Când totul merge anapoda în vacanţă: bun venit în Cameron Highlands

Asia Cameron Highlands Jurnal de călătorie Jurnal de Vacanţă Malaysia
caleron george town 001
Tanah Rata, Cameron Highlands, in centru

Singurul lucru bun? mi-am amintit de acasă. Datorită aerului: mirosul din aer este la fel ca în Buşteni după ploaie, sau în timpul ploii. Este un aer curat, pur, cu verdeaţă, cabane în toate stilurile, bavareze, austriece, etc…şi plouă şi tot plouă…. Şi nu pentru că este sezonul ploios că sezon ploios este numai aici din câte se pare, tot anul!

Nu ştiu de ce am venit aici… a da, că multă lume spunea că este frumos şi că am renunţat la planul meu de a merge în Kuala Trengganu şi Perenthians din lipsă de organizare. Adică exact ce am dori în vacanţă, să las lucrurile să îşi urmeze cursul… Nu am simțit neapărat o mare tragere de inimă aici, dar nu aveam suficient timp să merg în altă parte.

Nu mai luaţi de bune toate de pe net

Deci lipsă de organizare. Și ascultat pomul lăudat de pe net.
Auzisem cum că acolo umblă câinii cu covrigi în coadă şi cazarea este iefină şi autobuzul ieftin. Și că imediat găsești cazare,  chiar la faţa locului. NOPE.

De fapt este forte scump, mai ales unitățile apărute în Lonely Planet. De câteva ori preţul de acolo. Cel puţin acum, în sezon, dai aici e mereu sezon. Am verificat câteva pensiuni – ce era încă liber şi era foarte scump în comparaţie cu ceea ce primeai. Şi departe de punctele de interes, trebuia maşină închiriată sau să fiu cu grup în tur. Pentru o persoană este prea scump.

Şi nici autobuzul nu este atât de ieftin, Malaezia s-a scumpit. S-a modernizat şi s-a scumpit.

Auzind de Cameron Highlights şi ce frumos este am zis să dau o tură în drum spre Geroge Town. Dacă te uiţi la imagini pe net, clar zici că nu trebuie să lipseşti de acolo, ar fi o greşeală mult prea mare. Cum să pierzi aşa ceva?

Îmi pare rău? NU!

Este o călătorie de autocunoaştere, vreau să reuşesc să nu mă mai supere orice, să trec uşor peste chestii şi să iau ce este bun din fiecare experienţă, să trag linie şi să învâţ lecţiile. Cu zâmbetul pe buze.

Dar…. mai bine aş fi mers la Ipoh, sunt sigură că mi-ar fi plăcut mai tare, dar la fel de sigură sunt că aş fi rămas cu regretul de a nu fi ajuns la Cameron. Sau poate nu. Oricum nu este o tragedie. Dar clar nu o să mă mai iau după ce aud la alţii, sau din ce au văzut acum n ani.

Paranteză: nu am dat greş niciodată cu National Geographic, acolo printre rânduri citeşti şi neplăcerile unei locaţii, sau în majoritatea cazurilor, dar acum nu am citit în National Geografic înainte.

Problema cea mai mare este că turismul şi uneori industria se dezvoltă foarte mult şi strică unele locuri. Multe. Plus că totul se scumpeşte de la an la an.

Cameron Highlands

Ferma de căpşuni, nu este o fermă sunt kilometri întregi de ferme, se văd în toată zona, la fel şi defrişările, aşa că drumul nu este idilic, ci plin de aceste sere în fiecare val dintre dealuri şi chiar şi pe multe dealuri.
Plus multe contrucţii, gen austriace, blocuri întregi, niciun oraş sau sat de aici nu are absolut deloc farmec. Sunt struţo-cămile.
Zona s-a dezvoltat datorită turiştilor şi datorită serelor de căpșuni, cărora le prieşte clima de aici, mai răcoroasă decât în restul ţării.

20140811_142720

20140812_083031

20140812_083415
Ferme de capsuni

20140812_084322

20140810_192449
Tot sere de capsuni peste tot

Plus că plouă, plouă mereu

Nu este nimic în legătură cu sezonul ploios, că nu este așa. Cameron este singurul loc unde a plouat în cele două săptămâni cât am stat în Malaezia. Nu mă refer la o răpăială de 2,3 minute ci la o ploaie măruntă care durează ore, intercalată cu episoade torenţiale.

Am găsit pe cineva mai sincer, un localnic, care mi-a confirmat că aşa este mereu, dimineaţa este OK, cam în jumătate din timp nu plouă şi e soare, se poate merge în drumeţii sau excursii, iar după-amiaza după 2 este posibil să plouă. Dacă nu după 2 după 5 sigur plouă. Dar de multe ori şi dimineaţa plouă.

Tanah Rata – fieful turiştilor

Ajung pe la 7 seara, ploaie torenţială, am stat, am stat în terminalul auto, am cumpărat bilet pentru a treia zi de dimineaţă spre George Town, Penang şi am avut norocul ca o doamnă indiancă foarte drăguţă – Sherry, sau aşa am înţeles că o cheamă, să mă trimită pe mine şi încă doi turişti din Spania la pensiunile noastre, cu dubiţa cu soţul ei. Foarte drăguţă. Şi nu a dorit niciun ban, chiar este incredibil.

 

20140812_083031

Aşa că nu am bâjbâit deloc cu cazarea, m-am cazat şi am dat o raită prin oraş

Aflu totul despre tururi, dar şi că există un autobuz până la locul de unde se puteau explora pe cont propriu o parte dintre atracţiile văii. Plus că majoritatea dacă nu toate trasele se pot face individual, dar….

Vă daţi seama că de la atâta ploaie drumurile trebuie să fie o mocirlă iar eu nu am la mine echipamentul necesar, doar pantofi sport. Ceea ce nu este suficient. Plus că nu doream să mă trezesc la 4 dimineaţa, să merg cu alţii de la pensiune care doreau să vadă răsăritul undeva sus. Şi răcită cum eram şi obosită chiar nu aveam chef.

Şi nici singură când mă trezeam nu am dorit să merg, pentru că am înţeles că traseele nu sunt excelent semnalizate, te poţi pierde cu uşurinţă şi acesta a fost şi sentimentul meu.

Colac peste pupăză a doua zi fiind luni unele atracţii nu erau deschise, fabrica de ceai de exemplu.

Melaka2 216

Lipsă totală de chef

Pur şi simplu nu aveam chef. Dacă aş fi fost cu un grup mă mobilizam altfel dar aşa se întâmplă uneori când suntem de capul nostru, nu avem chef.

Dar cred că cel mai mult a contat că nu mă trăgea deloc aţa, dar deloc şi din experienţă când este aşa de cele mai multe ori pierd timpul degeaba şi mă oftic.

Acestea fiind spuse, am mers în oraş, m-am întâlnit cu un cuplu de francezi pe care îi cunoscusem în Melaka, mi-au spus ce au făcut, că nu le-a plăcut din tur decât pădurea unde copacii sunt acoperiţi de muşchi – mossy forest – şi ferma de fluturi.

Am stat la un restaurant chinezesc, am luat o supă cu noodles, pe răcoarea aceea chiar mergea. Am cerut picant aşa că ospătarul a venit cu un ardei în mână (înainte făcuse ceva treburi domestice prin zonă) şi l-a înfipt direct în supa mea, foarte nonşalant şi bucuros că mă ajută. Ups!

20140810_213546

Deci ploua, nu aveam chef, francezii nu erau entuziasmaţi, nişte turişti de la pensiunea unde stăteam aşteptau de câteva zile o zi senină să facă nu ştiu ce trasee.

Laura, olandeza pe care am întâlnit-o în Melaka mi-a spus că peisajul nu este prea frumos cu defrişările care sunt evidente, că animalele de la o fermă arătau foarte chinuite şi deloc bine îngrijite şi că ar fi preferat să nu le vadă. Dar că i-a plăcut ferma de ceai şi bineînţeles pădurea.

Încă nehotărâtă şi fără chef: Oficiul turistic nici el nu avea chef de mine, de fapt de nimeni cred

A doua zi după ce m-am trezit am luat-o direct la oficiul turistic. Pauză, nu era deschis deşi trecuse ora de deschidere 9, anunţată, era 9:30. Bine spun, merg să beau o cafea, să iau micul dejun şi mă întorc.

Doream o hartă şi informaţii cu ce să văd, cum se ajunge în anumite locuri. În Melaka centrul turistic mă impresionase cât de bine era organizat şi cât de săritori erau angajaţii.

Mă duc tot la chinezii de o zi înainte şi iau omletă, prima de când sunt în Asia, ce bună a fost! Cu brânză şi roşii. Şi cafea neagră, cam chioară, dar a mers.

Iar o dau în bară cu centrul de Informaţii pentru turişti

Mă întorc la Info Turistic, care anunţa în geam că este deschis şi era şi un smily face uriaş, dar uşa era închisă şi nimeni acolo. Întreb în jur, se pare că era pe acolo în zonă angajata dar cumva nu o dibuia nimeni. Mă duc până la staţia de autobuz, tocmai pierdusem autobuzul, cel de 10:30 şi următorul era la 12:30.

M-am întors la centruș turistic, care era în continuare închis, întrebând în jur mi-a spus cineva că angajata ia micul dejun. La 10:45, în timpul programului de lucru.

OK şi aşa trebuia să postez un articol şi de asta chiar aveam chef, spre deosebire de a explora zona. Mă duc la Starbucks iau o cafea MARE şi în sfărşit decentă şi dă-i. Internetul mergea greu, nu foarte greu dar am mai lucrat la articol, nu am reușit să termin nici pe departe, că trebuia să plec spre autobuz.

Melaka2 221

Spre ferma de fluturi şi spre plantaţia de ceai

Am luat un autobuz foarte rudimentar.  Călătoria costa 4 MYR, nu mi s-a dat bilet pentru toată suma, ci de vreo 2,3 MYR, am protestat şi primit toată valoarea în hârtii, cred că preţul a fost umflat, sunt sigură, m-a enervat că nu sunt tarifele la vedere sau că taxatorul nu este serios.

caleron george town 006

20140811_141945

20140811_142225
Am ras eu de acest suc dar si cand mi-a venit randul….
20140812_072917
Cafeaua mea to go din dimineata in care am luat autocarul catre George Town

Am ajuns. Să văd plantaţia de ceai trebuia să urc vreo 2 km, pe stradă dar stătea să plouă. Şi nici nu era cea mai grozavă perioadă de observare, nu arată mereu ca în pozele acelea perfecte, verdele crud şi alinierea aceea perfectă, numai după ce sunt tăiate, când le cresc noile frunze.

Bine am făcut că nu m-am dus că în scurt timp a început o ploaie…… şi oricum nu avem am chef de nimic, de nicio plantaţie şi de nici o fermă.

Am ajuns la ferma de fluturi, 5 MYR

Un spaţiu modest, cu flori frumoase şi fluturi foarte frumoşi dar majoritatea nici nu aveau nici ei chef de nimic, decât să stea pe pereţi.

Am mai observat ţestoasele, îmi plac foarte tare, coropişniţe şi altele şi dau să plec. Greşit, pentru că s-a pornit o ploaie…… La ora 13. Am stat, am stat, la un moment dat s-a mai domolit, după vreo 20 de minute, dar planul meu de a merge pe jos până în Tanah Rata, să mă opresc şi în alte sate de pe acolo s-a dus pe apa sâmbetei.

La fel traseul pe dealuri. Slavă Domnului că nu m-a prins ploaia pe undeva prin pădure, aşa uşor răcită puteam să o păţesc mai tare.

Aşa că ies eu în stradă totuşi când s-a mai domolit un pic ploaia, adică nu mai era torenţială ci măruntă şi enervantă să văd dacă aş putea să o iau pe jos până la cătunul următor, când văd un autobuz.

caleron george town 022

caleron george town 023

caleron george town 028

caleron george town 049

caleron george town 055

caleron george town 072

Iar autobuzul cu taxatorul cu boală pe turişti

Fac semn, sar să intru, printre maşini, am tras de uşa de la şofer, m-am dus în partea care trebuia, ce să faci tot nu m-am obişnuit total cu circulaţia asta pe dos, ocolesc unde trebuie şi intru.

Mă întreabă şoferul: de ce ai vrut să deschizi uşa mea? Păi EVIDENT din greşeală, i-am explicat că la noi este invers, a înţeles. Era chair acelaşi autobuz cu care venisem inclusiv taxatorul parşiv. Tu aici, 4 MYR for you strigă. Ok, dau, ajung, şoferul îmi dă indicaţii să fiu mai atentă la maşini şi la circulaţie, îi mulţumesc.

Oficiul pentru turişti? O nu, cumpăraţi hărţi de la vecini

În drum spre centru am dorit să merg iar la oficiul turistic, chiar aveam o ambiţie, de data asta angajata era prezentă, nu chiar acolo, dar la tarabele de lângă aşa că a venit rapid.

Era indiancă, foarte relaxată îmi spune că nu mai are hărţi dar că pot să cumpăra de vis a vis, unde se vindeau de fapt cele care se dau gratis, deci sunt să nu pun 100% dar aproape sigură că este o mafie şi a hărţilor aici, că angajata de la Info le dă ”pe sub mână” să fie comercializate, nu oferite gratis.

Numai aici, în Cameron Highlands nu erau hărţi la Oficiul Turistic. În rest, în toată Malaezia am găsit o grămadă. Şi nu numai la Oficiu ci şi la hoteluri, pensiuni, etc. Cele gratuite. Aici nu. Toată lumea cu care m-am întâlnit şi avea hartă o cumpărase.

Mă duc la restaurant indian, iau un Set Tandoori, foarte bun: lipie, sosuri şi pui, 9 MYR, cu ceai negru 10,50.
Naan – lipie indiană dar proaspătă şi extrem de gustoasă, pui – era fript și chiar bun cu sosuri, orez şi ceva legume.

caleron george town 084

Ulterior am mers pe terasă la Starbucks şi am lucrat până mi s-a terminat bateria de la notebook și tot nu am reuşit să pun toate pozele de la articol. M-am dus la pensiunea mea, lucrez, aranjez încă două articole şi cu poze selectate, micşorate, le pun pe stick cu gândul ori să mă duc la Starbucks să termin ori să merg la un Internet cafe.

Era un internet cafe!

Şi oamenii de acolo extrem de serviabili şi de drăguţi. Erau Malay. Am reuşit să postez totul rapid, este şi mai uşor să lucrezi de pe desktop. Aşa că nici nu o să mă mai chinui să postez de pe net cu wi fi care nu merge bine etc. O să lucrez şi ulterior voi căuta un Internet cafe să postez. Mi-am dat seama că salvez mult timp, încă o lecţie.

Recapitulare Cameron, din ce am văzut:

– Este o mafie a tururilor. Multe agenţii organizau tururi, unele foarte OK, nu sunt împotriva tururilor, dar aceasta este vacanţa mea de descoperit nu de tururi, acestea le iau când am vacanţe scurte. Sau când vreau neapărat să ajung la un loc.

Turiştii sunt în general descurajaţi să meargă pe cont propriu, dar sunt şi oameni care dau indicaţii corecte.

Tururile organizate pot fi OK, dar cu ploaia aceea nu era chiar plăcut să te plimbi prin pădure. Plus că nu mă trăgea deloc aţa şi de ce? Mai bine am făcut ceva care chiar am dorit.

Mulţi turişti pe aici în Cameron erau destul de trişti, că dacă plouă aici nu ai ce să faci decât să mănânci. Și poţi socializa, desigur.

Cazare mult mai scumpă decât în alte părţi şi condiţii mai proaste

Am stat la pensiunea KRS Pines. Cea mai scumpă cazare de până acum şi condiţiile nu grozave, fără mic dejun, fără cafea, ceai, fără net grozav, adică mergea numai în spaţiile comune. Şi asta pe telefon, pe notebook nu am reușit să mă conectez.

Am auzit că pensiunea Father`s este OK, dar evident era ocupată în totalitate.
Nici prietenii francezi nu erau mulţumiţi de ce cazare au avut, au spus că nu era curat. La mine era curat, relativ, am dormit bine, fără gângănii.

Restaurante ok, nici cele mai bune nici cele mai slabe din ce am întâlnit în Malaezia, igiena cam lăsa de dorit în unele locuri. Dar erau mulţi turişti, asta m-a făcut să mă simt bine, erau foarte mulţi europeni pe aici.

Melaka2 218
Langa pensiunea unde am stat
Melaka2 219
KRS Pines
20140812_071748
Nu, nu ne da nimeni papucii, dar peste tot la pensiuni si hosteluri se lasa incaltamintea afara, in Malaezia

Din nou, Cameron Highlands?

Dacă doriţi da, mergeţi, sigur, dar zona nu are farmec, poate doar pe trasee, dar nu ştiu ce să spun, cred că sunt locuri cu mult mai frumoase în Malaezia.

În drum spre Penang am văzut nişte peisaje de vis, multe dealuri de calcar, împădurite parţial, era frumos de tot. Nu ştiu cum este cu turismul, dacă se găsesc şi locuri de cazare unde este atât de frumos, dar Cameron, de la căpşuni şi ce se mai construieşte pe acolo este fumat, din punctul meu de vedere.

Nu zic că nu are ce oferi, dar nu este ceva atât de grozav încât să pierdeţi atâta timp până aici şi să mai şi înghiţiţi toate tâmpeniile de la cei de aici, în mare majoritate puşi tare pe jecmăneala turiştilor şi nu mă refer la ce este obişnuit, este normal să se câştige într-un loc turistic, dar nu aşa.

Să nu ţi se dea hartă, nu cred că nu mai erau, oficiul Malaezian este extrem de bine organizat, să nu ţi se spună că există autobuze – mulţi turişti mi-au spăs că toată lumea le indica taxiuri să ajungă oriunde, să nu ţi se dea informaţii, să plouă tot timpul şi cazarea să fie scumpă şi proastă.

Sau mă rog, raportul calitate preţ foate slab.

Una peste alta a fost o experienţă şi îmi doream şi asta, dacă mă duc numai în locuri organizate, să reuşesc să învăţ să mă descurc în mai multe situaţii.

De fapt uitându-mă în urmă mă gândesc cu drag la toată experienţa, mă amuză, mi-a plăcut micul centru aşa ploios cum era, adică oamenii pe care i-am întâlnit pe acolo, cei drăguţi.

20140811_140221
Si catelusul asta simpatic era la fel de trist ca si mine … ploaia asta….

Aşa că dacă doriţi totuşi să vă aventuraţi în Cameron Highlands pe cont propriu, iată cum puteţi ajunge:

Din Kuala Lumpur, 5 ore

Terminalul Pudu Sentral sau Puduraya metrou Pudu

Este şi staţie de metrou, aici vin majoritatea turiştilor, autobuze foarte bune, staţie frumoasă, 35-40 de MYR biletul, francezii dăduseră 40.

Terminalul Pekeliling de la staţia de metrou Titiwangsa 

Am ajuns aici din întâmplare, că am întrebat încă o dată cum ajung la Cameron în staţia TBS unde m-a lăsat autobuzul din Melaka şi Doamna de la Informaţii mi-a spus numai de această rută şi deşi ştiam de Pudu, am urmat sfaturile primite la Oficiul de Informare.
Terminalul era şi pentru Cameron, dar erau numai localnici, nu şi turişti, nu ştiu cum le nimeresc. Autobuzele erau foarte bune, aer condiţionat, curate, nu cele mai bune, dar asta nu m-a deranjat.

Doar 22,50 MYR. Prețul scăzut, și faptul că nu eram decât  3 turişti către o destinaţie foarte căutată de turiști m-a convins că aici vin localnici.

20140810_151741
Cu autocarul acesta am mers eu

Sunt multe autocare din Perenthians, din George Town, etc. Preţuri:

George Town: 32 MYR, 5 ore

Perenthians: 110 MYR transfer în insule inclus, drumul vreo 10 – 11 ore.

Unde staţi?

La pensiunea Father`s! Aici aş fi vrut şi eu şi alţii să stăm dar era rezervată complet. Am înţeles de la multă lume că este excelent aici aşa că dacă doriţi faceţi planurile din timp.
În toată zona sunt şi multe hoteluri, pensiuni, dar nu aş putea recomanda ceva.

În Cameron în schimb mi s-a făcut dor de munţii noştri deşi acasă nu îi apreciez şi nu mă bucur de ei mereu la justa valoare, dar totul are un început!

Pe curând!

După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *