Cum ne ferim de colegii toxici? Mai ales când suntem plecați în vacanță

Dezvoltare Diverse Uncategorized
SSEB4744
Ce spui?

Vacanța este acel moment mult visat, dorit, pe care îl așteptam cu atâta nerăbdare. Culmea, deși incercăm să lăsăm totul în ordine, apar diferite sarcini de ultim moment, parcă să ne saboteze să plecăm cu toate vraiște și să stăm mult timp pe telefon și pe mail, în loc să ne bucurăm de vacanță. Și ne întoarcem la muncă aproape la fel de strasați.
Mi-a venit ideea acestui articol azi de dimineață, vorbind cu o prietenă care mi-a spus că nu prea s-a bucurat de vacanță, din cauza unor probleme de la serviciu. Am multe de spus din mediul corporate, chiar mă gândesc de vreo 2 ani să scriu o carte cu întâmplări amuzante, dar până atunci o să mai postez câte un articcol aici, sau pe blogul mirelasurghie.com, numai că acolo trebuie să îl pun și în limba engleză. Mă mai gândesc, dar haideți să vedem cum este treaba cu acești colegi toxici care ne strică vacanța:

Cel mai important: să trimiteți prin mail – NEAPĂRAT – cu cc la șefi LISTA cu ce este de urmărit, făcut în vacanță, o să vedeți cât vă simplifică viața.

Acesta este cel mai important lucru. Deoarece aici este problema: apar lucruri de făcut, colegii le rezolvă zgomotos, nu fără să facă circ, lamentându-se că nu știu cum să facă, dar iată că vor să muncească și pentru tine. Și o fac. Muncesc. Rezolvă. Uneori pasându-ți tot ție problema, dar acolo la muncă ei rezolvă, că tu ai plecat în concediu și nu ți-a păsat. Dacă știai că o să vină treaba respectivă de ce nu ai lăsat vorbă?

Dar dacă lăsați lista, cea de mai jos, 95% din situații sunt acoperite – poate exista ceva de criză care nu putea fi prevăzută, dar asta este altă poveste.
Managerii trebuie să le lase angajaților diferite sarcini, să îi organizeze, să știe angajații până unde au autonomie, dacă nu ce să facă: să se ducă la superior ori să sune șeful. În funcție de specificul fiecărui departament. Sunt manageri care nu se tem de oamenii lor și organizează treburile strălucit, alții care din varii motive nu gestionează bine această problemă. De multe ori că nu vor să lase oamenii din subordine să evolueze. Să se confrunte cu lucruri, să ia decizii. Se încarcă și pe ei și frustrează și oamenii. Asta mai ales managerii români. Dar cum asta ține numai de ei și chiar dacă se plâng este consecința modului lor de a conduce, în continuare mă voi referi numai la calitatea de subordonat (Oricum și șefii au șefi și se aplică întocmai). Un secret: Șefii cei mari nu sunt interesați de cine ce face într-un departament, adevărații manageri, pe ei îi interesează numai că departamentul condus de cutare merge bine. Atât. Așa că multe frământări sunt inutile. Unii taxează negativ dacă managerul nu a pregătit un înlocuitor, în general asta este dovada unui bun manager și în unele companii este obligatoriu să se înceapă acest proces din ziua 1 ca manager. 

Avertizați: nu o să am telefon, trebuie să las lucrurile în ordine

Asta pentru voi, desigur, că altfel o să vă las cu treaba mea și chiar nu vreau să vă fac asta – pentru aceia care fix când ai tu mai multe de făcut te țin de vorbă pară să te facă să pierzi timpul.

Indiferent cât se aglomerează lucrurile în ultimele zile – când știu că pleci în vacanță ești și mai sâcâit, ți se dau proiecte, parcă ești chiar și împins să faci o greșeală – fă-ți timp pentru listă.

Lista:

Lista cu ce trebuie făcut cât timp lipsești pentru ca lucrurile să funcționeze. Asta dacă este nevoie. De exemplu: anumite plăți, un contract care este la semnat și trebuie trimis nu știu unde, informații pentru agenție, trebuie trimis un comunicat de presă pe care l-ai realizat, dar mai aștepți acordul pe el și trebuie trimis.
Lista trebuie să conțină ce trebuie făcut, când, cum. De unde se ia una sau alta. Lăsate și informațiile de contact, sau altele necesare.

Desigur, de cele mai multe ori, acele lucruri care nu mai puteau fi amânate chiar înainte să pleci o să le găsești la fel cum le-ai lăsat. Și o să ai de îndreptat/recuperat multe, inevitabil. DAR! Dacă ai lăsat lista o să se treacă cu vederea. La colegi și neapărat șefului, el știe cum/cui să distribuie, sau oricum trebuie informat.

Mulți îmi spun că nu se obosesc să facă acest mail (DA, lista trebuie trimisă pe mail, să ai dovada) pentru că oricum nimeni nu face nimic și tot ei trebuie să le facă. Greșit! Când ai listă și te sună cineva în concediu, îi trimiți numărul de telefon al colegului care este însărcinat cu preluarea taskurilor. Și eventual îi reamintiți, dați un email colegului, cu rugaminte de a ajuta persoana respectivă.
Sau dacă știți că și colegul este prins până peste cap cu treburi, direct șefului mail, el trebuie să redistribuie, este sarcina lui. Fiecare are dreptul la concediu.
Sau, când te întorci, nu ești tras la răspundere că trebuiau făcute unele lucruri și uite, s-a întâmplat aia și aia și este vina ta: tu le-ai preîntâmpinat, ai anunțat, ai lăsat totul așa cum trebuie.

Realizați nuanța? De ele mai multe ori tot voi trebuie să vă faceți treaba când vă întoarceți, NORMAL! – numai situațiile de criză le rezolvă alții dacă există. Se rezolvă numai marile urgențe pentru că fiecare are treaba lui nu din rea voință, asta de cele mai multe ori, DAR dacă ați preîntâmpinat problemele, nu o să vă scoată nimeni ochii cu nimic. Sau dacă da, foarte dezolat spuneți: îmi pare rău, lăsasem în mailul / lista dată tot, ce să facem, știu că nu ați avut timp, dar lăsați că acum am venit și mă ocup eu. Rezolv. Și gata. Nu puteți fi tras la răspundere dacă nu este vina voastră și mai ales dacă puteți dovedi lucrul acesta.
Dar importantă este o atitudine pozitivă și din partea voastră. Mesajul oricum este transmis. Nu trebuie să vă transformați din acuzat în acuzator. Până la urmă poate că și voi la fel procedați, dați prioritate propriilor sarcini, nu celor ale colegilor.

Eu din acest punct de vedere am fost destul de norocoasă, chiar foarte, ne-am înțeles bine și de cele mai multe ori (erau uneori urgențe care necesitau telefon dar erau excepții) ne feream de a ne suna în vacanțe, sau a face lucruri care să ne strice concediul.
Dar chiar și așa, lăsam listă, indiferent cât de bine ne înțelegeam, să nu fie discuții și să meargă treaba. Dar în multe alte cazuri, asta era o problemă.

Teama de a delega

Mulți din nefericire, din teama de a delega, de a nu deveni inutili, etc preferă să nu lase nimic clar, să stea mereu pe telefon și mail, după să se vaite peste tot că ce au muncit în vacanțe, asta parcă pentru a sublinia că fără ei nu merge treaba. Merge. Nimeni nu este de neînlocuit și dacă își sacrifică vacanțele, sau timpul liber de petrecut cu familia, weekendurile, nu o să i se ridice statuie.
Și nici nu o să fie cei mai apreciați. Asta pentru că marii directori de companii citesc în spatele acestei atitudini nesiguranța. O miros și abuzează. Asta de cele mai multe ori. Dar nu și recompensează. De ce? Păi dacă știu cât de speriat este angajatul să nu piardă poziția – marii manageri sunt foarte buni psihologi și citesc prin oameni ca într-o carte – de ce să îl mai și recompenseze?
Nu vreau să supăr pe nimeni, dar eu, ca om de comunicare, am fost un observator. Am făcut paralele, judecat diferite lucruri, urmărit tipare. Plus că am stat mulți ani în aceeași companie, ceea ce te face să vezi multe etape: cum vin unii, cum pleacă alții, cum se ridică unii și cum pierd o poziție, de ce, ce factori influențează. Mulți au o imagine deformată, deoarece nu știu unele lucruri. Cred că fac bine așa, că asta este calea.
Angajații care își sacrifică timpul sunt încurajați, li se zâmbește, sunt menajați verbal, încărcați și mai tare, momiți cu cuvinte frumoase – ce om, ce ne-am face fără tine, etc – dar nu i se dă poziție, sau mărire de salariu. Sau altele. Cuvinte frumoase. Adică li se vorbește pe limba lor. Și lepra, cutare, vai ce a făcut, ce a dres, nu a stat, uneori muștruluit, dar cu beneficii mari. Așa se întâmplă. Fiecare hotărăște ce este bine pentru el, ce preferă.

Și dacă numic nu funcționează, lupta este personală, de a ignora pur și simplu orice problemă, dacă puteți, deoarece la întoarcere oricum le găsiți pe toate la fel. Și probleme și tot, dacă vă stresați tot nu rezolvați nimic. Ușor de spus, greu de făcut pentru mulți, știu, dar vă puteți antrena în accest sens.

Cei cu multe idei – pentru alții

Știți despre cine vorbesc, despre acei colegi care în timpul ședințelor cu șefii mari au o mulțime de idei revoluționare despre ce trebuie să facă alții, acțiuni strălucitoare are ar aduce mari beneficii companiei. Numai că nu pentru departamentul lor (care în general nu prea face multe, mai mult ședințe și discuții în toate părțile de cât de multe fac și ce o să fie, dar concret fac două lulele, am văzut mulți din ăștia).
Deci nu pentru departamentul lor ci pentru …. da, dacă ai ghinionul să aibă inspirație în ceea ce faci tu, pentru tine! Pentru că da, laudele le ia respectivul coleg sau colegă, este aclamat mai ca un actor pe scenă (am văzut aplauze în câteva cazuri și multă efervescență) iar munca tu. Care nu, nu este o idee revoluționară, este ceva ce poate și ție ți-a trecut de multe ori prin cap, poate chiar ai încerat să implementezi respectivul lucru, dar din varii motive nu este fezabil: nu ai oameni suficienți, sau deja stai până la 8 seara la muncă iar colegul cu ideile pleacă bine merci la 6, că doar el este doar un star pe acolo, sau nu ai fonduri, sau pur și simplu legislația nu permite – dar chiar și așa se poate tot tu să fii vinovat, că nu găsești ”o cale”. Mai ales când este atât de simplu, nu? Colegul a făcut tot, a dat ideea, tu numai trebuie să o aplici.
NU – implementarea este de multe ori problema, idei avem cu toții, o să mai vorbesc despre acest aspect.

Ce facem cu acești colegi toxici? – Le pasăm pisica

Da, este testată metoda, chiar așa am sfătuit o colegă la un moment dat, care primea mereu câte o idee de la aceeași colegă la fiecare întâlnire săptămânală. Și i-am spus: păi în loc să dai rău, că nu vrei, că găsești scuze, că ești Gică-contra, nu este mai bine să ai o atitudine pozitivă?
Da, ce bine, super, hai să facem, ne vedem, ne împărțim, ce ai prefera, cu ce să te implici, te întorci spre șef: programez întâlnirea cu …. colega x .. și trimit mail cu progresul proiectului. Merită încercat, dacă dă soluții, să vedem ce o să fie, sper să avem suces împreună – mă rog formularea o face fiecare cu propriile cuvinte, ideea este de bază: să fii pozitiv și dornic de implementare, împreună cu cel cu ideile.
VĂ GARANTEZ că după două ședințe cel mult, nu va mai avea vreo idee pentru voi. De fapt acești colegi vor numai să își ia laude nemeritate, ei nu vor să și muncească, nu cu adevărat.
Desigur sunt mulți colegi cu idei excelente, care nu ne vor răul. Dar aceștia ori vin la voi, direct, nu vă aruncă idea în plen să păreți că nu sunteți capabil și voi sau acționează de asemenea manieră încât să nu vă dăuneze. Sau și ei muncesc și sunt implicați. Vor în mod sincer binele companiei și fac totul pentru asta. Dar aceștia o să se și implice. Aceștia muncesc și ei, au intenții bune. Eu m-am referit la aceia care vor doar laude pe ce nu merită și cred că îi putem recunoaște cu ușurință cu toții, deși ei zic că o fac desigur pentru voi, sau pentru companie, o fac numai să își justifice probabil niște salarii pe care nu le merită.

Mă voi opri aici că am scris cam mult, deși mai am multe situații de colegi toxici/ cum îi neutralizăm. O să mă gândesc dacă să mult topicul în altă parte, sau să îl las tot aici, am scris dintr-o suflare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *