Melaka, pe santier, la mare, dar tot un paradis reconfortant, episodul III

Melaka2 054

Foarte tare în Melaka mi-au plăcut oamenii: extrem de călduroşi, toţi te salută, doresc să facă poze cu tine, sunt curioşi şi binevoitori. La Info turistic la fel multă bunăvoinţă.

Bicicletele/triciclete sunt haioase rău şi oamenii care le conduc cam hărţuitori nu toţi dar câţiva chiar inistenţi. La fel unii şoferi de taxi.

În rest, relax, aici majoritatea sunt malay sau chinezi stabiliţi de mult aici, la fel indienii şi sunt plăcuţi.

Oamenii chiar sunt foarte simpatici

Melaka 286

 

Si totul calm….

 

Melaka2 086

La mare în Melaka

În ultima zi plină din Melaka am hotărât să văd marea, peisajul este superb, dar păcat că nu se poate face baie dar am adunat scoici, o activitate care mie personal îmi place foarte tare, este ca şi goana după comori, m-am întrebat oare ce se va construi chiar acolo la un moment dat, mi-am făcut câteva poze, ce bine că există opţiunea automată la aparat! Deşi erau câţiva la pescuit m-au lăsat în pace.

Melaka2 008

Melaka2 016

Melaka2 017

 

Melaka2 019

Melaka2 060

Melaka2 045

Am admirat un pic micul port, cu tot ce este în el şi am ajuns iar în centru, pentru a explora satele Malay tradiţionale la care încă nu ajunsesem: Hang Tuah şi Hang Jebat.

Dar din exces de zel am ajuns pe şantier, căutam o scurtătură pentru a ajunge la un sat de mai sus de pe râu, că faleza era blocată. Am ajuns în şantier, oamenii erau amuzaţi, uimiţi, nu ştiau cum să reacţioneze, ce caut acolo. Păi satele. Până la urmă un şef ceva a alergat după mine, m-a întors din drum şi condus peste pod şi mi-a arătat pe unde să o iau.

Melaka2 111

Melaka2 115
Ce caut aici? Pai desigur un obiectiv turistic

Muzeul satului între blocuri

L-am căutat l-am găsit nu este chiar Muzeul Satului, pe râu în sus sunt cele două sate autentice malai, sau ce a rămas din ele, foarte apropiate unul de altul. Oamenii încă locuiesc aici şi multe case au fost transformate în pensiuni şi se închiriază cu ziua. Am venit aici, mă aşteptam la ceva mai autentic, este autentic dar în jur numai blocuri şi şantier. Am scos aparatul şi mi-am făcut câteva poze, mulţi au ieşit din case să mă vadă, chiar şi copii, aşa mi-am dat seama că totuşi casele sunt locuite, unii mi-au făcut poze la rândul lor.

Melaka2 123

Melaka2 130

 

Melaka2 129

Villa Sentosa, the Malay Living Museum

La Muzeul casei tradiţionale Malay o doamnă foarte simpatică m-a purtat prin toată casa, m-a pus să stau pe scaunele de căsătorie, să bat în gong, să scriu în cartea de oaspeţi şi abia am scăpat de acolo! Muzeul se vizitează gratuit, se pot lăsa donaţii.

Melaka2 143

Melaka2 159

Melaka2 160

Dar înainte un grup de şcolari m-au monopolizat cu pozele, am făcut poze, toţi bucuroşi şi eu şi ei

Melaka2 146

De mâncat mâncasem la Dutch Harobour, v-am povestit de ce tare mi-au plăcut preparatele şi locaţia, chiar pe malul râului, cumva nu prea mai cred că cea mai bună mâncare se serveşte la pieţele stradale, plus că nu se compară ca igienă :).

Am ajuns şi la un marele templu Cheng Hoon Teng, dar era pustiu

Melaka2 166
Nici la restaurantul din incinta nu se inghesuia nimeni

O frizerie tradiţională

Melaka2 090

La acest magazin mă uitam interesată se pare la carpete de rugăciune şi au sărit că nu sunt pentru mine că sunt pentru musulmani şi tot încercau să îmi arate ce este bun pentru mine, toate carpetele de toaletă, de hol sau de salon care sunt în orice supermarket, sau la Obor. Nu mersi. Oricum pe tot scria Made in Turkey.

Melaka2 094

Veneţia? Nu, Melaka

Melaka2 178

În ultima şi a doua zi plină aici, a treia noapte, m-am dus la culcare devreme că tot îmi dă târcoale o răceală de la trecerea asta continuă aer cald aer rece. Nu gripă, răceală, strănut şi nasul înfundat. Plus că trebuia să plec de dimineaţă către cameron Highlands.

Multă lume la Porta de Santiago

Melaka2 186

Foarte mulţi turişti de o zi în Melaka

Am întâlnit câţiva care au avut un program de 1 zi două într-un loc, la fel în altul şi regretau că au pierdut cam majoritatea lucrurilor din fiecare locaţie şi nu au apucat să se bucure de fiecare oraş, loc. Aşa că m-am felicitat pentru alegerea de a petrece mai mult timp peste tot. Eram un pic pe gânduri, oare să merg şi eu 3 zile sau 4 în Cambogia, 5 în Vietnam, două în Thailanda?

Nu, toţi mi-au spus că este obositor şi nesatisfăcător, că o să fac că altfel, dar de exemplu pentru cei din Singapore este OK în concediu că ei merg de mai multe ori, dar pentru mine?

Ce am mai remarcat: alţi turişti europeni nu sunt atât de stresaţi de malarie şi altele precum noi, românii. Adică nemţii de la pensiune nici de teroriştii din Sumatra. Se duceau să stea pe insulă o lună. O Lună! Bine insula este mai mare decât toată Malaezia, fiind dublă decât România în suprafaţă, de fapt un pic mai mult decât dublă, aşa că sunt destule de făcut plus că planul lor este să exploreze parcurile naţionale de acolo, care sunt fantastice şi cam sălbatice.

Erau: da, ştim că au mai răpit turişti dar nu o să ni se întâmple tocmai nouă! Din toată inima le doresc o călătorie plăcută şi sunt curioasă să aflu ce aventuri au avut pe acolo.

Până la urmă m-am convins încă o dată că pentru a mă bucura de o cultură, a cunoaşte ma multe, trebuie să aloc ceva timp, altfel nu fac decât să bifez nişte obiective turistice, care sunt extraordinare, dar pe mine mă interesează foarte tare şi factorul uman, să înţeleg un popor, aspiraţiile lui. Plus că fără ghid se pierde mult timp cu descoperitul. Dar ghidul te duce numai unde vrea el!

Aşa că m-am bucurat de Melaka în voie şi nu mi-a părut rău 🙂

Pe curând!

După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.

0 comentarii la „Melaka, pe santier, la mare, dar tot un paradis reconfortant, episodul III”

Lasă un răspuns