Istanbul în două zile de iulie: arșiță, aglomerație, culoare în Sultanhmet

Am ajuns în Istanbul într-o foarte toridă zi de iulie… poate nu cea mai fericită alegere, soarele ne-a prăjit bine, din fericire veneam din Kusadasi așa că eram bine blindați cu loțiuni și creme de protecție, pe care le recomand călduros 🙂 în orice city break de vară dar nu numai.

Cald, cald, dar tot mi-a făcut mare plăcere să mă plimb pe străzi și să vizitez obiectivele pe care mi le-am propus: Sfânta Sofia, Marele Bazar, Bazarul de Mirodenii, Moscheea Albastră, Moscheea lui Suleiman, Obeliscul Egiptean, Coloana lui Constantin, Zidul lui Theodosius.

Cum mi s-a părut Istanbulul?

Uriaș! Nu am explorat decât o mică parte, Sultanhmet, orașul vechi. Pe restul l-am văzut și traversat cu mașina. Iată cum se rezumă experiența mea în cel mai mare oraș al Turciei:

Cazare noaptea târziu

Am ajuns din Kusadasi la recomandarea șefului de hotel de acolo. Mie nu mi-a mirosit prea bine dar (greșeala mea) m-am lăsat convinsă să merg pe mâna domnului respectiv și să nu mai stau pe net să verific eu, asta se întâmpla acum câțiva ani buni, între timp am învățat să nu mai fac aceste greșeli.
Am ajuns la un hotel de 4 stele…serios? Din Istanbulul vechi. Ce să spun am fost foarte tristă când am văzut camera: cu lacăt și zăvor dar se vedea clar că broasca a fost schimbată și nu prea fin de mai multe ori, nu mi s-a părut prea curat, prosoapele nu m-au convins să le folosesc erau înecate dar măcar lenjeria de pat era ok să zicem. Vis-a-vis de noi: o moschee. Și noi clar a trebuit să stăm cu geamurile deschise, că altfel ne înăbușeam nu are sens să spun că nu aveam aer condiționat decât un ventilator montat în tavan.

Chemarea la rugăciune ne-a trezit în miezul nopții

Nu știu câți dintre voi ați trăit pe pielea voastră ce înseamnă cazarea lângă o moschee: în miezul nopții și dis de dimineață se aude chemarea la rugăciune auzită în difuzoare, care băteau către camera noastră: se aude de la încet la mai tare, mai cu suflet, dar foarte profund, chemarea. În liniștea nopții are un efect destul de dramatic. Neștiind ce mă așteaptă în prima noapte am sărit ca arsă din pat destul de speriată și a durat un pic până m-am dezmeticit și am realizat ce se întâmplă. M-a cuprins un straniu sentiment, un fior că sunt într-o lume nouă, într-o țară musulmană, chiar dacă veneam după o săptămână la Kusadasi, a fost prima oară când am avut acest fior. Nu a fost neplăcut, a făcut parte din farmecul vizitei.
A doua zi la mic dejun am avut o experiență previzibil de dezamăgitoare: totul părea năcăit, omleta era cam verzuie, totul mi s-a părut scârbos, mi s-a întors stomacul pe dos și am ieșit să luăm micul dejun în oraș. Nici măcar de cafea nu m-am putut atinge.

Dar Istanbulul nu ne-a dezamăgit, decât alegerea noastră de a petrece doar două zile aici. Măcar au fost două zile pline (3 nopți că de aici am pornit direct către București, am mers în Turcia cu mașina). Este un oraș imens, fabulos, cu așezarea lui pe două continente, cu ieșire la două mări, cu atâta istorie și legendă.

După mic dejun am trăit la maxim căldura acestor zile:

Marele Bazar

Noi am sărit pe el în primul rând când am ajuns aici, deoarece căutam o geacă.
– Este una dintre cele mai vechi piețe acoperite din lume, între 250 000 și 400 000 de vizitatori pe zi!
– 61 de străzi acoperite, peste 3000 de magazine și o moschee, hamam, medrese, etc.
– Situat în districtul Faith din Istanbulul vechi, construcția a început în 1455 după cucerirea Constantinopolelui.
– Multe străzi sunt dedicate exclusiv unui anumit tip de comerț: Kalpakcılar Caddesi: aur, Divrikli Caddesi mobilă,
Sahaflar Caddesi – carpete, Perdahçılar Caddesi – pielărie, etc.
– 26 000 de oameni lucrează în acest conglomerat (wiki)
– Deschis între 9 – 19 în fiecare zi cu excepția duminicilor și a vacanțelor bancare.
– Are 4 porți: Poarta vânzătorilor de cărți la mâna a doua (Sahaflar Kapısı) în nord, Poarta vânzătorilor de cipilici , pălăriile acelea musulmane (Takkeciler Kapısı) în sud, Poarta Bijutierilor (Kuyumcular Kapısı) la est și Poarta hainelor de damă (Zenneciler Kapısı) în vest.
Intrarea liberă

În Marele Bazar găsești de toate dar nu pe toate gusturile

Am umblat în bazar, căutând o jachetă, fraieră am fost că nu am luat-o de la fabrică unde am fost, pe lângă Kusadasi, m-am enamorat de una și m-am lăsat influențată că vezi doamne în Istambul umblă câinii cu covrigi în coadă, găsesc mai bun și mai frumos: NU: o dată pentrun todeauna: calitatea costă, nu e degeaba pe niciunde, jacheta dorită era de calitate și foarte elegantă, piele moale. Dacă în general găsiți ceva frumos de calitate, care vă vine bine și vă place place mult, CUMPĂRAȚI, eu am ajuns să fac economie de 20 dolari, de care m-aș fi lipsit, să umblu o grămadă în plus, să fac în final un compromois și să iau ceva care nu prea îmi place și pe care nu prea am purtat și tot să mă gândesc la cea care mi-a plăcut, hmmm, nu prea am ieșit pe plus. Pozitiv: deși nu am pățit asta prima oară, să găsesc inițial ceva perfect din prima, să nu iau că poate găsesc mai frumos și mai ieftin și să pierd timp fără folos, a fost ultima oară, am învățat de aici și nu am mai făcut această greșeală, când găsesc ce vreau mă decid rapid.
Am dus jacheta (de care nu prea mă ating) la hotel și am continuat explorarea orașului, începând cu magnifica bazilică Sfânta Sofia.

Sfânta Sofia

Incredibil de frumoasă așa cum este ea, simplă, maiestuoasă, m-a împresurat un sentiment de veșnicie, de conștientizare că pășesc pe lespezi cu mai mult de 1600 de ani de istorie.
Am fost total impresionată, de dimensiuni, de ce a putut să realizeze omul și cât de trainic, de ce a însemnat acest lăcaș. Mi-a lăsat amintiri foarte vii, a fost și printre primele catedrale vizitate, mă gândesc la acest monument cu o strângere de inimă și cu bucurie, și mă întreb dacă atunci când voi vedea din nou bazilica o să mai am această senzație, dar cred că da, este atâta istorie aici.

Despre Sfânta Sofia
– Este considerată de mulți cea de-a opta minune a lumii antice târzii.
– Construită aici pentru prima oară de Constantin cel mare în 325.
– A ars într-un incendiu în 404.
– Reconstruită de Teodosiu al II-lea în 415.
– A ars iar, în 532 și a fost total reconstruită de împăratul Iustinian I și inaugurată la 27 Decembrie 537 în actuala formă
– Pentru acest edificiu măreț au fost aduse cele mai bune materiale din tot imperiul: blocuri de porfir din carierele din Egipt, nmarmură verde din Thessaly, piatră neagră din regiunea Bosfor, piatră galbenă din Siria, coloanele de marmură de la Templul lui Artemis din Efes.
– Ultima slujbă creștină s-a ținut aici în 1453.
– A servit 916 ani ca biserică creștină, cea mai mare și mai frumoasă.
Devine moschee după căderea Constantinopolelui, la hotărârea sultanului Mehmed cuceritorul, servind ca moschee pentru 482 de ani.
A devenit muzeu din 1935, prin hotărârea reformatorului Mustafa Kemal Atatürk (am fost impresionată să văd cât de respectat este acesta și acum de către popor).
– Deși se fac demersuri pentru ca Sfânta Sofia să fie redată creștinătății, sunt și presiuni interne pentru ca ea să fie redeschisă ca moschee. În prezent bazilica este muzeu.

Sunt două astfel de vase de marmură, ca cel de sus, de o parte și alta a Porții Imperiale. Acestea provin din anticul oraș Pergam (unde a fost inventat pergamentul) și adus la Constantinopole de către turci. Dotate cu robinet și capac, au fost folosite pentru spălarea ritualică islamică.

În basilică se vede atât moștenirea creștină cât și cea musulmană, inclusă în patrimoniul UNESCO. Vizitatorii pot admira mozaicurile bizantine superbe, care ies de sub stratul de tencuială și zidurile cu motive islamice:

Baptiseriul este mausoleul a doi sultani, sus la etaj sunt galerii cu mozaicuri bizantine superbe. Mai sunt reprezentări creștine, precum Hristos care face semnul botezului deasupra Porții imperiale și medalioane în care sunt reprezentați Fecioara Maria și Arhanghelul Gabriel.

Intrare: 25 lire turcești, aproximativ 9 euro.

Moscheea Albastră – Moscheea Sultanului Ahmed

Intrând în Moscheea Albastră am fost uimită să descopăr că interiorul este mic, cel puțin în comparație cu Sfânta Sofia. Terenul este mai jos unde este amplasată Sfânta Sofia, iar Moscheea Albastră se înaltă deasupra unui piedestal să îi spun așa, numai vizual de afara par aliniate.
– Cea mai mare moschee din Istanbul.
– Moscheea națională a Turciei.
– Construită între anii 1609-1616.
– Împotriva tradiției ( de a construi edificii mari din bani obținuți ca pradă de război) a umblat la visteria statului, stârnind mare nemulțumire.
– Sunt 21 000 de panouri interioare de faianță albastră.
Intrarea gratuită, dacă doriți puteți dona o sumă de bani, în spațiul amenajat.

Moscheea lui Suleiman

Süleymaniye Camii, a doua din Istanbul ca mărime, după Moscheea Albastră.
– Construită din ordinul lui Suleiman Magnificul între anii 1550-1558, după modelul Sfintei Sofia.
– Oamenii întâlniți în cale ne-au prezentat-o ca pe Moscheea Sfântă, cel mai sfânt loc, etc.
– Toți se spălau la cișmeaua de afară înainte de a intra, spălarea rituală, ne-am spălat și noi.
– Aici sunt îngropați sultanul Soliman I, sultana Hurrem, sultana Mihrimah, sultanul Soliman al II-lea, sultanul Ahmed al II-lea și alții.
Domul moscheii este de 53 de metri înălțime și are un diametru de 27,5 metri.

Obeliscul egiptean, numit și Obeliscul lui Theodosius

Adus din Egipt de către Împăratul Theodosius al doilea. Are o istorie milenară: ridicat sub faraonul Tutmoses III (1479–1425 ÎC) la sud de al 7-lea pilon al templul de la Karnak în jurul anului 1490. Adus în Constantinopole de către Împăratul Theodosius II în anul 390 DC.
Este extrem de bine întreținut, monolit de granit roz, cu tot cu piedestal are 25,6 m. Hieroglifele inscripționate celebrează victoriile faraonului.

Coloana zidită a împăratului Constantin 

Coloana zidită a împăratului Constantin al VII-lea Porphirogenetul (913-959). Arată ca un obelisc egiptean, dar este din blocuri de piatra zidite, nu monolit. Deși a existat această coloană încă din sec 4 era noastră, pe vremea împăratului Constantin VII monumentul a fost restaurat și acoperit integral cu plăci de bronz aurit, săpate cu reliefuri frumoase. Nobilii cruciați (1204) au smuls plăcile și le-au topit, cu brutalitate chiar, un jaf total, se văd cu ochiul liber găurile lăsate în piatră de barbaria cu care a fost jupuit.

Palatul Topkapi

Topkapî Saray: Comandat de către sultanul Mehmed al II-lea Cuceritorul în 1459 a fost terminat în doar 6 ani!
– Are cea mai frumoasă localizare din oraș: între golful Cornul de Aur și Marea Marmara, din grădinile și terasele sale frumoase se vede și stâmtoarea Bosfor.
– Nu este propriu zis o clădire, ci mai multe îmbinate, cu multe curți interioare.
– 4 secole a fost casa tuturor sultanilor otomani și acoperă o suprafață uriașă.
– Odată trecut de poarta principală de lângă Sfânta Sofia, Bab-i Humayun, se intră într-o curte interioară imensă. Se pot vizita: sala divanului, turnul de justitie, sala armurii, poarta fericirii, camera tronului, bucătăriile, trezoreria, pavilionul mantalei binecuvantate a Profetului, pavilioane și haremul :).
– Bijuterii splendide, multe smaralde și diamante, rubine și safire, m-am pierdut aici. Este o cameră uriașă și bogății imense. Am admirat minute în șir celebrul diamant Kaşıkçı, considerat al patrulea cel mai mare din lume, în formă de lacrimă și înconjurat de încă 49 briliante mici: mici ăsta este un termen relativ, se înțelege 🙂

Văzând câtă bogăție este la Topkapi în sala divanului, ce băi și ce măreție a fost, m-am întrebat cum se simțeau domnitoii noștri aici, când trebuia să se prezinte la Înalta Poartă.

Am văzut și schimbarea de gardă, frumos.

Preț intrare Topkapi: cu harem cu tot 45 lire turcești (aproximativ 16 euro).

Zidurile lui Theodosius

Zidurile vechiului oraș – construite în timpul împăratului Theodosius II între anii 408-450 DC – se întind de la granița vestică a peninsulei de la Cornul de Aur și până la Marea Marmara.

Plimbare fără țintă

În fiecare oraș în care merg îmi place să aloc timp pentru a rătăci pe străzi. În Istanbul m-am bucurat de o plimbare de-a lungul Cornului de Aur – sunt colțuri fermecătoare, străduțe cu un farmec pierdut în timp, liniște, viața se scurge molcom, la 2 pași și totuși atât de departe de aglomerația din jurul obiectivelor turistice și a bazarului. Multe comori și obiective turistice în zonă, pe lângă care am trecut în viteză, o să le explorez sper o dată și o dată.

Bazarul Egiptean (sau Bazarul Mirodeniilor)

O variantă mai mică a Marelui Bazar, cu multe condimente, plante medicinale, etc.

Pont: Istanbul Museum Pass

Costă 85 lire turcești (30 euro) și permite accesul la 6 muzee plus alte reduceri pentru 72 de ore. Evitați cozile la obiective și faceți economie.

În concluzie, vizita mi s-a părut ca și cum abia am tras un pic cortina deasupra acestui oraș unic, care cere mai multe zile pentru a fi descoperit, iar scriind despre el mi s-a făcut dor (pățesc așa la fiecare articol, povestind și selectând pozele retrăiesc vacanțele, cad pe gânduri de aceea uneori îmi ia foarte mult până finalizez câte un post). Sper să mă întorc într-o zi și să vă povestesc despre oraș și despre viața din el dicolo de obiective turistice.