Insula Corfu este o insulă cu o energie specială. Este insula Sfântului Spiridon, Sfântul călător care își părăsește racla și umblă neîncetat prin lume dar mai ales prin hotarele insulei. El protejează toți călătorii dar și pe toți vizitatorii și desigur pe toți cei care cred în minunile lui. Este un sfânt care este sărbătorit atât de către creștinii ortodocși cât și de cei catolici. Despre Sfântul Spiridon, cum a ajuns protectorul insulei, despre biserica din insulă  și tradițiile din Corfu în articolul de azi.

Corfu insula Sfântului Spiridon: istorie, legende, tradiții și biserica din Kerkyra (Corfu)

Articolul este lung, abordând în el:

Informații despre Biserica Sfântului SPiridon

Cum au ajuns moaștele Sfântului în insula Corfu

Despre viața Sfântului Spiridon și despre minunile sale din timpul vieții și după.

Sfântul Spiridon, sfântul care își părăsește racla

Se spune că Sfântul Spiridon își părăsește periodic racla, părinții care slujesc mărturisind că sunt momente în care Sfântul nu este acolo, iar când revine corpul său este cald și veșmintele prăfuite. Papuceii săi se tocesc periodic, acesta fiind și motivul pentru care sunt schimbați, iar bucățele din ei sunt înmânate turiștilor.

Dacă vizitați Biserica Sfântului Spiridon, puteți primi gratuit un pliculeț de hârtie cu ”papucei” de la magazinul care se află în biserică. Se oferă numai câte un pliculeț de persoană și nu se vând. Însă puteți cumpăra alți ”papucei” din material.

Locuitorii insulei Corfu au o mare dragoste față de Sfântul Spiridon. Pe data de 11 august toți locuitorii se întâmpină unii pe alții cu Xronia Polla, ceea ce înseamnă La Mulți Ani. Pentru că este o mare sărbătoare, fiind una dintre cele patru dăți pe an în care moaștele Sfântului sunt purtate prin oraș (orașul Corfu) în sunet de fanfară. Sunt câteva Filarmonici în insulă și toate iau parte la procesiune, fiind îmbrăcați în costume medievale.

Pe 11 august se sărbătorește ajutorul dat de Sfântul Spiridon în apărarea insulei de otomani

Data de 11 august este sărbătorită în același mod de câteva sute de ani. Încă din secolul 18, pentru a cinsti ajutorul dat de Sfântul Spiridon în apărarea insulei de otomani. Știm că insula Corfu nu a fost sub ocupație otomană timp de 5 secole, ca restul Greciei, fiind însă sub ocupație venețiană 4 secole. În anul 1716 au debarcat 33 000 de otomani pe insulă. Au trecut insula prin foc și sabie, omorâd și luând prizonieri peste 28 000 de corfioți.

Venețienii și o parte a populației s-au refugiat în cetățile fortificate, generalul venețian Schulenburg conducând apărarea. Datorită faptului că a respins atacul, i s-a ridicat o statuie încă din timpul vieții, aceasta fiind acum în fața cetății vechi din orașul Corfu.

Însă corfioții preferă să spună că Sfântul Spiridon le-a salvat insula, nu venețienii. Cu siguranță au motive, având în vedere că venețienii nu au mai lăsat majoritatea ”inutili”-lor: femeile, bătrânii și copii să intre în cetate. Au lăsat doar o parte și pe bărbații apți de luptă,  lăsând majoritatea populației la discreția invadatorilor.

Este un episod despre care nu prea se scrie în cărțile de istorie, dar încă adânc înrădăcinat în memoria locuitorilor de pe insulă. Venețienii au folosit resursele insulei, poziția ei strategică, castelele lăsate de bizantini, totul pentru bunăstarea proprie, viața locuitorilor conta prea puțin, inclusiv tiparul fiind interzis.

Sfântul Spiridon a salvat insula Corfu de otomani în 1716

Întorcându-ne la atacul otoman din 1716, conform relatărilor, Sfântul Spiridon, în straie călugărești și cu o cruce în mână a făcut ravagii în rândul armatelor otomane, semânănd groaza, purtând făclii aprinse. Ajutorul său a fost recunoscut și de venețieni, chiar din acele timpuri fiind purtate moaștele sale în oraș, pe 11 august.

Tot în anul 1716, compozitorul Antonio Vivaldi a compus oratoriul Juditha triumphans” pentru a onora această mare victorie.

Însă Sfântul Spiridon a salvat insula de patru ori, pe insulă fiind patru procesiuni pe an, pentru a onora aceste minuni:

De foamete în anul 1550 – procesiunea din Sâmbăta Mare.

De plagă în anul 1630 – procesiunea din Duminica Floriilor.

De molimă în anul 1673 – procesiunea din prima duminică din luna noiembrie.

De turcii otomani în anul 1716 – procesiunea din data de 11 august.

Filarmonicile din insula Corfu partcipă la toate procesiunile în care relicvele Sfântului sunt purtate prin oraș.

Sfântul Spiridon este sărbătorit în toată creștinitatea pe 12 decembrie, când este Hramul Sfântului Spiridon, ziua de nume al tuturor celor care poartă acest nume.

Sfântul Spiridon este protectorul călătorilor și vine în ajutorul tuturor celor care îi solicită ajutorul. Personal, cred că m-a protejat în călătoriile mele, eu având un pliculeț de ”papucei” cu mine în toate peregrinările, inclusiv în călătoria de peste două luni din Asia, în care am fost singură și în care am mers cu transportul local, pe multe căi nebătătorite de turiști.

Am mers pe vulcani noaptea fără ghizi, am mers cu feriboturi în care nu era picior de turist străin, am mers noaptea singură prin tot felul de locuri pustii, pe jos sau cu autobuze rate locale, dar am fost mereu în siguranță.

Cred că Sfântul m-a chemat în Corfu și am revenit iar și iar, deși nu aveam neapărat în plan acest lucru, dar s-au aranjat așa lucrurile într-un mod simplu. Și totul a pornit cu un pliculeț de ”papucei” primit de la George, un ghid din România care mi-a dat talismanul într-un Info Trip de la Băile Herculane, după ce fusesem pe insulă dar nu vizitasem biserica Sfântului.

Desigur, este vorba despre legea atracției universale, prezentă în toate religiile și nu numai. Am crezut că mă va proteja și așa a fost. Nu am dorit neapărat să revin aici, dar așa a fost și am simțit că așa trebuie, că sunt în locul unde trebuie în acest moment.

Biserica Sfântului Spiridon nu este Catedrala insulei, Mitropolia este alta

Greșit în unele scrieri există informația că moaștele Sfântului Spirdon se află în Catedrala din insula Corfu. Acest lucru nu este adevărat. Moaștele Sfântului Spiridon sunt în biserica care îi poartă numele, din Corfu (sau Kerkyra cum este cunoscută insula Corfu în Grecia) dar catedrala, respectiv Mitropolia este alta.

În catedrala – Mitropoli numele din Grecia – se află moaștele Sfintei Teodora, împărăteasa Bizanțului. Racla conține toate moaștele, iar în Mitropolie mai sunt câteva icoane vechi, dintre care una pictată pe piele de animal, veche de peste 7 secole. Mitropolia din Corfu este Mitropolia insulelor Corfu și Paxos.

Cu toate acestea, biserica Sfântului Spiridon este cea mai importantă de pe insulă și are cea mai înaltă clopotniță. Este la fel ca în Roma: Bisercia Sfântul Petru este basilică, nu este Catedrala. Catedrala Romei este Arhibasilica Sfântului Ion din Lateran, unde este scaunul ecclesial al episcopului Romei, care este Papa. Deci faptul că este cea mai importantă biserică de pe insulă nu face Biserica Sfântului Spiridon să fie și Catedrală. Este biserică.

Se fac des aceste confuzii, nu este neobișnuit, dar insist deoarece și Motropolia poate fi vizitată, dar mulți cred că au vizitat-o deja și pierd un loc deosebit, precum scriam mai sus.

Biserica Sfântului Spiridon din insula Corfu

Biserica actuală Sfântului Spiridon a fost construita in anul 1596, ea inlocuind vechea Biserica a familiei Volgari, din San Rocco, daramata in urma zidirii zidurilor orasului vechi. Moastele Sfantului Spiridon au fost aduse aici in anul 1590.

Tavanul bisericii a fost realizat din plăci de lemn aurite, sculptate de Panagiotis Doxaras în anul 1727. În timp s-a deteriorat, fiind refăcute de către Nicolaos Aspiotis.

Nu există o cameră subterană, planurile Bisericii fiind realizate în mod deliberat așa cum sunt, pentru ca racla Sfântului să fie cât mai accesibilă.

În biserică sunt multe icoane valoroase, una chiar cu Sfântul Nectarie.

Chiar vis-a-vis de Biserica Sfântului Spiridon se află Consulatul onorific al României în insula Corfu.

În biserică sunt și două lămpi dăruite de venețieni:

Senatul venețian a dăruit o lampă de argint cu sculpturi cu Sfântul Spiridon și leul Sfântului Marc, pentru a comemora ajutorul Sfântului. Lampa este atârnată în colțul de vest al bisericii și pe ea există inscripția:

OB SERVATAM CORCYRAM DIVO SPVRIDIONI TVTELARI SENATVS VENETVS ANNO MDCCXVI / ”Pentru salvarea insulei Corfu, protectorului Sfântul Spiridon, Senatul Veneției, 1716”

Ce mai mare lampă din biserică este chiar lângă amvon, fiind dăruită Sfâmntului de către Marele Amiral Venețian Andrea Pisani, cu inscripția:

DIVO SPVRIDIONI TVTELARI VTRAQVE CLASSE PROTECTA ANDREA PISANI SVPREMO DVCE VTRIVSQVE CLASSIS NOBILES EX VOTO ANNO MDCCXVII / ”Către protectorul Sfântul Spiridon, pentru protejarea celor două flote sub conducerea lui Andrea Pisani, Comandant Șef al celor două flote și a nobililor, ofrandă 1717 DC”.

În biserică, lumânările, atât pentru vii cât și pentru cei trecuți în neființă se aprind în același loc. Fiecare ia câte lumânări dorește și lasă o donație.

În biserică NU se fac fotografii

Și vă recomand să nu faceți. Este ciudat să fii în Biserică, să te rogi poate acolo și să furi o poză, chiar în Casa Domnului. La fel este să iei 10 lumânări și să lași 20 de cenți, bucurându-te că ai făcut o afacere. Da, am văzut aceste lcururi des și cred că cine face așa își fură singur căciula. Dar fiecare după cum știe procedează.

Chiar dacă tendința este să luăm ceva gratuit, poate este doar o tentație acolo. Cine nu are nu are, tot are dreptul să ia o lumânare, să pună un acatist. De aceea în Bisericile din Grecia nu se plătesc acatistele, acestea se dau gratuit. Doar cine dorește poate dona,  există cutii ale milei peste tot. Sunt mulți care fac acest lucru, desigur.

Sfantul Ierarh Spiridon al Trimitundei 

Sfâtul Spiridon s-a născut în jurul anului 270 DC în Askia, din Cipru în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare. Era păstor de oi, a fost căsătorit și a avut o fiică. După ce și-a pierdut soția atât el cât și fiica sa Irina s-au călugărit, Sfântul ducând o viață ascetică și închinată ajutării semenilor. La

A fost ales episcop al cetății Trimitunda de lângă Paphos, continuând să îngrijească și oile, fiind de o modestie aparte.

Pentru viata sa curata, Spiridon a fost ales episcop al cetatii Trimitunda, aflata aproape de orasul Pafos, in aceasta calitate el participand si la Sinodul intai Ecumenic (Niceea, 325).

A fost arestat și exilat pentru o vreme în timpul persecuțiilor împăratului Maximilian, însă și-a reluat locul ca episcop al Trimitundei.

El a participat astfel la primul Sinod Ecumenic, cel de la Niceea din anul 325, unde a demonstrat necredincioșilor conduși de Arie că Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt Trei si Unul, Sfânta Treime, luând o cărămidă în mână. A făcut semnul crucii și cărămida s-a descompus în cele trei elemente: foc, apă și pământ. Aceasta este minunea cunoscută din timpul vieții, focul ridicându-se, apa curgând printre degete, iar pământul rămânând în palme.

Cum au ajuns în insula Corfu Moaștele Sfântului Spiridon 

Sfântul Spiridon a decedat la o vârstă înaintată, mai ales pentru acea vreme, la 78 de ani, fiind înmărmântat în cetatea din Trimitunda. Moaștele sale au fost mutate la Constantinopole, pentru a le păzi de invaziile saracinilor. Când i-a fost deschis mormântul (pentru a muta moaștele) s-a descoperit că relicvele erau nu erau putrezite și în coșciug mirosea a bucuioc, planta regală, ambele lucruri fiind semene  divine care confirmă sfinția sa.

După căderea Constantinopolelui, în 1489 un călugăr, părintele Georgios Kalohairetis a adus moaștele Sfântului Spiridon și pe cele ale Sfintei Teodora în Corfu, într-un coșuleț împletit.

De aici vine și numele Sfântului, spiros „σπυρις” însemnând în limba greacă coșuleț. 

Rămășițele au fost în posesia familiei Kalohairetis, une dintre cele mai înstărite familii de pe insulă. Ulterior, după ce fiica sa Asimia s-a măritat cu unul dintre fii familiei Voulgari din Corfu, aceasta primind ca zestre rămășițele Sfântului Spiridon.

Relicvele au fost păstrate într-o biserică privată, care aparținea familiei Voulgari. Biserica Voulgari era localizată în piața San Rocco și a trebuit să fie demolată după primul mare atac otoman, din secolul 1537 condus de însuși Suleyman Magnificul. În 1580, după demolarea bisericii din San Rocco, reclivele au fost mutate în actuala biserică, construită în interiorul fortificațiilor în Campielo, cum se numește și azi orașul vechi.

Moaștele Sfântului Spiridon nu au mai părăsit insula, exceptând mâna sa dreaptă, care a avut o istorie aparte. A fost trimisă la Roma, unde a fost ținută în biserica Santa Maria in Vallicella, fiind dăruită Papei Clement al VIII-lea de către Cardinalul Cesare Baronio. Aici a rămas până în anul 1986, când la insistențele Episcopului insulelor Corfu și Paxos mâna draptă a Sfântului a fost înapoiată corfioților. De atunci mna dreaptă a părăsit insula de câteva ori, fiind adusă inclusiv în România de două ori și în Rusia, numai în țările ortodoxe.

Jumătate dintre corfioți poartă numele de Spiridon

În Corfu mulți locuitori poartă numele de Spiridon, sau Spiridula, varianta feminină a numelui. Cam jumătate dintre locuitori, mulți având desigur și un alt nume. Dar vom remarca că sunt multe taverne, baruri, locuri de închiriat bărci, plaje cu denumirea de Spiridon. Există el puțin un Spirodon sau o Spiridula în fiecare familie.