Am mers spre oaza Siwa (70 de kilometri de granița cu Libia) și înapoi din Marsa Matruh, cu un microbuz, transportul local cel mai convenabil. 290 de kilometri dus, 290 de kilometri întors prin deșert.
Fără să trecem pe lângă nicio așezare. Dar cu câteva puncte de control ale armatei. M-am cam plictisit drept să spun, dar deși s-a nimerit să fiu singura femeie, nu am avut temeri.
Efectiv am simțit că nu mi se va întâmpla nimic rău și așa a și fost. La dus a fost mai confortabil, că am ajuns devreme și am cumpărat două locuri în față. La întoarcere… am stat în spate de tot, deoarece mă grăbeam să prind autocarul spre Alexandria și nu am dorit să aștept următorul microbuz. Și tot trebuia să înghiontesc vecinul, care ațipea și stătea să cadă pe mine. Cum ajungi în oaza Siwa, cu diferite mijloace de transport, prețuri și cum a fost experiența mea cu microbuzele în articol.
Cum se ajunge oaza Siwa
Transport oaza Siwa: Autocar
Sunt curse cu autocarul din mai multe orașe egiptene spre oaza Siwa. West and Middle bus Company are curse din Cairo, Alexandria și Marsa Matruh spre Siwa. În plin sezon sunt 5 curse pe zi între Marsa Matruh și Siwa. Dar mult mai multe între Cairo-Alexandria și Marsa Matruh.
West and Middle bus Company este singura companie care are autocare până în oază, cel puțin la data aceasta. Ruta este oricum Cairo, Alexandria, Marsa Matruh, Siwa. Compania este foarte mare, însă nu s-a modernizat ca altele, adică are multe curse, multe autocare, dar partea de online este foarte slab dezvoltată. Siteul nu este actualizat, nu se pot face rezervări online, sau eu nu am reușit că nu am instalat flash, dar cine mai are acum site-ul în flash? Însă în fiecare autogară sunt birouri. Iar în orașele mari sunt oficii și în multe puncte din oraș.
Compania Go Bus are curse până în Marsa Matruh, dar nu multe curse pe zi între Alexandria și Marsa Matruh, doar câteva, mult mai multe curse are West and Middle bus Company. Am mers cu această companie între Alexandria și Marsa Matruh, dus/întors. Însă cursele spre Siwa nu erau la o ore convenabile, nu doream să mă trezesc prea devreme și nici să plec spre oază la prânz, sau seara. Așa că am luat microbuzul.
Microbuze spre oaza Siwa
În fiecare zi sunt zeci de curse cu microbuzul între Marsa Matruh și oaza Siwa. Desigur, în plin sezon cererea este mai mare decât în afara lui. Și implicit mai multe curse. Microbuzele pleacă unul după altul, atunci când sunt pline.
Unele microbuze au 12, altele 14 locuri. Se pleacă atunci când toate locurile sunt ocupate, dar de multe ori unii călători cumpără câte două locuri, ori pentru confort, pentru că nu sunt prea spațioase. Sau pentru a pleca mai repede microbuzul. Prețul este de 50 sau de 60 de LE pentru un loc. Asta înseamnă 3 sau 3,50 dolari. Pentru 290 de kilometri!
La dus am ajuns după ce tocmai se umpluse un microbuz, așa că am cumpărat două locuri în față (120 de LE) și am așteptat până ce s-a umplut. La întoarcere, am stat în spate, am plătit 50 de LE. Dacă sunteți 5,6 până la 12 prieteni, puteți închiria tot microbuzul, costă 600, sau 700 de LE, adică 35 sau 40 de dolari!
Autocarele și microbuzele spre oaza Siwa pleacă din terminalul de autobuze din Marsa Matruh
Taxi Marsa Matruh – Siwa
Un taxi pe această rută costă 700 de LE, sau 1000 de LE dacă vă așteaptă taximetristul să vă aducă înapoi în Marsa Matruh a doua zi și să vă mai plimbe și pe acolo. Puteți eventual să negociați 100 de dolari să stea cu voi două seri în Siwa. Asta în cazul în care taximetristul este beduin, ba chiar se va bucura și el de călătorie! Eu am avut un șofer de taxi foarte simpatic în Marsa Matruh, dar nu mai aveam atâta buget. Altfel mergeam cu el spre oază. Era cu mult mai confortabil și mă opream unde doream eu. Dar singură, spre sfârșitul călătoriei din Egipt, nu pre m-am îndurat. Așa că am mers cu microbuzul. Cred că doream și să văd cum este, mi s-a părut și interesant să am această experiență.
Experiența mea cu microbuzul spre oaza Siwa
Proprietarul de la hotelul Adriatica, unde am stat în Marsa Matruh, m-a sfătuit cum să procedez cu microbuzul, îmi dăduse și orarul curselor cu autocarul. Așa că nu a fost nevoie să fac un drum până la terminal, să văd ce și cum. În Marsa Matruh oamenii nu prea vorbesc engleza și nu sunt birouri ale companiilor de transport în oraș, numai în terminal. Acesta se află la circa doi kilometri depărtare.
Odată ajunsă în terminal am întrebat pur și simplu care este microbuzul care pleacă. Tocmai pleca unul, am fost îndrumată spre următorul. Am cerut prin semne și un pic de engleză două locuri în față, că era loc. Bagajul mare a fost suit pe microbuz, geanta cu lucruri de care mă puteam lipsi în față. Iar rucsacul cu laptopul și restul lucrurilor de valoare l-am luat cu mine. Mi-am propus să aștept la o cafenea din terminal, cu vedere la microbuz.
Acolo am făcut senzație. Am primit cafea, biscuiți, nu că aș fi avut nevoie, dar oamenii au insistat. Nu vreau să cred dar un bătrânel simpatic pe care îl vedeam ca pe un bunic cred că încerca să îmi facă avansuri. Discret, desigur. Nu a pus mâna pe mine sau ceva de genul acesta, să se apropie de mine, așa că m-a amuzat situația. Nu se mai potolesc unii, la orice vârstă. Mi-a adus aminte de întâmplări similare de prin Grecia sau Sicilia, unde la fel am fost șocată să realizez că de fapt mi se face curte, când eu credeam că primesc lecții de viață de la câte un bătrânel simpatic și inofensiv.
Nu uitați să luați apă cu voi și câteva gustări
Așa că mi-am luat catrafusele și m-am dus la microbuz, deși mai era timp până pleca. Acolo l-am surprins pe un băiat din microbuz, un alt călător, că bea din sticla mare de apă lăsată de mine în față. Am râs și i-am spus să o păstreze. Au început să râdă toți cei din microbuz și el, dar la modul acela când ești prins cu ocaua mică. Nu mi-a dispărut absolut nimic. I-aș fi dat eu apă dacă îmi cerea, dar cred că i-a fost jenă, era un tânăr muncitor. În general, în microbuzele acestea merg mulți oameni care lucrează ori în Siwa, ori în Marsa Matruh. Sau locuiesc în oază, dar sunt mai săraci. Cei cât de cât înstăriți merg cu mașinile personale.
Mai aveam o sticlă de apă și cred că am mai cumpărat una și suc. Și am așteptat să plecăm. Când în sfârșit s-a umplut microbuzul (în mai puțin de o oră și nu era sezon în iunie, acolo se merge când este mai răcoare, că este în deșert) am plecat, ne-a adunat șoferul imediat.
Deșert, deșert și iar deșert
Mergând spre deșert, am remarcat că oamenii mă studiau. Au văzut că nu făceam poze la gunoaie, sau la lucrurile mai urâte care erau la periferia orașului. Că nu am pozat oamenii sărmani care erau pe traseu, ci am fotografiat numai lucrurile frumoase. Chiar am remarcat că erau un pic încordați când întâlneam câte ceva mai ”pitoresc”, dar după o perioadă s-au relaxat.
Nu știu dacă ar fi fost mai răutăcioși dacă aș fi procedat altfel, dar s-au purtat foarte respectuos cu mine. Și eu eram super încântată de tot. Cred că se vedea pe fața mea că admir ce văd, că nu îi judec. Eram îmbrăcată corespunzător, cu haine lejere.
Oricum, după câteva zeci de minute nu am mai văzut decât deșert până în Siwa. În afară de punctul de control al armatei. La punctul de control s-au dat jos bagajele și s-au deschis, iar ofițerii și-au cerut scuze că trebuie să îmi controleze bagajul.
Foarte relaxată le-am mulțumit și le-am spus zâmbind că înțeleg, că știu că trebuie să facă lucrul acesta pentru siguranța noastră și că pot să treacă la atac. La controlat adică. S-au scuzat și la sfârșit. Lucrul acesta s-a întâmplat și pe drumul de întoarcere, parcă atunci mai jenați au fost că a trebuit să îmi vadă bulendrele din troller.
Nu lăsați cremele de față, sau de corp în bagajul mare, că se ”taie” până la destinație
35 de grade plus. Soare orbitor. Bagajele sus pe microbuz. Tot ce era înăuntru era încins rău. Noroc că am prevăzut situația aceasta și aveam cremele și fondul de ten, cosmeticele cu mine, în microbuz. Am călătorit cu două bagaje pe lângă troller. Un rucsac în care aveam laptopul, camera foto, banii, alte acareturi, câteva cosmetice. Și o geantă Le Pliage (favoritele mele) în care aveam alte cosmetice, apă, gustări și niște șaluri. Geanta aceasta am lăsat-o în microbuz, am ocupat locul cu ea, de exemplu.
Pauză doar la jumătatea drumului și la dus și la întors
După ce am trecut de controlul armatei, am avut o pauză de aproximativ 20, 30 de minute. Dintr-un alt microbuz care s-a oprit la același popas la vreo 10 minute după noi, au coborât mai mulți tineri, turiști străini, fete și băieți. Cu bărbi, freze interesante, căciuli, tatuaje, ținute moderne, fetele chiar aveau pantaloni foarte scurți și maieuri.
M-am bucurat că i-am întâlnit, pentru că am realizat încă o dată că Egiptul nu este acel bau-bau. Da, oamenii se uitau la ei, mai ales la fete cu un pic de curiozitate, circumspecți, dar rezervați. Nu i-a abordat nimeni, nu le-a spus nimeni nimic. Nu le-a dat nimeni în cap că au îndrăznit să nu se acopere, sau că fac gălăgie pe terasă, cu picioarele pe masă.
Localnicii parcă gândeau ceva de genul: ”ce o fi și cu ăștia?”, dar nu se uitau cu reproș, ură, dezaprobare sau altceva negativ. Ci doar un pic uimiți. După foarte puțin timp i-au lăsat în ale lor, și-au pierdut interesul și s-au întors la cafelele, țigările și discuțiile lor.
Este mai confortabil să te îmbraci cu haine largi, lungi, dar nu musai
Deci poți să te îmbraci cum dorești, în general lumea te lasă în pace*. Însă tot cred că este o idee mai bună să te îmbraci cât de cât respectuos față de obiceiurile locale, în zonele mai tradiționale. Dar rămâne la latitudinea fiecăruia, cum se simte bine. Gândul că stau cu pielea descoperită într-un scaun de transport public, fie el autobuz, microbuz, avion etc nu m-a încântat niciodată. Indiferent de țară.
În plus am remarcat că îmi este mai cald atunci când soarele îmi arde pielea expusă, decât atunci când sunt protejată de o cămașă largă din batist, bumbac sau de ce nu, o bluză rash guard, cu factor de protecție 50. Așa că și în țările foarte libertine, când soarele este orbitor tot mă acopăr. Este mai practic din punctul meu de vedere.
*Posibil să existe oameni mai habotnici și la ei, care să protesteze că cineva este îmbrăcat mai sumar, dar cât m-am plimbat prin Egipt nu am văzut lucrul acesta și nici nu am auzit de vreun caz de agresiune împotriva turiștilor din acest motiv.
Și am ajuns în Siwa, după alte două ore, în care am mai ațipit, am mai ascultat muzică în căști, am mai băut puțină apă. Absolut nimeni din microbuz nu m-a abordat, nu m-a întrebat nimic, toată lumea m-a lăsat în pace. Deși cred că mureau să afle ce caut eu acolo, că sunt curioși foc. Dar nu e voie!
În lumea arabă unde tradițiile sunt puternice, nu este voie să discuți cu femeile străine. Desigur, dacă este cazul să ți se indice ceva, sau să te ajute într-o anume situație este altceva. Dar nu pentru conversație. Faptul că nu au încercat să mă abordeze a fost de bun augur aici. Însă Egiptul modern și monden este altceva, oamenii interacționează mai relaxat. Însă atunci când te nimerești într-o circumstanță alături, nu așa, din senin, adică să caute conversația. Însă în zonele turistice încearcă mulți să te abordeze și cum am remarcat, de fiecare dată să îți vândă ceva. Sau pentru romantism. Sau aventuri. Am fost abordată de multe doamne egiptene, curioase, dar este altă poveste.
Drum cu microbuzul Siwa – Marsa Matruh
La fel ca la dus, am ajuns în stația de microbuz și mi-am propus să plec cu primul. Nu mai era loc în față, am găsit pe la mijloc. Greșeala mea a fost că am lăsat geanta pe un scaun, dar am stat numai afară până ce am pornit, am așteptat vreo jumătate de oră. Când să plecăm, am realizat că geanta mea era pe ultima banchetă, îmi luaseră alții locul. Nu am zis nimic, deși mi s-a părut cam urât.
Sau poate că luasem eu locul cuiva. Oricum, nu mă puteam înțelege cu ei și nu pot să le cer unor oameni probabil foarte săraci să mă favorizeze. Ei oricum au impresia că turiștii au mulți bani și venisem în stație cu un Jeep cu care avusesem un tur privat. S-au gândit probabil că e treaba mea dacă vreau cu microbuzul, deși mi-aș permite și altceva. Sau indiferent ce, chiar nu îmi pasă.
Nu mergea aerul condiționat, așa că am mers cu geamurile deschise. Ura! Era cald desigur, este necesar să ai un pic de aer, dar nu am simțit mirosuri grele în microbuz, chiar deloc. Acum nu știu dacă am eu o problemă de nu am simțit deloc disconfort din punctul acesta de vedere. Ori oamenii sunt chiar foarte curați. Așa, la vedere, hainele erau curate și nimeni nu mirosea deloc a transpirație.
Am cam stat înghesuită
Jumătate din drum nu m-am simțit deloc confortabil. Microbuzul era plin, iar domnul de lângă mine, în vârstă, tot adormea și aproape cădea pe mine din când în când. Încerca el să să se țină drept, dar nu îi reușea. La un moment dat eram destul de supărată, mă gândeam dacă este cazul să îl întreb dacă nu cumva vrea să îl țin în brațe. M-am rezumat să îl înghiontesc din când în când.
La control a fost la fel ca la drumul anterior, ulterior ne-am oprit la popas. Abia așteptam! Am băut cafea, un ayran, cola, m-am revigorat. Când să urcăm în microbuz, am fost atenționată să stau la geam. Domnul în vârstă îl mutase pe cel de la geam la mijloc, să am mai mult confort. Au discutat ei între ei să mă protejeze cumva.
A fost un gest drăguț. M-am lipit de fereastră și am dormit un pic, m-am gândit la diverse, a trecut timpul mai repede. Când am ajuns în Marsa Matruh, am prins autocarul de 17:30 spre Alexandria. Nu am avut de așteptat decât 5 minute, l-am luat din mers aproape. M-am sincronizat la fix, așadar!
Aș mai merge cu microbuzul în Siwa? DA
Una peste alta, este sigur și ieftin să mergi cu aceste microbuze. Adică pe cât de sigur poate fi orice mijloc de transport. Unele microbuze sunt noi, altele mai vechi, șoferii sunt foarte experimentați și nu se hazardează să conducă agresiv. Drumul este destul de liber pe multe porțiuni, dar în unele zile sunt multe camioane. La dus nu am văzut decât unul sau două, dar la întoarcere au fost multe. Șofer nostru chiar a depășit prudent mereu, a așteptat când trebuia să aștepte, m-am simțit în siguranță.
Aș mai merge cu aceste microbuze? Da, dacă aș veni iar singură și nu aș avea un buget mai mare pentru transport, pentru a lua un taxi. Dacă însă m-aș coordona cu timpul, aș lua un autocar, orarul este disponibil în terminalul din Marsa Matruh și în cel din Siwa. Cu microbuzele, însă, ai mai mare flexibilitate. Și se merge bine. Asta spre deosebire de microbuzele similare dintre Georgia și Armenia, cu care m-am jurat că nu voi mai merge, o să detaliez când voi ajunge cu articolele la escapada solo din Caucaz.
Alte articole despre călătoria solo în Egipt:
Oaza Siwa Egipt: comoara neatinsă din trecut
Marsa Matruh paradisul egiptean de la malul Mării Mediterane
Impresii Egipt singură: siguranta, ponturi utile
Vizitează Piramidele singur si independent
Dahab: TOP 12 atracții și mini ghid
Top 15 obiective turistice Alexandria Egipt și impresii de călătorie
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
