doza asta de nebunie de a incerca lucruri noi si de a accepta mai usor provocarile. Eu nu stiu daca indraznesc sa imi spun nebuniile 🙂

  4. Foarte frumos spus! Pai cred ca nimeni nu poate spune tot, tot :))))) Dar daca sunt greu de spus, inseamna ca sunt cu atat mai interesante 😀

  5. Multumesc! Da, toate blogurile de aici apartin unor calatoare care fac lucruri minunate 🙂

Lasă un răspuns