Carccassonne

Catarii, Cavalerii iubirii, ”Budiștii Vestului”, mai periculoși decât Islamul în secolul 11

Franța Țara Catară

Sursă foto copertă: Wikipedia, Common Licence

Ați auzit despre ”Țara Catarilor” din regiunea Occitania? Este una dintre cele mai frumoase regiuni din Franța, ideală pentru o excursie cu mașina. Aici descoperim castele străvechi, orașe fortificate fenomenal de frumoase, peisaje de vis. Și o istorie zbuciumată. Deși au trecut multe veacuri de la distrugerea catarilor, oamenii din regiune încă mai poartă nostalgia ”Oamenilor Buni”.

Unii istorici cred că dacă ”Oamenii buni” nu ar fi fost masacrați – primul genocid creștin – omenirea ar fi fost cu 300 de ani mai avansată. Renașterea ar fi fost cu 300 de ani mai curând. Despre cum erau catarii, de ce au inspirat o devoțiune atât de mare oamenilor din regiune, în ce credeau și cum au fost distruși în articol.

De ce au fost atât de iubiți catarii, ”Oamenii buni”? De ce au inspirat atâta loialitate? Și de ce s-a dorit cu orice preț să fie distruși? Erau atât de pacifiști încât nici măcar nu se apărau!

Egalitate, prosperitate, lipsă de corupție, școli, artă, spitale, bunătate. Asta au adus catarii! Deși perfecții* petreceau majoritatea timpului în rugăciune și în meditație, nu aveau aceleași pretenții de la credincioși. Foloseau puterile obținute prin meditație și rugăciune pentru a face bine, pentru a vindeca. Se spune că aveau puteri de vindecare asemănătoare celor lui Iisus Hristos, fiind acuzați din acest motiv de vrăjitorie.

Femeile aveau aceleași drepturi (inclusiv religioase și puteau ascede la orice poziție) și oamenii erau fericiți. Era iubire, veselie, prosperitate. În opoziție cu ceea ce era în celelelte regiuni aflate sub dominația catolică: foamete, suferință, mizerie. Catarii adunau adepți într-un ritm îngrijorător pentru puterile vremii și asta nu li s-a putut trece cu vederea. Așa că… sub îndemnul ”Omorâți-i pe toți” s-au lăsat baltă musulmanii și s-a pornit Cruciada asupra catarilor, fiind declarați eretici și vrăjitori. Bine știm că și Iisus a fost acuzat de vrăjitorie de către contemporani.

Era la vremea aceea un dublu standard. Sunt multe controverse, sunt multe voci care afirmă că unii dintre Sfinții au realizat miracolele cu ajutorul magiei, inclusiv a magiei negre. Se crede că mulți dețineau Grimoire (este multă informație dezbătută în fel și chip, studii, acum cine dorește poate cerceta. Lucrul acesta este și subiect al multor filme, precum frumosul serial ”Luna Nera” de pe Netflix). O să aflăm adevărul la un moment dat, dar lucrurile sunt mult mai simple: de ce o vindecare făcută atunci de un catolic era considerată miracol, iar dacă aceeași vindecare era făcută de alții, era considerată vrăjitorie? 

În ziua de azi, Catarii ar fi o altă Biserică creștină, organizație, sau sectă, sunt mii de doctrine creștine acceptate . Toate susțin că ele urmează adevărul. De ce atâtea adevăruri? De au simțit mulți nevoia de a tot căuta adevărul, de a se desprinde?

Pentru că atunci când Biserica a devenit instituție, în secolul al IV-lea, a intervenit cenzura. Au fost acceptate în Noul Testament anumite evanghelii (doar patru) – și mulți susțin că și acestea au fost cenzurate, iar celelalte au fost declarate apocrife, interzise. Cine a hotărât ce și care este adevărul? Un consiliu de la acea vreme. Și mulți alții au contestat acest adevăr, sau o parte a acestui adevăr, de aici intervenind toată această fărâmițare. 

Se spune că dacă Adevărul devine Instituție, la un moment dat Instituția devine mai importantă decât Adevărul. Și cine stabilea Adevărul? Odată Adevărul însemna că Pământul este plat! Deși nu rezonez cu multe dintre cele susținute de catari – nici nu am menționat multe aspecte în care credeau ei, ci doar o parte – ei erau incoruptibili și se puneau cu totul în slujba celorlalți. Asta mi se pare cel mai important. Catarii practicau ceea ce predicau și nu exista corupție în organizația lor.

Aceasta este moștenirea catarilor: bunătatea și sacrificiul. Erau total pacifiști și au plătit pentru asta, pentru că erau cu mult înaintea vremurilor lor

Catarii nu au făcut nimic altceva decât au făcut multe alte popoare de-a lungul vremii: au ales să interpreteze altfel adevărul, să ia în seamă și alte Evanghelii, alte Cărți Sfinte. Să interpreteze altfel Noul Testament. Însă ei nu au fost primii. Prima separare a fost odată cu Marea Schismă. În anul 1054, Biserica Răsăriteană s-a rupt de Biserica de la Roma, prin aruncarea reciprocă a anatemelor și separarea în Biserica Bizanțului și cea Romană, respectiv întreruperea pomenirii reciproce.

Cruciadele au avut grijă să pună umărul serios la distrugerea  Imperiului Bizantin, adunând în timpul Cruciadelor multe artefacte din zonele unde au ajuns. Artefacte care se regăsesc în mare parte la Vatican (însă Sfântul Graal s-a pierdut, fiind încredințat se crede de către Templieri Catarilor. Iar aceștia au reușit să îl ascundă, spune legenda).

În practică în momentul respectiv contau motivele economice și influența. Religia era folosită ca pretext pentru a derula un plan de dominare. De aceea Constantinopole a căzut nu din cauza Otomanilor, care au găsit un oraș cu doar 50 000 de locuitori în 1453, când au reușit să îl captureze. Nu spun că nu au fost mari luptători, dar orașul nu a avut șanse. Fusese distrus de către Cruciade în repetate rânduri. Este vorba despre politica de la acea vreme.

Dar nici una nu a fost la fel de devastatoare precum Cruciada a patra, din anul 1204. De la 500 000 de locuitori, orașul a rămas în ruine, jefuit, distrus și cu o populație de numai 25 000. După plecarea cruciaților orașul a început să își revină, dar nu a mai fost niciodată la fel. Bizanțul a căzut și pentru că a fost slăbit de Occident. Alături de anumite decizii politice greșite ale conducătorilor, cu siguranță. Iar după anul de tristă amintire 1204, a urmat anul de tristă amintire 1209. Când a început Cruciada Catarilor. Nici acum nu realizez cum au putut fi atât de cruzi și de inumani cu alți frați creștini.

Catarii, Cavalerii Iubirii, ”Budiștii Vestului”

Cuvântul catar vine din limba greacă, înseamnă ”pur”. Catarii își spuneau ”Oamenii buni”. Credeau în învățămintele lui Iisus Hristos în forma cea mai pură, care, potrivit credinței lor, fusese coruptă de Biserica Catolică. Nu recunoșteau autoritatea Papei, aveau o structură proprie.

”Le Bonne Hommes” – ”Oamenii buni”

Nu se știe cu exactitate de unde s-a răspândit Catarismul. Se crede că din Bizanț, însă s-au răspândit cu repeziciune în Europa, devenind o Religie cu o dogma proprie, cu Liturghia lor și cu episcopi în anul 1140. După masacrarea catarilor, a urmat înființarea Ordinului Dominicanilor și Inchiziția. Prima menționare a catarilor a avut loc în anul 1143, iar în anul 1325 a fost ars pe rug ultimul perfect catar. Însă probabil că au scăpat destui, care s-au ascuns, păstrând tainele și păzind comorile.

Într-o lume coruptă, în care se conducea prin intimidare, forță, tortură, vină, ură, totul pentru ca Mai Marii să trăiască într-un lux orbitor și să controleze tot, catarii au adus iubirea.

Catarii erau gnostici – nu aveau nevoie de niciun intermediar între ei și DIVIN. Ceea ce făcea preoții complet inutili și puneau în pericol însăși existența Bisericii ca Instituție

*Legendă:

Perfecti/perfecții – catarii din cercul interior, care treceau prin ceremonia de inițiere ”Consolamentum”. Odată consacrați, perfecții catari renunțau la bunurile materiale, deveneau vegetarieni și trăiau în asceza totala, fără relații intime. Călătoreau și predicau doctrinele catare.

Credenti – credincioșii.

Consolamentum – consacrare, ceremonie prin care cei care doreau să devină ”perfecti” renunțau la lumea materială, fiind inițiați în tainele catare. Se realiza de două ori: o dată când cineva devenea perfect catar și o dată înainte de trecerea în lumea cealaltă. Uneori, cei care erau într-o fază terminală a bolii, țineau în mod voluntar un post complet, care se numea ”endura” – a îndura. Se ținea numai atunci când moartea era inevitabilă și era o formă de purificare și separare de lumea materială.

Ceremoniile de consacrare se desfășurau în mare secret, în parte deoarece în timpul acestora, frecvent cei care treceau prin ceremonie începeau să vorbească cu voci străine. Dacă se întâmpla cuiva acest lucru în afara Bisericii Catolice, acela era considerat vrăjitor.

Această ceremonie de consacrare o aveau și credincioșii, însă numai înainte de deces. Aceleași reguli li se aplicau și lor, mai puțin cea de a călători și de a predica, de pe patul de moarte. Credincioșii trăiau o viață normală până în apropierea decesului. Puteau lăsa moștenirea urmașilor. 

Credința lor s-a împrăștiat rapid în Bulgaria, Bosnia, Anglia, Dalmația, aveau din ce în ce mai mulți adepți. Se crede că semințele credinței lor are la bază Pytagorismul, cu care aveau multe credințe în comun. Catarii:

– Credeau în reîncarnare.

– Erau dualiști: credeau că sunt două forțe, una negativă și una pozitivă, care au creat lumea.

– Învățăturile se transmiteau numai pe cale orală, nu erau scrise.

– Acceptau atât femei cât și bărbați ca egali, genul nu era definitoriu, fiecare putea ajunge la putere.

– Aveau un cerc intim, intern al credincioșilor – perfecți și unul extern, credenti – credincioșii. Cei din cercul intern aveau standarde mult mai stricte, care nu se cereau credincioșilor. Cei din cercul interior aveau acces la secrete, credincioșii  nu.

– Se renunța la proprietatea personală. Aceasta revenea Bisericii. Însă cerința era numai pentru perfecți, credincioșilor nu li se cerea acest lucru.

Cărțile lor de căpătâi: Noul Testament, Evanghelia Cinei cea de Taină ,Cartea celor două principii. Aveau însă multe discordanțe privind viața lui Iisus față de Biserica Catolică, dar și de alte Biserici. Multe preluate din Evangheliile Apocrife.

Catarii erau pacifiști, non-violenți, până la modul în care nu se păzeau nici pe ei de atacuri. Din această cauză erau păziți de alții, de simpatizanți. Care acționau voluntar ca garde pentru ei. Nobilii din regiune îi tratau cu deosebit respect și considerație. Catarii inspirau admirație și loialitate, pentru că trăiau viața după principiile enunțate, simplu și cu iubire de Iisus Hristos.

Chiar și Biserica Catolică a recunoscut lipsa totală de corupție din sânul catarilor. Tot mai mulți oameni erau atrași de catari. Primeau multe donații bănești. Biserica Catară a devenit rapid foarte bogată, folosind banii pentru a ajuta săracii, a construi spitale și școli, în timp ce simpatizanții catolici sufereau în mizerie (toți cei care nu erau nobili sau nu aveau un rang înalt).

Catarii au construit spitale, școli, au ajutat săracii, au încurajat știința. În timp ce Mai Marii Catari trăiau cât puteau de simplu. Își dedicau toată viața ajutorării celorlalți, progresului și divinației: rugăciune și meditație

Catarii credeau că lumea materială este iadul, singurul iad. Și că aceasta a fost creată de un Zeu rău, care trăiește în opoziție cu Zeul bun. Credeau că oamenii trebuie să se reîncarneze de multe ori până ce sufletul lor est purificat, trăind o viață simplă.

Zoe Oldenbourg, istoric specializat în studiul Catarilor, autoarea cărții ”Masacrul de la Montsegur” i-a denumit ”Budiștii Vestului”, deoarece erau pacifiști, contemplativi și doctrina lor de reîncarnare seamănă cu cea budistă. Sunt și diferențe în acest sens, catarii nu credeau în ”karma” adusă în viața prezentă din viețile trecute.

Catarii credeau că oamenii sunt condamnați să se reîncarneze* la infinit într-o lume coruptă, până când decid să renunțe la toate posesiunile materiale.

Totodată, catarii erau contemplativi și practicau meditația. Perfecții petreceau marea majoritate a zilei în rugăciune și meditație. ”Erau spirituali fără să fie înclinați spre vrăjitorie, magie”. Perfecții aveau abilități psihice și uimitoare puteri de vindecare, asemănătoare cu cele pe care le avea Iisus. Au fost acuzați de vrăjitorie. Și astfel justificată persecuția.

Catarii credeau că puterile pe care le-au obținut prin meditație și rugăciune erau destinate pentru toți oamenii, la fel cum Iisus predicase cu multe secole în urmă

Foarte mult a supărat la momentul respectiv includerea femeilor: catarii includeau și femeile în credință, ele puteau deveni perfecți. 

Perfecții se abțineau de la actul sexual, pentru că putea rezulta un alt suflet care se naște și este prins în această lume rea. Nu pretindeau asta și credincioșilor.

Sexul în schimb nu era considerat un păcat de neiertat – pentru credincioși. În schimb cineva putea deveni perfect și după ce avea copii. Însă în acel moment renunța la posesiunile materiale și trăia în puritate și renunțare, folosind puterea pentru a-i ajutora pe alții.

În vremea catarilor, locuitorii regiunii Languedoc aveau acces la știință, aveau libertate personală, muzică, școli de misticism și de filozofie – o atmosferă care nu era nicăieri în Europa. Era vremea trubadurilor, iubiți peste tot. Era un entuziasm nemaiîntâlnit pentru creativitate și pentru artă. Au fost construite catedrale uluitoare. Se făcea comerț cu Spania și cu Estul. Regiunea a devenit foarte prosperă și proprietarii din regiune foarte bogați. Viața era plăcută.

”Oamenii buni” au rămas în amintirea locuitorilor. S-a păstrat de atunci o melancolie, un dor în inima locuitorilor care au supraviețuit. Acestea au fost transmise din generație în generație și dragostea pentru ”Oamenii buni” există și azi. De aceea se promovează din ce în ce mai mult vizitarea ”Țării Catarilor”. Se răscolește istoria pentru a afla mai multe lucruri despre ei. Inspiră și azi și iubire.

Popularitatea catarilor în zona Languedoc era atât de mare, încât Biserica Catolică s-a simțit amenințată. La fel și Casa Regală franceză

A fost făcută o campanie să îi distrugă. Genocidul catarilor este primul genocid al creștinilor. Desigur și aici sunt controverse, de la faptul că nu s-a încercat eliminarea unui anumit popor, ci a unei credințe. Au fost uciși de altfel pe lângă catari și foarte mulți catolici și evrei.

Bunătatea, iubirea, au inspirat mai multă devoțiune decât orice asuprire și orice lăcomie materială. Pentru că acestea pot fi corupte. Sute de mii de oameni din regiune au preferat să moară, împăcați și în mod deliberat alături de catari decât să îi trădeze.

Cruciada Albigensiană sau Cruciada Catară: 1209 – 1229

În anul de tristă amintire 1209, Papa Inocențiu al III-lea a trimis o cruciadă contra catarilor. Șeful armatei a fost Conducătorul Ordinului Cistercienilor, Arnaud Amaury, Abatele din Citeaux.

Celor care au luat parte la Cricuadă li s-a promis ”iertarea tuturor păcatelor” trecute, prezente sau viitoare. Participanților la Cruciadă li s-a dat liber să jefuiască, să își însușească proprietăți, să fure, să violeze, să jefuiască, să prăduiască. Un război care a fost șocant de violent chiar și după standardele medievale.

Cavalerii Templieri și Cavalerii Ospitalieri nu au luat parte la masacrul catarilor. Se crede că Templierii le dăduseră pentru păstrare catarilor multe dintre averile lor. Inclusiv Sfântul Graal, despre care se credea că a fost găsit de către Templieri în timpul Cruciadelor. 

Caedite eos. Novit enim Dominus qui sunt eius

Beziers a fost primul oraș lovit, un masacru revoltător, de ziua Mariei Magdalena. Au suferit toți locuitorii, pentru că nu au dorit să predea catarii, ci să îi apere. Cruciații au intrat în oraș și au omorât fiecare bărbat, femeie, copil și au dat foc orașului. Între 15 000-20 000 de oameni au fost mascarați numai aici.

Se spune că știind că în oraș sunt mulți catolici, un comandant l-a întrebat pe Arnauld Aimery, comandantul suprem al armatelor cum pot să își dea seama cine este eretic catar și cine locuitor al orașului? I s-a replicat: Omorâți-i pe toți. Dumnezeu îi va recunoaște pe ai lui – ” Caedite eos. Novit enim Dominus qui sunt eius”.

Carcassonne a fost următorul oraș distrus. Orașul s-a predat fără luptă. Însă nu a contat. Jaful și uciderile au continuat, dar de aici au scăpat totuși mulți. A urmat Chateaux de Puilaurens, ultima fortăreață căzută fiind castelul Montsegur – Muntele sigur.

A fost o cruzime inimaginabilă. Au fost arși pe rug în public zeci de perfecți, atât femei cât și și bărbați. Restul locuitorilor au îndurat și ei torturi inimaginabile, mutilări bestiale în văzul lumii.

În Cruciada Albigensiană, au fost omorâți aproximativ 1 milion de oameni: catari, catolici și evrei

Înainte de a se preda, după un asediu continuu, timp în care au rămas fără resurse, perfecții și locuitorii din Montsegur au luat toți ”Consolamentum”. S-au pregătit pentru moarte. Însă… câțiva perfecți au reușit să iasă din oraș, scopul fiind să pună la păstrare sigură comoara cea mai de preț a catarilor, care se spune că includea și Sfântul Graal. S-a aflat de faptul că au fugit câțiva catari, care întâi au plecat să dezgroape comoara din locul știut, ulterior să o pună la păstrare altundeva necunoscut decât de ei prin tortură, ulterior căderii orașului, dar nu știa nimeni unde au ajuns perfecții plecați. Comoara catarilor nu a fost descoperită. Oamenii din Montsegur au rezistat de fapt atacului până ce au fost siguri că cei care fugiseră erau la adăpost.

Când s-a predat citadela, timp de două săptămâni li s-a permis celor care doreau să plece. Nu însă și perfecților. Alături de perfecți, au intrat în foc și unii locuitori ai orașului.  215 oameni au intrat cu calm în foc și au înfruntat moartea cu o serenitate neînțeleasă de atacatori. Se spune că pregătindu-se pentru moarte s-au pregătit prin consacrare – consolamentum – și postind, au intrat într-o fel de transă. Au fost total calmi în timp ce ardeau. Nu au suferit. Azi este un memorial în locul acestui martiriu. Martiri creștini cu dragoste pură:  „Als catars, als martirs del pur amor crestian. 16 de març 1244”.

Persecuțiile au continuat. Se dorea stârpirea cu totul a catarilor. Să fie descoperiți toți, dar probabil că doreau să găsească comoara. Mulți catari au fugit în Spania sau în Italia.

Inchiziția s-a răspândit după masacrul catarilor, în parte pentru a-i descoperi pe ultimii catari. Au suferit popoare întregi, secole de-a rândul. Oare cum ar fi fost dacă toate aceste popoare s-ar fi ridicat atunci să îi apere pe catari? Știm ce a adus Inchiziția și câți oameni au fost torturați și uciși.

Mulți oameni se întreabă și în ziua de azi de ce mulți locuitori din regiune, deși nu erau perfecți, unii nefiind nici măcar credenti, ci aveau alte convingeri religioase, au ales să moară alături de catari în acei ani de prigoană? Majoritatea ar fi putut scăpa foarte ușor.

Au ales să moară alături de Catari.

Mulți istorici consideră că dacă nu ar fi fost distruși Catarii, Renașterea ar fi avut loc cu 300 de ani mai devreme și Umanitatea ar fi fost cu 300 de ani mai avansată. Atmosfera de pace, toleranță, iubire, curiozitate, cunoaștere care a existat în Languedoc în timpul Catarilor, construcția de catedrale magnifice totul a lăsat urme adânci în suflete. Probabil că mulți nu au mai dorit o altfel de lume odată ce trăiseră atât de frumos.

Notă: acest articol este realizat pe baza studiilor mele și reprezintă viziunea mea în acest moment. Cu siguranță sunt subiectivă în anumite privințe. Nu am ca scop să conving pe cineva de ceva. De altfel, așa cum am spus, nu cred nici eu în multe dintre credințele catarilor. De exemplu, nu cred că aici pe Pământ este Iad, sau Purgatoriu, sau orice. Ci că această credință ne absolvește de orice răspundere în faptul că distrugem și că nu facem ceea ce predicăm.

În general cred că nu există un singur adevăr, pentru că nu există doar o singură realitate. Cred că avem nevoie de Îndrumători (îl apreciez enorm pe Părintele Arsenie Papacioc, care era numai iubire și smerenie) dar nu de mediatori între noi și Dumnezeu. Deci mă pot considera gnostică, precum Catarii. Nu cred că un om ne poate da ceva ce ține de viața de apoi. Ne poate doar ajuta cu ceea ce cunoaște, ne poate îndruma, ghida, dar nu ne poate da viața de apoi. Pentru că puterea asta de a da viața eternă nu o poate nimeni da decât Dumnezeu, a cărui voie a făcut-o și Iisus. Fiecare avem o bucățică de Divinitate în noi, pentru că Dumnezeu este peste tot. Dar nu putem să punem stăpânire pe ceea ce îi aparține LUI.  

Toate acestea fiind spuse, nu sunt împotriva Instituțiilor. Multe au făcut și mult bine, în special popoarelor lor. La noi, Biserica Ortodoxă a jucat un rol masiv în păstrarea noastră ca popor. Depinde de ele – fiecare Instituție – cât adevăr doresc să arate. Toate țin secrete, dar oare au acest drept? La un moment dat, s-a hotărât ce și cum să se spună oamenilor. Câțiva oameni au hotărât. La un moment dat, unii oameni au hotărât că Pământul este plat. Este corect să ne ghidăm și acum după ce au hotărât unii acum peste 1600 de ani? Oare au hotărât drept? Când va veni vremea în care oamenii vor avea acces la tot? Iisus și-a dorit ca oamenilor să li se ascundă multe? Răspunsurile trebuie să și le dea fiecare. Am sentimentul că mulți doresc să ”facă lumină” dar că le este frică să nu piardă ceea ce au. Și cum se spune: nu vor fi judecați toți cu aceeași măsură. Adică: dacă un credincios este înșelat și el crede cu inima curată, nu va plăti pentru faptul că a fost înșelat de cineva care primise mai mult. 

Totodată, ce este acum nu are legătură cu ce a fost în trecut. Oamenii nu mai sunt aceiași, interesele sunt altele, am învățat cu toții mult, oamenii au acces la cunoaștere. Biserica Catolică de azi este alta decât era în vremurile acelea. Oamenii s-au schimbat, lumea s-a schimbat. Suntem cu toții produsul societății în care trăim, care ne modelează valorile. Am evoluat ca societate de aceea ne-am schimbat mult în bine la nivel de civilizație. Adică, au fost vremuri în care erai ars pe rug dacă spuneai că Pământul este rotund, sau dacă făceai autopsii sau operații. Am evoluat. Odată cu evoluția științei, vom merge și mai departe. 

Având în vedere toleranța religioasă totală din Europa zilelor noastre, este sigur că s-au învățat multe lecții, că am evoluat cu toții. Dar trebuie să ne amintim trecutul pentru că este fascinant și pentru a înțelege cât de norocoși suntem pentru toată libertatea pe care o avem. Și pentru că… dacă tot vizităm anumite locuri, trebuie să le înțelegem pe deplin istoria și semnificația. Nu putem înțelege prezentul fără să pătrundem trecutul. Țara Catarilor este o regiune fascinantă, cu o poveste și frumoasă și tristă, dar cu multe mistere. Cât despre Adevăr… va fi acceptat și relevat aici pe Pământ dacă nu va mai exista corupție. 

Azi putem vizita Țara Catarilor

Catarii au fost ”Oamenii buni”, înainte de dogme, de orice. Ar fi putut să facă miracolul suprem: erau pe cale să elibereze lumea prin iubire și lipsă de corupție. Nu cereau altora să facă ceea ce făceau ei. Nici într-un caz nu impuneau credința lor cu tortura, cu asuprirea, cu nimic.

De fapt nici nu cereau cuiva să creadă ceea ce credeau ei. Au cucerit sufletele și loialitatea oamenilor prin puterea iubirii și a dăruirii. Îl lăsau pe fiecare să decidă dacă și când este timpul să ia calea purității, a eliberării de lumea materială. Încurajau progresul, cunoașterea, știința, arta. Ofereau toate acestea către oamenii de rând. Cu siguranță ar fi evoluat și ei, ar fi cercetat mai mult. Asta ar fi putut aduce mai mult bine. Însă nu este sigur, pentru că suntem coruptibili cu toții atâta timp cât există corupție.

Îmi doresc mult de tot să fac o excursie lungă în Țara Catarilor, să pășesc în Carcassonne, în Beziers, să vizitez castelele catare și să încerc ă pătrund un pic mai mult în lumea lor. Cu siguranță voi învăța multe lucruri noi. Nu știu când se va materializa această excursie, dar doresc să fie cât mai curând.

Surse suplimentare articol: 

Castele catare

Cruciada Catarilor  aici,  dar și aici și despre Masacrul de la Montsegur. Cel mai crud a fost însă Masacrul din Beziers, menționat pe larg în Cruciada Catarilor.

Domanine de Palatz.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *