Junglă şi plajă în Parcul Naţional din Insula Penang

Mă hotărăsc să plec către Parcul Naţional Taman Negara, din Insula Penang, cu toate că ziua nu se anunţa atât de frumoasă, adică era o temperatură plăcută, dar cam stătea să plouă: aşa că mă întorc din drum, mă duc iar la Hostel, verific pe wi fi starea vremii şi mă conving că nu este cazul să mai stau pe gânduri şi să mă pornesc, a doua zi erau mai multe şanse să plouă şi chiar îmi doream să ajung aici, aşa că am pornit.

Am făcut cam o oră cu autobuzul 101, m-am înregistrat la oficiul de primire, am primit harta cu traseele şi la drum!

Sunt mai multe trasee: unul către Pantai Kerachut, Plaja Ţestoaselor cu două cărări, una uşoară şi una foarte dificilă, alt traseu către Teluk Duzung, Plaja maimuţelor, unul între cele două plaje şi câte un alt traseu în continuarea fiecărei plaje: către far de la maimuţe şi către plaja cea mai îndepărtată, Teluk Kampi, de la ţestoase.
Pantai Kerachut şi Teluk Duzung: aflate la 3400 m de Intrarea în Parc, o oră şi 20 de minute
Teluk Kampi: 4900 m 2 ore, de la intrare
Far: 4670 m aprox 1 oră şi 45 de minute de la intrare
Plus Canopy, o cărare suspendata de 250 de m deasupra junglei, 15 m deasupra solului
este scurtătura dintre cărările care duc către ţestoase sau maimuţe, era închisă. Traversarea durează 20 de minute şi se pod vedea păsările din parc foarte de aproape, deoarece canopy trece exact prin coama copacilor.

Către ţestoase se poate merge pe drumul dificil, greu de parcurs cu mulţi buşteni care îl traversează şi incomod în general sau pe un drum mai uşor, care trece şi pe la canopy, care putea numai să fie admirată de jos, nu de sus. Acesta era traseul meu!
Preferam ţestoasele, deşi mulţi de la hostel au mers pe celălalt şi mi-au spus că au văzut maimuţe, mi-au şi arătat poze: sunt negre coadă foarte lungă şi se pare simpatice rău, nu cum erau hoaţele de la Batu Caves.

Canopy, dacă nu este închis

Din păcate Canopy Road era închis din cauza ploilor, mi-ar fi plăcut mult să merg pe el. Cel mai important fapt dacă ajungeţi aici: luaţi biletele – 5 MYR de la intrarea în parc, acolo nu se pot cumpăra şi trebuie să vă întoarceţi.

Deci am luat-o la drum. Încă de la început am fost uimită de frumuseţea peisajului, a mării – am o mare slăbiciune petnru apă şi plajă şi tot ce ţine de ele. Am admirat Jetty, casele plutitoare de aici, care aparţin pescarilor, am făcut o grămadă de poze şi iar la drum.

Am luat cărarea către plaja ţestoaselor, m-a atras mai mult acest traseu decât cel către plaja maimuţelor

Merg un pic, ajung la o intersecţie de 3 drumuri, o iau pe cărarea din mijloc şi dă-i. După ce parcurg o parte din drum, să fi trecut vreo jumătate de oră şi îmi dau seama că nu m-am întâlnit cu nimeni, drumul era dificil, la un moment dat ca să urc a trebuit să mă ţin de nişte liane și nu se mai termina, dar eu cum tot căutam pietre (puneam aparatul pe ele, pe cele mai plate) să îmi fac poze am mirosit destul de târziu că ceva este în neregulă.

Am realizat că nu am ascultat de sfatul de pe siteul de unde am adunat info despre parc să urmăresc semnele de pe copaci că altfel mă pot pierde, dar eu mă uitasem numai unde pun piciorul că erau o grămadă de chestii ciudate pe jos: şopârle, insecte mari, poate şi şerpi? Nu am văzut niciunul dar nu poţi să ştii niciodată. După ce am văzut pe stradă în Melaka o şopârlă mare cât un ciobănesc – nu glumesc! – aproape mă aşteptam la orice.

Deci am realizat că nu sunt unde trebuie şi că la respectiva intersecţie am luat-o greşit. A fost o plimbare foarte frumoasă, m-a solicitat la maxim şi mi-a plăcut dar la un moment dat chiar m-am îngrijorat un pic, dar oricum, eram pe cărare. Am activat GPS-ul pe telefon, zic că dacă mi se întâmplă ceva să fiu identificată, fatalitate, un blogger de turism rătăcit într-unul dintre cele mai mici parcuri naţionale!

Pe copaci nimic, că de la o vreme mă uitam după semne. Am zis să mai merg – urc vreun sfert de oră şi dacă tot nu se întâmplă nimic să mă întorc, adică dacă nu găsesc ceva, un indicator de exemplu.

Dar am văzut iar un poduleţ şi ceva frânghii pe o porţiune mai dificilă şi m-am liniştit şi convins că sunt pe cărarea pe care trebuia să o evit.

Nu am mai mers mult şi am găsit şi drumul. La stânga, 2080 m Centrul pentru vizitatori, la dreapta, 1300 m Pantai Kerachut, URA!

O iau la dreapta de data asta drumul a fost mai lin, cu o grămadă de indicatoare şi tot felul de refugii, plus că am început iar să mă întâlnesc cu alţi excursionişti.

Dumul lin şi mult în coborâre, mă gândeam ce o să mă aştepte la întoarcere, dar eram zglobie rău, am salutat pe toată lumea întâlnită, toată un zâmbet, fericire mare pe mine.

Ajung la o porţiune de drum cu junglă virgină

Şi la lacul meromictic, mai jos am scris pe larg despre ce fenomen reprezintă acest nume

Foarte calm peisajul, în stânga vegetaţia junglei se reflecta în apă, poduleţul, de vis. Şi plaja şi marea pe partea dreaptă.

O iau pe plajă, hotărâtă să ajung la Sanctuarul Ţestoaselor, la 250 m de locul unde eram.
Am identificat şi duşurile în drum, bine de ştiut dacă doream să fac baie.
Ştiam că sunt meduze mari şi din cele care pişcă, de aceea era interzis scăldatul, dar pe malul apei tot doream să stau un pic să mă răcoresc.

Ajung la sanctuar, văd ţestoasele mici, de 2 zile, sunt extrem de drăguţe şi foarte vioaie.

Ţestoasele vin noaptea să lase ouăle în nisip, tot anul, nu seară de seară, dacă nu este cazul, dar pe tot parcursul anului ce mi-ar place să lucrez la un moment dat la un parc voluntar să le observ în linişte.

Puiuţii ţestoşi sunt ţinuţi până la 2 săptămâni şi după lăsaţi în mare, sunt ţinuţi aici pentru turişti, să îi vadă.
Tot de la personal aflu că într-adevăr sunt meduze, nu multe în această perioadă dar sunt şi că există o soluţie cu care mă pot da să nu mă pişte dacă vreau să înot. Şi că motivul principal pentru care este steagul roşu este că apa devine adâncă brusc în multe locuri şi că poate fi periculos pentru cei care nu ştiu să înoate.

O iau iar pe plajă, fac poze şi la un moment dat îi văd iar pe cei 4 francezi care erau la pensiunea mea din Cameron Highlands – nu cei pe care îi cunoscusem în Melaka ci alţii, cu aceştia nu prea socializasem, dar ne întâlnisem de câteva ori, în Cameron, în terminalul auto din Cameron, pe străzile din George Town şi aici! Erau la scăldat.
De data aceasta chiar m-am oprit şi am făcut şi eu baie în zona respectivă, că se pare că nu erau meduze. În schimb le-am cam stricat lor cheful că au spus că erau foarte fericiţi până ce le-am spus eu despre monştrii marini.

Mă rog stau destul de mult în apă mai pe la mal şi mă hotărăsc să o iau la drum, duş, înainte mă opresc iar pentru poze.
Un tip vine spre mine, se prezintă, îmi zice că este ranger în parc şi că se pare că… am avut impresia că o să spună că se pare că am făcut baie şi nu am voie, mă pregăteam să spun că am folosit duşurile și de aia sunt udă, când a continuat că …. se pare că am nevoie de ajutor cu pozele.
Mă rog, îmi face poze, mulţumesc, mă duc fac duş şi mă opresc iar la prietenii francezi, stau până mă usuc şi o iau la drum.

De data aceasta m-am bucurat mai mult de călătorie, drumul a fost mai scurt sau aşa mi s-a părut, clar mai uşor şi m-am bucurat de el în totalitate.
Aş fi putut face şi celălalt traseu deşi picioarele mele nu prea ar mai fi vrut, dar era cam târziu şi nu doream să mă prindă seara în pădure, din cauza ţânţarilor. A fost oricum obositor, dar o oboseală plăcută.

Şi nu m-am lăsat: am mers încă 2,5 km pe jos, până la Hotelul Hard Rock Cafe şi la piaţa nocturnă, care nu avea nimic special, era un bazar pentru turişti numai cu chestii kitch, nimic interesant.

Pe înserat am luat în sfârşit autobuzul spre George Town, ura. Mi-a plăcut foarte tare această zi, cu totul.

Echipare și recuzită:

Apă
Haine de schimb, eu am avut o rochiţă dar am făcut cuie pe autobuz înapoi este un aer condiţionat atât de puternic!
Costum de baie
Cremă împotriva ţânţarilor, cremă de protecţie solară, soluţie de igienizat instant
Şerveţele
Aparat foto, telefon, etc.
Şapcă
De la marketul de lângă intrarea în parcul naţional am luat nişte biscuiţi şi cipsuri, oricum o alegere sigură şi singura, nu aş fi luat ceva care se putea altera.

Parcul Naţional Taman Negara

A fost declarat Parc Naţional în 2003.
Are 2522,1 HA, cel mai mic parc din Malaezia Peninsulară.
Singurul parc naţional cu 5 habitate naturale într-o singură locaţie:
lowland dipterocarp forest
hill dipterocarp forest
pădure cu mangrove
plaje cu nisip
lac meromictic
Peste 1000 de specii de floră şi 271 de specii de viaţă sălbatică
Se poate merge cu o canoe în 2 prin fantastica pădure de Mangrove la Kuala Sungai Pinang.
Se poate face picnic, sunt multe zone amenajate, nu se poate înopta în parc, deşi unii o fac.
Camping: sunt câteva locuri de campare, trebuie contactaţi reprezentanţii parcului înainte pentru rezervare.

Lacul Meromictic în Pantai Kerachut, la ţestoase

Singurul din Malaezia de acest tip şi unul dintre cele 19 cunoscute în lume
Ce înseamnă asta: că aici atât creaturile de apă dulce cât şi cele de apă sărată coexistă în acelaşi spaţiu, în straturi diferite. supravieţuiesc, deoarece cele două şuvoaie de apă nu se amestecă, stau în straturi.
Jos este apa caldă şi sărată din mare, iar stratul superior este format din apa rece şi dulce de râu.
Acest fenomen se întâmplă între lunile mai- septembrie, când vânturile şi tides sunt cele mai puternice. În această perioadă, vânturile puternice şi valurile cauzează apa sărată să invadeze lacul în timp ce blochează simultan outflow of apa proaspătă din râu să se deverse în mare.
În restul timpului lacul devine un teren mlăștinos.

Far

Construit din granit în anul 1883, Muka Head Lighthouse se înalţă la 242 m deasupra nivelului mării. În zilele senine se văd insulele Langkawi şi Sumatra

Cu barca până la plaje

La plaje se poate ajunge şi cu taxiurile barcă, 50 MYR un drum dus, 100 dus întors, sunt 10 locuri, dar nu pleacă dacă nu sunt ocupate, alternativa este să împărţiţi costurile în câţi sunteţi, dar nu mai are acelaşi farmec, deşi este probabil o plimbare plăcută. Mai bine petreceţi ziua la plajă în altă parte a insulei, frumuseţea de a avea o plajă este dată şi de greutatea de a ajunge aici, adică o baie este chiar ca o binecuvântare, este meritată şi atât de plăcută după atâta efort, parcă ai descoperit America, după ce te-ai luptat cu jungla.
Am văzut pe traseu mulţi oameni cu copii de 5,6 ani.

Cum se ajunge la Parcul Naţional Taman Negara

Autobuzul 101, cel mai frecvent din insulă, vine cam la 10 minute din câte am văzut eu, de la terminalul de lângă staţia de Ferrybot, dar are staţie şi la Komtar, terminalul principal din George Town şi foarte uşor de identificat, deoarece este cea mai înaltă clădire de pe insulă.
4 MYR călătoria dus
Se poate ajunge şi cu 103, de la Weld Quai Bus Terminal, Jetty sau de la Komtar
Autobuzul opreşte la intrarea din Teluk Bahang
Pont: puteţi sta la una dintre casele din satul de pescari …. sau închiria scutere, deşi după aşa un maraton, cine mai are puterea să conducă.
Sau taxi
Sunt 2 intrări în parc: Teluk Bahang şi Kuala Sungai din Balik Pulau

Orar:
8:00 – 17:00 zilnic

Mai multe informatii despre parc pe websiteul: www.wildlife.gov.my