Cele mai nebunești lucruri făcute în vacanțe

Care sunt cele mai nebunești lucruri pe care le-ați făcut în vacanțe? Gândindu-mă la ele, am realizat că am făcut mult prea puține. Cred că am de recuperat masiv. Aș vrea să aflu și câteva nebunii de ale voastre, uitați-le pe ale mele mai jos.

Am plecat singură în Cuba

În aceeași zi în care am primit un bonus neașteptat, mi-am cumpărat bilet către Cuba peste….. 3 săptămâni. Am avut așa, niște furnicături, fluturași în stomac.

Am simțit că trebuie să fac asta. După care mi-am anunțat prietenii, la modul: dacă vreți, veniți și voi. Eu îmi doream să ajung, dar știam că sunt singura care își dorea atât de tare și chiar atunci.

Efectiv nu eram dispusă să aștept deloc, odată ce acest vis devenise posibil. Nu regret. Așa am simțit, a fost minunat. Banii de cheltuit îi cheltuim, dar unele lucruri pe care ne dorim să le facem, trebuie să le facem când avem ocazia.

Mai mult, am rezervat doar câteva cazări, după care am mers din recomandare în recomandare, sau fără să am nimic aranjat: știam că localnicii vin cu oferte de case particulare când ajunge un autobuz Viazul într-un loc, am mers pe instinct și am avut numai surprize plăcute. Chiar foarte plăcute, am înțeles ce înseamnă ospitalitatea cubaneză, am avut câteva zile de vis în Trinidad. , în Havana, în Vinales, înCayo Levisa .  Toată excursia din Cuba a fost minunată.

Am urcat noaptea, cu lanterna, fără ghizi, pe Muntele Penanjakan, în Indonezia

Să văd răsăritul deasupra Muntelui Bromo. După care am traversat platoul Parcului Bromo Tengger Semeru și Vulcanul Bromo, tot fără ghizi, fără busolă. Dumul în sine, cu transportul local și un troller uriaș, a fost minunat.

Din fericire am mai găsit două fete din Singapore alături de care am avut experiența. A fost o senzație să urcăm pe cărări abrupte, fără să vedem nimic, singure, în timp ce grupurile stătau cu ghizii (veniți cu Jeepurile) la un punct în care ne-am intersectat.

În rest țipenie de om. A meritat: în timp ce cei veniți cu tur au privit răsăritul într-un loc incredibil de aglomerat, fiind pe câteva rânduri turiștii și stând ore în blocaj rutier, noi am admirat răsăritul pe îndelete, am ajuns și la punctul unde au stat toți, fără alții în jur și am avut o zi pe care nu o vom uita niciodată.

Mi-am luat trei genți la preț întreg, din Veneția, în prima zi

Când m-am gândit la excursia în Veneția, îmi făcusem socoteala să îmi iau o geantă bună, de la un outlet din apropiere. În prima zi, aflată la colindat, am cumpărat trei genți, la preț întreg, de la Moschino, Furla și Max Mara. Efectiv nu m-am putut abține.

Ulterior, m-am convins că nu merita să merg până la outlet, că pierdeam o zi întreagă din a vizita orașul și pe lângă costul transportului acolo, trebuia să adaug și o zi de cazare și de alte cheltuieli, deci costul unei zile pierdute, am făcut de fapt o economie. Am sărit calul tare (pentru bugetul meu) dar le-am folosit până ce s-au uzat. Deci a meritat efortul.

Am stat toată noaptea în craterul unui vulcan cu un lac de sulf

Kawah Ijen, vulcanul unde se găsesc flăcările albastre. În timp ce alți turiști veniți au ieșit din crater imediat după ce și-au făcut câtva poze cu flăcările și cu lucrătorii, pentru a vedea sus răsăritul, eu, împreună cu alți trei călători, am stat încă 2 ore și jumătate jos, pentru a vedea cum arată lacul de sulf dimineața.

Este ceva de nedescris. Am stat mult de vorbă cu oamenii de acolo, ferindu-ne de fum, când venea -des – câte o raflă de vânt efectiv rămâneam fără respirație și nu mai vedeam nimic. Și sunt oameni care stau acolo jos și muncesc, zic de zi. (de fapt, noapte de noapte).

Am renunțat la un bilet de avion și am călătorit fără planuri

Adică planul era să ajung în Arhipelagul Karimunjawa, stând o noate în Jepara, după la Bromo, după la Ijen. Transport local, fără nicio rezervare. Am găsit cazare peste tot.

Cea mai nebunească faptă? M-am dus pe o insulă mică, fără rezervare, dându-le emoții și vecinilor de feriboat. Așa am simțit. Desigur, în 20 de minute de la debarcare eram cazată bine-mersi.

Dar momentele în care toți erau așteptați de mașini și mă depășeau, zgâindu-se la mine, neănțelegând ce se întâmplă: eu singură, pe cărarea neasfaltată, cu rucsac și geantă și trâgând un troller mare după mine a lăsat amintiri. Așa este când renunți la planuri și funcționezi după instinct: lucrurile se aranjează.

Am fost singura din tot Khaosan Road-ul cu tocuri de 12 cm

Da, toată lumea în flip flops, se uitau ca la urs la mine. Dar cărasem pantofii aceia două luni după mine, fără să îi port nici măcar o dată. Nu puteam ajunge acasă fără să îi fi purtat. A fost amuzant.

Nu am luat nicio pastilă și nu am făcut niciun vaccin când am fost prima oară în Asia, peste două luni

Am studiat bine riscurile, ce, cum și am decis să iau multe vitamine: două grame de Vitamina C, o pastilă cu multivitamine, una de calciu, una de omega 3 și una cu acid hialuronic. În fiecare zi.

De două ori am simțit că mă ia oboseala, mă încerca răceala (mereu trecerea de la aer condiționat la înăbușeală ) am luat câte 4 grame de Vitamina C. Și gata.

Nu m-am stricat la stomac, nimic (fusesem avertizată că se întâmplă când mergi prima oară și trebuie să iei pastile). Nu am luat și efectiv nu am avut nicio problemă. Am însă noroc și cu un sistem imunitar bun, dar cred în vitamine. Ce pui în bagaj în Asia și ce lași acasă, aici. Inclusiv vitamine.

Am acceptat invitația unei familii de berberi să iau cina la ei

În Maroc. Acum, când stau să mă gândesc, mai ales la cum au evoluat dar atunci (era 2010) este ceva cam nebunesc, dar atunci așa am simțit. Mă împrietenisem cu o familie care vindea diverse lucruri ca de exemplu ulei de argan și tot felul de săpuneluri pe jos în piața Jemaa-el-Fna, ba chiar i-am ajutat cu vânzările, seară de seară, ceia după ceai, am ajuns și la cină.

Inutil să vă spun că m-au tratat nespus de bine și doar se simțeau necăjiți că aveau condiții foarte precare. Am simțit jena lor când m-am dus la toaletă, era într-un fel. Curat dat foarte sărăcăcios. M-am simțit minunat, unul dintre acele momente în care este multă căldură, înțelegi de fapt ce este important și cât de simplă poate fi viața. Și cât de mult o complicăm inutil.

Sper că fratele meu nu citit asta, că mereu mă acuză că sunt foarte naivă și am prea mare încredere în oameni. Nu e adevărat, adică nu mereu. Parcă sunt două Mirele: una care își urmează inima și instinctele (și până acum nu am greșit când am făcut asta) și una care este responsabilă, care încearcă mereu să facă lucrurile cum trebuie.

M-am întors în țară

Da, acesta este cel mai nebunesc lucru făcut. Acum mă gândesc că trebuia să plec pentru vreun an sau doi când am plecat în Asia, să fie marea aventură. Dar aveam alte gânduri și planuri, între timp lucrurile s-au schimbat 1la 180 de grade.

Acum am ajuns în sfârșit să obțin libertatea aceea a minții, pe cre credeam cî am obținut-o acum doi ani, dar de fapt erau atâtea fire invizibile care mă legau de anumit stereotipuri, de siguranța relativă pe care ți-o dă o anumită situație. Probabil tebuia să trec prin toate aceste transformări. Așa că marea aventură încă mă așteaptă. Nu sună rău. 

M-am rătăcit într-un parc național în Malaezia

Micuț, desigur, am găsit la un mment dat calea, dar am înțeles de ce nu este bine să nu urmezi indicațiile: urmează semnalizarea, nope, eu poze, poze. Noroc că era un parc mic din Insula Penang și am găsit repede calea dar nu recomand.

Le-am făcut un borș la taximetriștii din Jakarta

Eram cu nervii întinși, întinși… nedormită, cald, bagaje mari și mi-am pus mâinile în șolduri – și am început numai cu bip bip bip. Minute bune. Cât m-am învâtrit, nu a mai spus unul pâs.

Nu mai vorbesc despre garderobă neadecvată – pantaloni scurți scurți de tot prin Tunisia, Kuala Lumpur, etc – căldură mare, monșer.

M-am urcat pe un scuter mult prea puternic

Și am intrat într-un pom de papaya, l-am omorât, credeam că este un scuter normal. Am avut noroc că nu a fost ceva mai grav, chiar de curând am auzit despre un accident urât, în Thailanda, un turist englez a rămas paralizat.

Chiar nu știu ce a fost în capul meu. Am într-adevăr un înger păzitor și îl țin ocupat aprope tot timpul. M-am gândit de multe ori la asta.

Am folosit timerul non stop în Asia

Știți, în Asia sunt multe orașe unde este destul de comun să îți fie furată geanta, prin smulgere, de către cineva pe scuter/motocicletă. Kuala Lupur are o mare ”tradiție” în acest sens.

Am folosit timerul și aparatul lăsat la distanță de câțiva metri de mine de nenumărate ori, în Kuala Lumpur, Bangkok, Hong Kong (dar aici nu prea se fură) Jakarta, nu știu pe unde nu am făcut asta. Uneori localnicii se uitau la mine ca și cum aș fi fost de pe altă planetă.

Dar m-am luat după instinct. Și am venit cu aparatul acasă. Acum, când mă uit în urmă, este un risc foarte mare cel la care m-am expus. Dar eram singură, trebuia să mă descurc cumva.

Am condus singură din Belgrad în București

Noaptea. Asta pentru că am ajuns cu două mașini, după o deschidere de magazin în Timișoara. Pe deasupra, eram și răcită cobză.

Cam acestea sunt cele la care mă gândesc. Au fost multe altele, precum călătoria cu zodiacul în Atlantic, vizită în interiorul unui vulcan, înot cu rechini, dar acestea sunt experiențe turisitce, făcute cu ghizi locali, sub îndrumare. Este adrenalină dar nu risc.

La fel, nu o să vorbesc despre nenumăratele dăți în care am umblat pe străzi diverse singură, în România sau în străinătate.

Și sper că acesta este doar începutul,

Călătorii Frumoase!