Cel mai important este să ajungem să ne simțim bine în pielea noastră. Și asta să fie suficient. Pășim de multe ori cu teama de a nu fi judecați într-un mod nefavorabil de către cei din jur. Și lucrul acesta ne dăunează excesiv, nu numai în lucrurile mărunte pe care le facem, ci și în deciziile majore. Căutăm cumva aprobarea celorlalți, validarea din partea lor. Și ajungem la capătul vieții, întrebându-ne de ce am irosit atâta timp degeaba, în loc să fim liberi și fericiți.
Haideți să scăpăm de ”radio șanț”, vă propun câteva exerciții (pe care le puteți adapta desigur) pentru ca ușor, ușor să ajungeți să vă validați numai prin prisma acțiunilor, a ceea ce faceți, nu prin lucruri mărunte, care nu spun nimic de fapt despre cineva.
Toate cele de mai jos nu dăunează nimănui. Că deh, nu este deloc frumos să ”ne eliberăm” dacă deranjăm pe altcineva în acest proces. Și cu toate acestea, multe dintre cele de mai jos vor genera multe priviri dezaprobatoare, critice. Sau priviri uimite. Degeaba. De ce asta? Pentru că degeaba.
Și mai degeaba este ca noi să pășim temători, gândindu-ne la ”oare ce spune x sau gândește x despre mine? x fiind cineva necunoscut, pe care probabil că nu o să îl mai vezi vreodată. Și da, este posibil ca cineva să te fixeze cu o privire pe care o putem interpreta ca dezaprobatoare, deși persoane respectivă se gândește la ale ei. Sau este într-o pasă proastă care nu are legătură cu noi. Și dacă are, ce ne pasă? Atâta timp cât efectiv nu am făcut nimic rău?
Mergeți prin oraș îmbrăcați foarte modest. Nu murdar, ci ori foarte modest, ori razna, cât mai razna. Sau într-un costum ciudat.
Mergeți desculți. Este cam riscant în unele locuri, că mai sunt cioburi, ace (pe unele plaje) etc. A se practica cu prudență, nu oriunde.
Mergeți la plajă în regiunea de cearceafuri și prosoape și stați cât mai aproape de o plajă cu șezlonguri. Adică să fiți văzuți. Da, o să se uite unii la voi ca la ultimii sărăntoci. Asta la noi, desigur. Practicați până ce vă veți simți extraordinar și până ce nu doar că veți ignora (asta presupune că vă pasă), dar efectiv vă vor lăsa rece orice priviri de orice fel din ”partea cealaltă”.
Rădeți-vă în cap, sau faceți o freză ”ciudată”. Nu este nimic permanent. Puteți să vă și cumpărați o perucă, până ce crește părul, dacă veți vedea că povara este prea greu de suportat. Sau puteți lua din start o perucă mai ”ciudată”.
Mergeți la un restaurant și luați masa singură.
Vorbiți cu cineva necunoscut, pe care cu siguranță nu îl veți mai întâlni. Vedem uneori oameni față de care ne simțim atrași. Au ceva special. Nu am legat prietenii din interacțiuni întâmplătoare, dar cumva am simțit mereu că era locul meu să încurajez persoana respectivă, sau să o/îl admir pentru ceva. Uneori am stat chiar la discuții lungi. Străini care la un moment dat împărtășesc poate lucruri pe care nu le spun celor cu care discută zilnic. Și care pleacă mai departe, fiecare cu o bucată de inspirație. Dacă simțiți să discutați ceva cu cineva, să schimbați o vorbă etc, nu vă cenzurați. Nu se întâmplă nimic. Ce poate fi cel mai rău? Să nu vi se răspundă? Și ce contează în acest caz?
Mergeți la un restaurant (tot solo) și comandați numai o cafea sau un pahar de vin. Ignorați privirile ospătarilor. Lăsați un bacșiș uriaș. A nu se practica la orele de masă, cină/prânz, ci între orele de trafic intens.
Puneți câteva tatuaje temporare, din cele abțibild. Sau desenați ceva dacă de la distanță poate părea autentic. Să fie la vedere și cât mai ”țipătoare”. Mergeți la supermarket.
La farmacie, cereți ceva ”tabu”, dar cu voce tare: pastila de a doua zi, sau loțiuni de păduchi, sau viagra etc. Nici măcar nu trebuie să le cumpărați, eventual puteți renunța, că nu este exact ceea ce doriți și lua altceva (creme dermato cu protecție solară, dacă folosiți, sau niște vitamine sau Omega 3, să nu spuneți că ați deranjat farmacista degeaba).
Cereți voie să mergeți la toaletă la un bar/restaurant chiar dacă nu sunteți client Nu cu japca, ci doar cereți voie și oferiți-vă să plătiți pentru uz. Incredibil, dar am întâlnit multe persoane cărora le este teamă să intre într-un hotel și să ceară frumos permisiunea de a folosi toaleta publică. (acum pe vreme de COVID -19 lucrul acesta este mai greu, dar oricum, de ținut minte).
Bați o bere dimineața la o cafenea (dacă beți bere, sau vin). Prosecco sau șampania ies din discuție, pentru că au intrat deja în ”uz”. Chiar și multe hoteluri ”Wellness” oferă șampanie sau prosecco la micul dejun.
Mergeți într-o vacanță singură. Am mers în multe vacanțe de una singură și efectiv nu mă mai intereseazcă că sunt singura femeie în nu știu ce mijloc de transport, sau singură la unicul hotel care servește bere dintr-o regiune musulmană, sau zeci și zeci de situații. Am învățat că nu este despre mine, despre cum mă percepe cineva la un moment dat, este numai despre cine știu eu că sunt și atât. Adică am avut situații în care eram singura femeie dintr-un loc. Am noroc că am și instincte bune, dar și relaxare maximă:
Când ești singura femeie în microbuzul spre Oaza Siwa, Egipt, aproape de granița cu Libia
O mențiune specială: interogatoriile
Refuzați să mai răspundeți dacă nu aveți chef unor întrebări interogatoriu. Gen ești căsătorit/ă, ce salariu ai, ai casă, ce vârstă ai etc. Cum faci bani din x și tot așa. Aveți curajul de a nu vă justifica alegerea. Da, este dreptul oricui să spună ce dorește despre el, să nu răspundă interogatoriilor și să nu fie necesar să se justifice. Să curme din start orice discuție de genul: aaa dar nu este normal să nu răspunzi etc. ba da.
Este normal să alegi să faci ce dorești cu informațiile despre tine. Și ce dacă ești într-un fel sau altul? Este treaba ta, oricum, cine insistă după ce te faci că plouă la orice întrebare personală, are o problemă. De fapt acesta este un semnal clar al persoanelor manipulatoare, sau dominante, sau oricum, problematice: insistă să faci/spui ceea ce tu dai semne clare că nu dorești. Este ca și cum își spune: demonstrează-mi că nu ești ”așa, adăugați voi așa cum” făcând ce vreau eu. Și ce treabă am eu că tu crezi că sunt într-un fel sau altul? Este treaba ta ce crezi.
Te forțează. Cu ”bulling” de genul că tu ai o problemă. Nope, ele au. Personal, fug de oamenii care încearcă să mă forțeze să spun ceva și cu cât insistă mai mult cu cât mi se ia mai tare să port orice discuție sau să leg vreo prietenie. Cui îi pasă cu adevărat de tine, de ceea ce ești tu, va fi în preajmă până când vei dori să te deschizi. Singur sau singură. Dar nu cu forța.
Acum, fiecare știe ce și cum dorește să facă. Dar sper că v-am atras atenția să vâ gândiți, să analizați dacă teama de a fi judecați nu vă otrăvește viața și nu vă răpește din bucuria de a trăi, un pic câte un pic. Citiți și articolul de mai jos, este fantastic:
8 Bulletproof Ways To Stop Giving A Damn What Others Think Of You
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
De data aceasta, sigur ai reusit sa ma faci sa rad, mi ai descretit fruntea. Ar cam trebui sa procedăm așa, pebtru ca prea multi judeca prin propria prostie.
Te îmbrățișez pentru că știu, si tu ai depasit cu greu aceste induscretii. Dar bravo, tu ai scăpat, mai rămânem noi, cei multi🤔😉🙂❤
🙂 am pus un link cu un articol excelent despre cum să scăpăm de diverse. În rest da, trebuie să ne înfruntăm anumite temeri. Fiecare le avem. Da, eu am scăpat de nevoie, că am simțit libertatea aceea pe care ți-o dă nepăsarea (atâta timp cât nu îi greșești nimănui cu nimic). Trebuie să lucrăm la eliberarea aceasta, că este spre binele nostru. ne facem prea multe probleme acolo nu există și pierdem din vedere ceea ce este cu adevărat important. Este păcat, dar există soluții 😀