abreu cea mai veche agentie de turism din lume

Thomas Cook nu este cea mai veche agenție de turism din lume, ci Abreu, Portugalia: mini comparație între cele două modele de business

Noutăți

Și de ce una rezistă, iar alta ba! Nu încetează să mă uimească câte o greșeală perpetuată de la unul la altul. Se știe ceva, în memoria colectivă și foarte puțini stau să verifice o informație, înainte de a o publica mai departe. Mea culpa, am lucrat în PR și știu că trebuie să verific toate informațiile cu mâna mea, că altfel apar dude. Azi toată presa trâmbițează că Thomas Cook este cea mai veche agenție de turism din lume. Efectiv nimeni nu s-a gândit să verifice înainte informația aceasta. Nu, Thomas Cook nu este cea mai veche agenție de turism din lume, de altfel ei nu se promovau așa, din câte știu, ci doar că sunt deschiși din anul 1841. Dar cea mai veche companie de turism din lume este Abreu, Portugalia, agenție înființată în 1840. Care încă rezistă și o va face probabil mult timp de acum înainte. Pentru că a refuzat să devină un gigant.

Abreu Portugalia, o afacere de familie, cea mai veche agenție de turism din lume

Agenția de turism Abreu a fost înființată în anul 1840 în Porto, Portugalia. Un om de afaceri din Porto a deschis agenția pentru a oferi pașapoarte, vize, bilete de tren și de voiaj cu vaporul între Lisabona și America de Sud.

După cinci generații, compania este în continuare deținută de descendenții direcți. Cum se întâmplă lucrul acesta?

Numai membrii familiei cei care doresc să se ocupe de turism, primesc acțiuni. Iar atunci când cineva se căsătorește cu un membru al familiei Abreu, semnează un contract că nu va primi în caz de divorț nicio acțiune la agenția de voiaj. Iau case, bani, dar nu acțiuni la companie.

Politica deciziilor pe termen scurt

Nu s-a dorit transformarea agenției Abreu într-un gigant global, cu acționari necunoscuți. Condusă de CEO mercenari. Acest tip de conducere a unei companii s-a dovedit de foarte multe ori păgubos. Faptul că directorii au mandate scurte, de 3 ani în general, fiind plătiți în dividende și bonusuri în funcție de rezultatele pe termen scurt.

Această politică a dus ca multe decizii bănoase pe termen scurt să se dovedească dezastruoase pe termen lung, pentru multe companii. Decizii care aduc pe moment un influx mare de venituri. Se cunosc multe astfel de strategii și sunt cărțile de management pline de exemple de ”așa nu”. Cu toate acestea, atunci când o companie este condusă de cineva care are mandat limitat și este presat să aducă rezultate, acesta de obicei ignoră orice implicație pe termen lung și ia decizia bună pe moment. Ce se întâmplă ulterior, Dumnezeu cu mila.

Directorii Thomas Cook, care au dus firma în faliment, au primit salarii (cu bonusuri cu tot) de zeci de milioane de lire sterline. Uitați aici un articol despre cât au primit directorii, numiți ”pisici grase” pentru a aduce firma acolo unde este azi.

Thomas Cook a fost un dezastru anunțat, dar ignorat

Îmi vine greu să cred că nu s-au văzut de foarte mult timp semnele dezastrului Thomas Cook. De fapt compania a mai fost în dificultate acum câțiva ani și încă de anul trecut se vorbea despre viitorul faliment, despre faptul că a fost evaluată la nimic. S-a vorbit despre vânzarea flotei de avioane, pentru a salva compania, despre multe.

Despre faptul că unul dintre cele mai de succes pachete ale companiei, cel pentru ”Club 18 – 30” a fost închis. Thomas Cook pretindea că din cauza faptului că a crescut ”ego travel” pentru că tinerii din ziua de azi sunt mai mult interesați de instagram, să dea bine în fotografii, decât să meargă în locații unde să se îmbete și să petreacă de parcă nu ar mai fi ziua de mâine. Dar de fapt tinerii au acum mai multe surse de informare, doresc festivaluri, excursii specializate, vor altceva. Altceva pe care TC nu a reușit să îl furnizeze.

BBC 2018: Club 18-30: Thomas Cook to close holiday brand this month

BBC 2018: Club 18-30: Are millennials responsible for its downfall?

Thomas Cook este un dezastru prevăzut, dar neasumat. Nimeni nu a pus piciorul în prag, nimeni nu a restructurat, nu a tăiat în carne vie până când nu a venit momentul în care nu s-a mai putut ascunde nimic sub preș. Unii acționari susțin că au fost induși în eroare intenționat, fiind ascunse rezultatele dezastruoase.

Deși de la începutul anului, din cauza gradului mare de îndatorare, mult sub valoarea companiei, un analist Citybank (citat de toată presa internațională) a numit acțiunile Thomas Cook fără valoare. Ceea ce a dus la o scădere de 30% a valorii acțiunilor.

Chiar și turiștii care se plâng acum, au avut zeci de articole în presă despre faptul că agenția este pe butuci și cu toate acestea, nu au rezistat prețurilor mici practicate de TC. În apărarea lor, poate au sperat că vor reuși să se redreseze. Însă prăpastia săpată a fost atât de adâncă, încât nimeni nu a dorit să investească sute de milioane, sau miliarde, să salveze compania. S-a așteptat căderea ei, iar acum va fi vândută, la valoarea reală. Sau aproape de valoarea reală.

Dar nu au reacționat rapid la cerințele pieței. Au pierdut mult la capitolul imagine atunci când au continuat să vândă bilete la un hotel care ținea delfini și balene în captivitate. Au fost în centrul unui scandal condus de activiști și au reacționat numai după ce tot răul posibil de imagine a fost făcut. Cu hashtagul #dropthedolphins, respectiva campanie a inclus demonstrații la sediul Thomas Cook. Este numai un exemplu al faptului că demult compania scârțâia, că nu a reușit să se adapteze ușor la piața în schimbare, că rămâneau înrădăcinați în niște lucruri care erau bune acum zeci de ani. Că au fost orbi de multe ori.

Au fost multe semne, inclusiv atunci când compania a raportat pierderi de 1,5 miliarde de lire sterline, în luna mai a acestui an. Cu siguranță compania trebuia să adapteze modelul de business de mult timp. Nu a evoluat odată cu piața și inevitabilul s-a produs.

A falimentat Thomas Cook și nu am apucat să fac acea vacanță de 400 de euro din Londra spre Caraibe 🙂

Glumesc, nu m-au atras vacanțele ”împachetate” cu prețuri foarte mici, nu știu de ce, deși primeam oferte pe bandă rulantă, nu am simțit dorința de a contacta o astfel de ofertă.

Nu în ultimul rând, Thomas Cook oferea vacanțe la prețuri minuscule. Mult sub preț, au omorât concurența în multe locuri, acesta nu este un business sănătos. Cred că agențiile de turism vor supraviețui, dar numai acelea care nu sunt ”jucători”, ci cele care își păstrează identitatea, sunt flexibile la cerințele pieții și nu mizează numai pe argumentul preț. Ci pe calitate și pe seriozitate.

Da, o să se vândă compania, o să se acopere o parte din pierderi, dar totuși, mii de turiști au fost sechestrați prin hoteluri și forțați să plătească prețul vacanțelor. Britanicii se declară revoltați (în comentarii) că hotelurile fac una ca asta, dar totuși, oamenii aceia, care au afaceri mici, de ce să suporte pagubele? Și să intre poate ei în faliment?

Îmi pun întrebarea: A trecut vremea giganților din turism? 

Giganți nu sunt companiile măricele, ci cele de tipul Thomas Cook, cele în care nu știi cine este proprietarul, în care deciziile se iau dificil din cauza lanțului decizional nesfârșit. În care orice lucru negativ se ascunde, se împachetează, pentru ca x și y să dea bine, să nu piardă beneficiile.

O agenție ca Abreu a supraviețuit, iar acționarii au o mare bunăstare și plăcere de a lucra la afacerea familiei. Își păstrează identitatea și toți sunt interesați de ce se va întâmpla cu compania peste ani și ani. Pentru că știu că o vor lăsa copiilor. O companie de turism pe acțiuni nu are acest avantaj, pentru că ceea ce dictează este numai profitul imediat, numai rezultatele de anul acesta, numai ce se raportează la acționari, ce bonusuri iau managerii și cam atât.

Actualizare: cred că a ajuns articolul meu la multă lume, că azi nu mai apare obsesiv ”cea mai veche” în articolele despre acest faliment :).

3 thoughts on “Thomas Cook nu este cea mai veche agenție de turism din lume, ci Abreu, Portugalia: mini comparație între cele două modele de business

    1. Vă mulțumesc pentru informație, este încă un exemplu despre cum pot fi distorsionate lucrurile. Agenția se promovează ca fiind înființată în 1758, ceea ce este adevărat ca și companie, dar nu ca și companie de turism 🙂 foarte interesant marketingul, poate să distorsioneze, să inducă o percepție falsă, dar fără să mintă, arta PR-ului!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.