Expediție cu caiacul în fiordurile Groenlandei: Interviu cu Doi Nomazi constănțeni

Expediții Groenlanda Interviuri Oameni

”Doi Nomazi” constănțeni stabiliți în New York au o mare pasiune: călătoriile în zone cât mai sălbatice și cât mai rupte de civilizație. Mai mult, ei nu fac parte din categoria sportivilor, mi-au declarat cu umor că nu aleargă nici măcar în jurul blocului. Și, cu toate acestea, au mers într-o expediție cu caiacul, padelând 10 zile în fiordurile Groenlandei.

Vă invit să citiți despre ultima lor expediție, pe coasta de est a Groenlandei, deasupra cercului polar, în Scoresby Sund. Despre respectul față de natură și despre atitudinea vizavi de pericol, într-un loc unde în fiecare moment ți se poate curma destinul.

De ce am dorit acest interviu? Chiar și misterioșii nomazi m-au întrebat: crezi că experiența noastră ar fi de interes pentru cititorii tăi? Și am răspuns: Daa. Petrec mult timp informându-mă despre experiențe de tot felul, citind despre destinații sau expediții unice.

Caut mereu să aflu lucruri noi, să explorez cotloanele planetei acesteia, să o descopăr. De multe ori numai virtual, este clar că unele experiențe nu sunt pentru mine. Dar îmi place să citesc despre ele, să mi le imaginez, să călătoresc cu mintea. Am adorat seria Jules Verne când eram mică și una dintre activitățile preferate în timpul liber este aceea de a mă uita la diferite documentare.

În plus, precum știți, am seria de interviuri Oameni care mă inspiră. Prin ce mă inspiră? Păi prin faptul că își urmează visele, fac ceea ce le spune inima, muncesc, se bucură de viață. Și chiar dacă nu facem aceleași lucruri, asta nu mă împiedică să le admir calitățile. Esența contează, mereu.

Groenlanda, fiorduri, un caiac. Ce altceva?

Cu caiacul în fiordurile din Groenlanda, ireal de frumos
Sursa foto: Doi Nomazi. Cu caiacul în fiordurile din Groenlanda, ireal de frumos

Cum arată vacanța voastră ideală?

Vacanța ideală trebuie să ofere un loc nou, greu accesibil, cât mai izolat de civilizație, unde suntem nevoiți să ne descurcăm exclusiv prin resursele și prin aptitudinile noastre.

Care a fost cea mai periculoasă expediție?

Cred că periculos este un cuvânt care nu se potrivește călătoriilor noastre. Luăm întotdeauna în calcul factorul de risc și încercăm să ne pregătim cât mai meticulos pentru fiecare detaliu pe care-l vom întâlni odată ajunși la destinație. Poate fi considerat periculos și să ieși din casă și să traversezi strada, nu?

Nu poți participa cu adevărat la fascinantul dans al destinului identificând și măsurând “pericole”.
Dacă partitura ta include și întoarcerea, vei depăși orice situație prin care treci. Dacă rolul se termină undeva în drum, nu te vei mai întoarce indiferent de cât de tare te-ai temut sau de câte măsuri de prevenire ți-ai luat…

Care a fost ultima călătorie?

Ultima călătorie, din care am revenit acum 72 de ore, a fost pe coasta de est a Groenlandei, deasupra cercului polar, în Scoresby Sund.

Care este cea mai bună perioadă pentru o vacanță în Groenlanda? În ce luni este ideal să ajungem în acest loc?

Cea mai bună perioadă de vară este în lunile iulie și august pentru drumeții pe mal sau pe apă și cea mai bună lună de iarnă, pentru ieșiri cu atelajele de câini, este aprilie.

Ce traseu ați urmat?

Am decolat de pe aeroportul JFK din New York cu o cursă Icelandair și am aterizat după vreo 5 ore la Keflavik în Islanda.

Am dormit o noapte in Reykjavik, după care am zburat de la aeroportul local al orașului Reykjavik cu o cursă Air Iceland până în nordul Islandei la Akureyri.
De acolo ne-am îmbarcat într-un avion charter de 9 pasageri, care aparține companiei Norlandair, cu care am zburat în Groenlanda la pista de pământ de la Constable Point.
De la Constable Point am fost preluați de un elicopter aparținând companiei aeriene Air Greenland și am zburat în satul Ittoqqortoormiit. În sat am închiriat un caiac tandem, un cort și o pușcă și am tocmit două bărci pescărești care ne-au purtat 230 km în adâncul fiordului cu caiac, cu echipamentul de campare și cu hrană pentru 14 zile. Bărcile ne-au lăsat acolo și au promis că vor reveni peste 10 zile.

Am padelat și am campat de capul nostru, în adâncul fiordului Rode Fjord, timp de 10 zile, după care am fost preluați de cele doua bărci pescărești. Și am luat toate cursele și mijloacele de transport în sens invers.

Iar, la întoarcerea în Islanda, am închiriat o mașină 4×4 pentru 3 zile și ne-am plimbat pe câteva trasee neasfaltate prin munți. Cam acesta a fost itinerariul.

Cum și de unde v-ați documentat pentru a realiza itinerariul?

Am pregătit ieșirea timp de 4 luni, căutând online tot ce se putea citi și vedea despre locurile respective. Blog-uri, descrieri, fotografii, video clip-uri, studii despre clima și fauna locale, în special cele legate de conflictele dintre localnici și urșii polari care se află în zonă.

Am luat legătura cu singura companie locală turistică să spunem, cu care am negociat prețurile pentru echipamentul necesar. Și care a respectat tot ceea ce convenisem. Spun că nu este o companie turistică 100% deoarece nu există tururi organizate, nu au ghizi. Bărcile care ne-au dus în punctul de unde am început să padelăm erau bărci de pescuit, nu pentru transport de pasageri.

Expeditie caiac Groenlanda fiorduri nomazi49
Satul Ittoqqortoormiit. Sursa foto: Doi Nomazi

Care au fost cele mai memorabile momente?

Fiecare moment a fost unic în felul lui și implicit memorabil. Ideea că niciunul dintre momentele vieții nu poate fi derulat înapoi și retrăit, îl face memorabil și prețios pe fiecare în parte.

Dincolo de asta, încercăm să nu ne implicăm în nimic care ar putea conduce la plictiseală. Trăim intens fiecare moment al unei călătorii bucurându-ne deopotrivă de orice întâmplare. Nu există bun și rău, plăcut și neplăcut într-o călătorie. Este ceea ce este și în cel mai rău caz apar doar obstacole ce trebuie trecute. Evident că exista și momentele de satisfacție când găsești o soluție la o problemă ivită.

expeditie Groenlanda caiac doi nomazi fiorduri1
Sursa foto: Doi Nomazi. Expeditie cu caiacul in fiordurile Groenlandei

Dar cele mai periculoase?

Iar ne întoarcem la pericole? În seara în care am ajuns în sat a venit un urs polar pe strada mare. A fost acesta un pericol? Sunt urși polari în zonă și oamenii umblă înarmați în permanență. Și noi am închiriat o pușcă pe care timp de 10 zile am ținut-o în permanență cu un cartuș pe țeavă.

Trebuie menționat că în ciuda faptului că eram pregătiți corespunzător pentru vizita unui urs, rămân recunoscător destinului că niciunul nu a vizitat cortul nostru. Aș fi purtat mulți ani la rând povara regretelor că am fost nevoit să împușc un animal pe teritoriul căruia noi eram musafirii nepoftiți. Cu două zile înaintea sosirii noastre în Scoresby Sund fusese împușcat un urs polar în zona Sydkap, Kangertertivarmit pentru că atacase o vizitatoare pe mal.

Chiar când nu vin urșii apa din fiord are 2°C. Orice cădere accidentală din barcă sau o răsturnare a caiacului poate fi fatală dacă imersia durează mai mult de 20-30 de minute. Și asta fiind îmbrăcați cu costume uscate etanșe și straturi de polartec utilizate în scufundări sub banchiza…

Dar, o cădere în apă te paște în fiecare moment și într-un fel intră în banalul cotidian, așa că nu te mai poți gândi că este periculos. În anumite locuri din fiord apa are peste 1.400 metri adâncime. Nu se vede, nu se simte și știm cu toții că orice apă, chiar și la piscină, dacă are mai mult de 2 metri adâncime poate provoca probleme. Există în zonă și faimoasele piteraq, vânturi katabatice cu forță de ciclon, care izbucnesc din senin fără nici un semn prevestitor. Este asta un pericol?

Am padelat printre sloiuri de gheață mai mari decât o casă. De multe ori acestea se năruiau pe neașteptate cu zgomote de tir de artilerie, sau se întorceau brusc cu fundul în sus provocând câte un mini-tsunami. Erau astea momente ce puteau fi considerate periculoase? Cu atâtea riscuri la fiecare pas conceptul de periculos își pierde înțelesul, frica se domesticește și se mulează pe entuziasm.

Știu că i-am stresat un pic cu întrebări despre gradul de periculozitate. Asta pentru că frica este elementul care îi împiedică pe foarte mulți să facă lucrurile pe care și le doresc cu adevărat. Și am dorit să aflu cum o depășesc unii oameni.

Și care cel mai dificil moment?

Nu știam ce fel de caiac vom găsi în sat și când am realizat că va trebui să ajustăm semnificativ planul inițial din cauza faptului că nu puteam încărca toată hrana și tot echipamentul, a fost un moment oarecum dificil. După atâtea pregătiri minuțioase realitatea te pune în fața unui set de date concrete la care ești nevoit să te adaptezi rapid. Dar, adaptabilitatea și renunțarea la orice fărâmă de orgoliu și de vanitate sunt ingredientele fundamentale ale supraviețuirii.

Niciodată nu considerăm că vom cuceri ceva, altitudinea unui vârf de munte, lungimea unui traseu, vreun record. Și până acum am știut să ne adaptăm salutând cu respect meandrele destinului. Cel mai important aspect era faptul că suntem împreună în mijlocul naturii, nu padelarea celor 84 de mile nautice plănuită de acasă.

Întreaga zonă devine populară, dar mai mult pe apă. Nu erau alți vizitatori pe uscat, alții decât noi, când am mers în satul Ittoqqortoormiit. Sunt din ce în ce mai multe vase de croazieră. Am văzut multe și chiar un vas științific rusesc, transformat în vas de croazieră.

Mai sunt oameni de știință, cercetători, veniți să studieze Northeast Greenland National Park.

Expeditie caiac Groenlanda fiorduri nomazi45

Câteva sfaturi/ponturi pentru cei care doresc să facă o excursie similară?

Greu de găsit un sfat potrivit tuturor. Fiecare dintre noi trăim o experiență unică șlefuită de temperament, experiențe anterioare, așteptări și ambiții. Singurul sfat universal valabil este să nu te temi să-ți îmbrățișezi destinul, să-l lași pe cel de lângă tine să simtă din plin iubirea ce i-o porți și să te bucuri de fiecare moment în care ești în viață și ești conștient de asta.
Nu avem nici un fel de antrenament, nu ne ducem la sală, nu tragem de fiare, nu alergăm pe străzi sau în jurul blocului, nu avem o constituție sportivă și tocmai de aceea vrem să îi încurajăm și pe alții ca noi că se poate să-ți dresezi teama de sălbăticie și poți supraviețui departe de civilizație îmbrățișându-ți fără teamă destinul…

Cum vă vin ideile de vacanțe, cum hotărâți unde veți merge?

De obicei, la sfârșitul fiecărei călătorii există un moment în care unul dintre noi rostește întrebarea, „Next?”. Și din acel moment începe conversația despre opțiunile următorei călătorii. După discuție încep căutările pe Google Earth și cu cât este mai izolată zona cu atât mai atrăgătoare devine următoarea destinație. Cu riscul de a suna naiv, cred cu tărie că fiecare călătorie este un răspuns dat unei chemări a locului respectiv.

Aveți un bucket list? Ce am găsi acolo?

Au rămas câteva chemări cărora nu le-am putut răspunde încă. Nu considerăm niciuna dintre destinații o simplă bifare a unui element de pe o listă. Sunt locuri care încă ne cheamă și locuri care nu ne șoptesc nimic.

Care este cel mai frumos/periculos/memorabil traseu sau vacanță din România

De când suntem împreună, am fost în România de două ori. Am fost în 2006 pentru traseul de creastă din Făgăraș iar în 2012 am padelat caiacul nostru de la Murighiol la Constanța.

13. Cum vedeți România, din punct de vedere al atragerii călătorilor pasionați și iubitori de aventuri din străinătate? Ce anume ar aduce turiștii aici?

Este greu de aplicat eticheta „aventură” pentru că percepțiile diferă mult de la individ la individ. Pentru noi „aventură” înseamă  supraviețuire în locuri izolate și România este o țară în care găsești greu un colț suficient de îndepărtat de civilizație.
În general, toată Europa este un imens parc cu foarte puține „pete” de sălbăticie veritabilă. Oriunde te-ai afla în România, în munți, în Deltă, poți ieși din orice situație mergând pe jos până la o șosea… Dar, ne plac mult munții și mai ales Delta Dunării, unde ai un sentiment de sălbăticie, indiferent cum călătorești.

Care este locul unde v-ați întoarce? Pe care traseu?

Avem o plajă pustie în Everglades unde ne întoarcem mereu cu plăcere. Obișnuiam să petrecem acolo sărbatorile în fiecare iarnă. Au trecut deja doi ani de când n-am mai fost și ne cheamă…

Doi Nomazi7

Care a fost cea mai frumoasă călătorie?

Toate au fost frumoase. Nu există niciuna mai frumoasă decât alta.

Credeți că m-am oprit aici cu întrebările? În niciun caz, am dorit, desigur, să aflu care este bagajul necesar pentru o astfel de expediție, cu ce echipament electronic călătoresc cei „Doi Nomazi” și alte detalii din categoria bagaje. În articolul de mâine aflăm și aceste lucruri și sper să mai am ocazia să postez despre expedițiile lor.

Ce părere aveți: vă tentează o expediție în Groenlanda? Sau care este locul pe care doriți neapărat să îl vedeți aievea?

Despre „Doi Nomazi”

A. și M. sunt doi constănțeni care s-au întâlnit accidental în New York. În măsura în care cineva are nevoie de un sentiment de apartenență la un loc geografic, au petrecut mai mulți ani din viață în NY decât în România.
M. lucrează în domeniul medical, iar A. în învățământ. Amândoi muncesc multe ore pe zi și au foarte puțin timp liber, motiv pentru care atunci când își pot permite o vacanță, doresc să plece cât mai departe posibil de civilizație, electricitate, internet, rețea celulară, poluare și zgomot.

Urmăriți aventurile lor pe Pagina de Facebook Doi Nomazi și pe Vimeo:

Părerea mea?

Cei „Doi Nomazi”constănțeni din New York sunt extrem de norocoși, că s-au găsit unul pe altul, două suflete pereche care au aceleași nevoi și bucurii. Este destul de rar și foarte plăcut de văzut că se poate. Abia aștept să văd care vor fi următoarele aventuri și desigur să posteze videoul ulterior acestei expediții.

Toate fotografiile din acest articol aparțin celor „Doi Nomazi” și nu pot fi folosite fără acordul acestora.

Doi Nomazi3

După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.

27 thoughts on “Expediție cu caiacul în fiordurile Groenlandei: Interviu cu Doi Nomazi constănțeni

  1. Foarte frumoasa inițiativa ta Mirela de a ne spune povestea unor oameni așa curajoși. Chiar iti trebuie curaj si determinare, ii admir pe cei doi si chiar mai mult ma inspira?!

  2. Cu foarte mare intarziere, varsta incepe sa-si spuna cuvantul, am realizat ca nu am mentionat in nici unul din raspunsuri un amanunt care merita adus la lumina. Ne-am indragostit de Groenlanda in urma cu doi ani, cand am decis sa pornim pe urmele unei foste baze aeriene construita si utilizata pe coasta estica a Groenlandei, in al doilea razboi mondial, cam la 600 mile nautice sud de locatia actualei plimbari.

    Dupa acea calatorie, la plecarea din Groenlanda (spre sfarsitul video jurnalului de atunci „Bluie East Two – 2014” ) privind spre nord pe geamul avionului ce decola, am simtit chemarea catre Scoresby Sund.

    https://vimeo.com/111537516

    1. Multumesc si eu, am invatat mult cu ajutorul articolului si desigur, mi s-a deschis apetitul pentu noi experiente

    1. Minunat! Dar si cat de inspaimantator cat de recede trace timpul parca seri va solicitam un interviu… este insa bine cand petrecem timpul cu folos!

  3. Am avut privilegiul sa ne intoarcem cu bine dintr-o noua tura auto de 5,003 Km de la Buenos Aires la Ushuaia, in Tierra del Fuego, cu o mica deviere pe la Torres del Paine, in Chile. Incepe lucrul la editarea video jurnalului… 🙂

  4. Ragi Pañi Mo (Al Rayo Del Sol) – 2017

    https://vimeo.com/266415230

    Although not as rough as the Australian ride on the Canning Stock Route, fasten your seatbelts one more time, chuck a coldie and pop-corn and hop on a smaller Toyota for a 5,003 Km ride through the relentless winds of la pampa and Tierra del Fuego, from Buenos Aires to Torres del Paine, Punta Arenas and Ushuaia…

    This might be the last episode of the „Travelotherapy” series. Thank you very much for staying with us all these years.

    Please, don’t forget to click on the „HD” letters and choose the 1080p for the best viewing quality.

    We would like to express our gratitude to our Argentine and Chilean hosts and, of course, to all the musicians that made the presentation of this video diary much more appealing through their creativity and generosity.

  5. Desi iesirea a evoluat intr-un mod neprevazut, ne-am adaptat la conditiile reale din teren si ne-am intors cu bine si din aceasta plimbare Groenlanda-Islanda… Cu putzin noroc si multe ore de munca, poate reusim sa publicam si un mic video jurnal al plimbarii…

  6. Si pentru ca peisajul din Groenlanda imbie la recidiva, prezentam cel mai recent video jurnal al unei noi vizite in paradisul gheturilor… Inca fierbinte, proaspat scos de la „cuptor”… 🙂

    https://vimeo.com/300068784

    While some plans work well to the smallest details and other plans are completely derailed by unforseen circumstances, adaptability and teamwork remain the only means to move forward.

    We visited “Bluie East Two”, a former US Army base from World Wor II located in East Greenland, in 2014 and four years later, in 2018, we decided to retrace our steps and find the echoes of a kiss shared at the Blue Hut.

    The endeavor reminded us how precious the time we spend together is and how important it is to embrace graciously whatever nature, or fate, throws at you.

    We tried to balance the magical solitude of Greenland with a fast paced road trip through Iceland.

    Thank you for taking the time to come along and share the glimpses of our 167 minute long video diary.

    Please, don’t forget to click on the „HD” letters and choose the 1080p for the best viewing quality.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *