În a doua zi am ajuns la cea mai cunoscută fântână, cel mai frumos muzeu mic și cea mai frumoasă piață, dar când vorbim despre Roma, totul este la superlativ. Cum spuneam în prima parte a acestui mic jurnal de călătorie, am vizitat Roma cu mama la sfârșit de martie 2013. După o primă zi foarte plină, am continuat în același ritm. În fiecare zi am mers ore întregi pe jos, între obiective, pentru a admira orașul și a ne bucura de el.
Ziua a 2-a:
Imediat după micul dejun am mers direct la Fontana di Trevi, trebuie puțină organizare daca dorim să vedem tot ce ne-am propus. Am colorât la stația de metrou Barberini, am luat-o pe străzi întrebând în stânga și în dreapta, plimbarea spre fântână fiind aproape mai frumoasă ca destinația, pe străduțele amorțite și atmosfera de Italie veche.
Și am ajuns la Fontana di Trevi
Mare balamuc acolo. Cât de liniștite erau străduțele pe care am ajuns, nu știu de unde a răsărit atâta puhoi de lume în micuța piață de la fântână. Ne facem loc spre centru să facem o poză mai reușită, fără atâția spectatori, la un moment dat un conațional adolescent care pierdea vremea pe acolo cu turiștii s-a oferit să ne facă poze, mama i-a dat aparatul ei, în milisecunda următoare i l-am smuls din mână de săracul nici nu a apucat să se bucure, a tăiat-o un pic debusolat, m-am uitat la el de să îl omor nu alta.
Fântâna
La Dolce Vita, și nemuritoarea imagine cu Anita Ekberg, aceasta era imaginea mea legată de Fontana di Trevi. Nu are același farmec ziua, cu puhoiul de lume, dar este frumoasă. Imensă, are 26,3 m înălțime și 49,15 metri lățime, este cea mai mare fântână barocă din Roma, proiectată de arhitectul Nicola Salvi. Finalizată în 1762, când sculptura Oceanus – Neptun a lui Pietro Bracci a fost montată în centru. Se află situată la capătul unui apedeuct care datează din anul 19 ÎC. Nu pot spune că m-am bucurat de acest loc, adică am văzut cât de frumos este dar pentru a mă bucura de un colțișor oricare ar fi el îmi trebuie liniște, m-am simțit mai bine la plimbare pe străduțe fără faimă, decât în gălăgia de aici. Totuși sper să o văd și noaptea și poate nepopulată la un moment dat. Cu acest gând în minte am aruncat așa cum trebuie o monedă în apă, cu spatele la fântână pentru a mă întoarce la Roma.
Și la drum spre destinația următoare, Galeriile Borghese.
Muzeul Borghese, sau Galeriile Borghese
Cunoscut ca fiind unul dintre cele mai încântătoare muzee mici din lume, pot spune că este unul dintre cele mai încântătoare muzee din lume punct. Are un farmec nespus și o vizită la Roma trebuie să îl includă. În călătorii sunt mulți pomi lăudați, care un pic dezamăgesc, dar acesta este genul de muzeu în care revii de plăcere, este o bijuterie. Vila Cardinalului Scipione Borghese, nepotul Papei Paul V (1605 – 1621), un mare iubitor și colecționar de artă, vilă folosită ca loc de relaxare, în suburbia Romei – atunci. Nu am poze din galerie, din cauză că am lăsat tot la garderobă, geantă și inclusiv aparatul foto. Nu este permisă realizarea de fotografii înăuntru și m-am conformat, nu am încercat să trișez cu mobilul, nu mi se pare corect. Este o vilă mică dar impunătoare, cele mai frumoase lucrări ale lui Bernini, după părerea mea sunt aici. Muzeul este frumos, nu se vede patina timpului care există în alte palate, totul este superb şi merită văzut, revăzut, este muzeul perfect: mic, cochet, intim, plin de bogății.
Ce vedem la Galariile Borghese
Uimitoarea sculptură a lui Antonio Canova: Pauline Bonaparte. La fel de uimitoarele lucrări ale lui Bernini: David, Apollo și Daphne (sculptura mea preferată, detaliile sunt incredibile, artă la superlativ, dantelă în marmură, asta a realizat Bernini în această lucrare care o reprezintă pe Daphne, fugărită de Apollo, în momentul transformării în laur), Pluto și Proserpina, Adevărul dezvăluit de timp, Rubens: St Sebastian purtat de îngeri și Depunerea pe cruce dar și minunate lucrări ale lui Van Dyck, Titian, Rafael, Coreggio, Caravaggio și lista continuă și continuă. Mai multe despre operele lui Caravaggio (inclusiv cele din Galeriile Borghese) am scris în articolul dedicat acestui mare pictor, unul dintre preferații mei.
Rezervări și preț
Recomand rezervarea în avans, pe net. Cu noroc este posibil și la fața locului să găsiți bilete, dar riscați să nu găsiți. Trebuie să țineți cont că în momentul rezervării alegeți și ziua/ora vizitei, așa că aveți program. Detalii despre rezervare aici, biletele diferă ca preț în funcție de sezon și oră, dar încep de la 11 E/persoană. Eu am dat 34 E / 2 persoane și m-am bucurat că am procedat așa, la recomandarea unei prietene care nu a putut vedea muzeul pentru că toate biletele erau date pe 3 săptămâni înainte când a ajuns ea. Vizita durează 2 ore: se intră la orele anunțate, după ce iese un grup de vizitatori intră altul, așa că nu se aglomerează excesiv. Foarte bună organizarea.
Cum se ajunge aici:
Metrou: Flamino Autobuze: 52, 53, 910 Nu știu cu automobilul, în Roma este dificil cu parcările, dar puteți lua și un taxi, dacă doriți să evitați transportul în comun, sau plimbarea pe jos. Mai puteți vizita și Villa Giulia, care găzduiește cel mai mare muzeu de artă etruscă și se află în imediata vecinătate.
Parcul Borghese:
După muzeu, am făcut o plimbare prin frumosul parc Borghese, cel mai frumos parc din Roma și cel de-al treilea ca dimensiune: are mai mult de 80 de hectare! Parcul a fost deschis oficial către public în anul 1903, când domeniul a fost răscumpărat de către statul italian de la moștenitori. Are mai multe intrări, printre care Treptele Spaniole și Piața Poporului. Parcul este uriaş şi foarte plăcut ca destinaţie în sine, dar cum timpul ne zorea am mers mai departe nu înainte de a ne bucura de o plimbare de aproximativ 2 ore prin el, atât ne-am învârtit căutând ieșirea, că am fost distrase de diferitele atracții din el. Lacuri, fântâni, temple, mici alte vile, i-am invidiat un pic pe romani pentru acest parc încântător.
Hidrocronometru
A fost contruit pe dealul Pincio în anul 1873, fântâna care îl găzduiește fiind realizată de către Gioacchino Ersoch.
Ne-am luat la revedere de la frumosul parc și am ajuns iar în centru, pe jos, iar în drum spre piața Navona am stat la o înghețată la celebra gelaterie Giolitti, care este îngrozitor de aglomerată, plină de turiști, înghețata este bună dar nu cea mai bună din Roma și mulți italieni o evită, deja locația este cunoscută ca turist trap, foarte scumpă în comparație cu alte gelaterii plus că este ca la gară, nu poți spune că are ceva din farmecul italian. Ne-am retras imediat lângă Giolitti la un mic local unde erau numai italieni, veniți după serviciu, în costume impecabile domnii și ținute la fel de frumoase doamnele. Aici este plăcut, relaxant, cappuccino, brioșă, un suc, ne-am tras sufletul și mai departe. A, înainte de a ajunge la Giolitti am trecut prin Piazza di Montecitorio, unde este Tribunalul din Roma (Tribunale Ordinario di Roma) și era foarte multă presă, televiziuni, se pare că îl așteptau pe însuși Il Cavaliere să țină un discurs – pentru a ajunge aici de pe Via Corso din dreptul Columnei lui Marcus Aurelius se cotește și se ajunge la Giolitti, sunt și indicatoare discrete.
Piața Navona
Este cea mai frumoasă piață din Roma, poți pierde aici și o zi întreagă și să nu te saturi. Pietonală desigur, barocă, cu multe fântâni, cu artizani, pictori, actori de stradă, este o plăcere de privit. Piața Navona este situată pe arena interioară a fostului stadion al lui Domitian, care datează din anul 86 DC. Aici veneau romanii la promenadă, pentru a privi jocurile, un alt nume al locului pe lângă Stadio di Domiziano fiind Circus Agonalis, ulterior luând pe rând numele de avone, navone și în final navona.
Piața Navona este înfrumusețată de cele 3 fântâni:
Fântâna celor 4 fluvii
A fost realizată de Bernini în anul 1651 pentru Papa Inocențiu al X-lea. Cele 4 fluvii reprezintă fiecare câte un continent: Gange – Asia, Dunărea-Europa, Rio de la Plata – Americile și Nil – Africa.
Obeliscul din Piața Navona
Plasat deasupra Fântânii celor 4 fluvii are 16.50m și este realizat din granit roșu de Syena, iar hieroglifele menționează numele lui Dominițian (81-96) împărat roman. Concluzia a fost că a fost realizat în Egipt, fiind o comandă a împăratului Domințian. Bernini l-a plasat pe fântână în 1651.
Fântâna Maurului
Realizată de către Giacomo della Porta în 1575, Bernini a adăugat în 1673 statuia maurului care se luptă cu un delfin. Statuile originale au fost mutate în Galeriile Borghese, ce se vede acum sunt copii din 1874.
Fântâna lui Neptun
Proiectată de Giacomo della Porta în 1574, fără statui, bazinul este la fel ca la celelalte din marmură și cu piatră în partea de sus, statuile fiind adăugate 300 de ani mai târziu, în 1878 când au fost montate: sculptura centrală, Neptun luptându-se cu o catacatiță, operă realizată de către Antonio della Bitta și celelalte statui, realizate de către Gregorio Zappala.
Am mai vizitat în piață bisericile, pentru picturile pe care doream să le văd:
Biserica San Luigi dei Francesi
Construită între anii 1518 – 1589 este o biserică romano-catolică dedicată Fecioarei Sf Denis ‘the Areopagite’ și Sfântului Ludovic al IX-lea, Rege al Franței, în care am intrat pentru a admira cele 3 opere superbe ale lui Caravaggio expuse în Capela Contarelli: Sfântul Matei și îngerul, Convertirea Sfântului Matei și Martiriul Sfântului Materi, realizate între 1599 – 1602, care au marcat recunoașterea talentului lui Caravaggio.
Biserica Sant’Agostino
Una dintre primele biserici romane construite în perioada Renașterii, cu fațada datând din 1483, am fost atrasă aici de Capela Cavaletti, care găzduiește pictura Madona di Loretto -1606, foarte controversată la vremea ei, deoarece pentru chipul Madonei Caravaggio a folosit ca model o celebră prostituată, de altfel în multe dintre picturile sale se recunoșteau personaje din păturile de jos ale societății, Caravaggio fiind cunoscut pentru frecventarea unor locuri cel puțin dubioase.
Faimoasă este și statuia Pasquino, amplasată în Piața Navona în 1501 și care a fost una dintre cele mai ”vorbitoare” statui: pentru a-și exprima nemulțumirea împotriva regimului, cetățenii agățau bilete anonime de statuile din piață, de aici denumirea de ”statui vorbitoare”.
În Piața Navona se mai pot vizita multe: biserica Santa Maria della Pace, Palazzo Atemps, Palazzo Massimo ale Collone, Palazzo Madama.
Și ziua a doua a fost deosebit de frumoasă, pe lângă obiectivele menționate plăcerea a fost de a ne plimba, a mai intra în câte un magazin, a ne uita la oameni. Mama a remarcat: mă dar aici nu sunt pițipoance da, pentru că italiencele se îmbracă frumos, cu lucruri de calitate dar nu strălucitoare, nu tocuri si machiaj puternic ziua, etc, etc. Să fie un plus, să fie un minus? Nu știu, fiecare loc are farmecul lui, Roma este frumoasă așa, fără reclame gigantice pe clădirile vechi, cu farmecul nealterat, iar Bucureștiul nostru are farmecul lui așa colorat cum este. 
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
