Am scris deja cât de tare mi-a plăcut în Cinque Terre și despre tot ce am descoperit aici. Dar nu numai satele sunt fermecătoare, cât și mai ales multiplele trasee dintre ele. Acestea atrag turiștii ca un magnet. Sunt trasee ușoare, trasee mai grele, iar la Birourile de Informații se oferă hărți gtatuite și toate informațiile necesare despre drumurile dintre sate (de exemplu ești avertizat dacă o porțiune este închisă, ceea ce uneori se întâmplă).
Așa că în cea de-a doua zi petrecută în paradisul parque Cinque Terre, înarmată cu permisul CT (care oferă intrare gratui pe trasee și totodată călătorii nelimitate cu trenul între sate) am purces la drum.
Am luat trenul de la Riomaggiore către Corniglia! – Mi-a spus mie o doamnă de la oficiul turistic că drumul este mai frumos și mai ușor este dinspre Corniglia către Vernazza și de acolo către Monterosso al Mare decât invers, așa că… la drum! Spre dezamăgirea mea, Via dell’Amore, ruta frumoasă și foarte ușoară care leagă satul Riomaggiore de Manarola era închisă din cauza alunecărilor de teren, așa cum am mai povestit aici.
Corniglia: un sătuc frumos, cocoțat sus pe coline
De la gară am făcut deja prima urcare, cam 15 de minute, până sus, în sat. Se pot lua și microbuze, dar trebuia să aștept prea mult.
Am ajuns în sat, laolaltă cu mulți alți turiști și am studiat un pic zona: Corniglia are un centru micuț, drăguț, este în mijlocul teraselor de viță de vie, cu privire spre mare. Simpatic, dar Riomaggiore îmi place mai mult: imediat lângă mare, foarte aproape de calea ferată, hmmm.
Iau de un mic market local câteva fructe, apă și pornesc pe traseu, spre Vernazza.
Traseu costier Corniglia-Vernazza
Foartă multă lume vine în Cinque Terre pentru trasee. Sunt nenumărate posibilități de a face plimbări frumoase, cu marea în partea stânga și muntele în dreapta, sau invers. Pe traseu te întâlnești cu oameni de toate vârstele, chiar și în cârje, nu ma refer la cei cu bețe de susținere, ci la cârje și ajutor de la altcineva!
Pentru mine aceasta a fost o lecție de viață, de ce poți face dacă lași deoparte neputințele și te lupți!. Nici pentru mine traseul nu a fost chiar floare la ureche chiar dacă am bătut recordul la viteză, dar totuși…..
Și am ajuns în Vernazza!
Vernazza este o apariție, adică o vezi și îți vine să te freci la ochi, așa cum apare ea, cu donjonul castelului străjuind portul. Despre vizita în Vernazza am scris detaliat în articolul dedicat. Cu părere de rău m-am rupt și de acest sat frumos și la picior pe dealuri, spre Monterosso al Mare.
Traseu costier Vernazza-Monterosso al Mare
Din această porțiune de traseu se vede Vernazza în toată splendoarea ei. Dar și drumul este frumos. Liniște liniște, rouă, frumusețe, inima ușoară și pac! Parcă parcă îmi trec pe la ureche niște acorduri binecunoscute.
Nu prea mă dezmeticesc, nu îmi venea să cred dar da, erau acolo: doi conaționali* cu un acordeon, la săru’ mâna. Uffff, nu m-am bucurat să îi văd aici …. adică în parc aici, unde nu ar trebui să auzi decât marea și frunzele și râsete de copii (sunt destui pe traseu). Chiar nu este cazul să strice cineva armonia acestui loc! Dar uite că unii nu se gândesc la acest aspect și/sau la confortul vizitatorilor, adică la scopul pentru care sunt pe acest traseu: că doresc liniște!
Drumul spre Monterosso al Mare mi-a luat mai puțin de o oră, dar depinde de viteza fiecăruia. Pe unele părți traseul este destul de abrupt, iar ultima porțiune se urcă/coboară ceva!
Când te întâlnești cu alți călători este atât de frumos!
Și Monterosso al Mare
Vederea nu este atât de spectaculoasă ca a celorlalte sate, de altfel Monterosso a avut o perioadă în care a fost scos din Parcul Cinque-terre, fiind considerat mult prea mare și așa și este. Are o parte veche, fermecătoare, dar este un orășel, nu un sătuc. În schimb am nimerit în perioada festivalului Corpus Cristi, unul dintre cele mai frumoase din zonă , când tot satul îmbracă haină de sărbătoare și imaginile vorbesc de la sine, aici.
Mi-a plăcut mult conexiunea cu natura, energia de nou început. Aici te cureți de toate gândurile și de toate energiile negative, te întorci la esențial.
Mi-am promis, încă o dată, să încerc să mă debarasez de blocajele auto impuse, învățate și să mă bucur și să fiu recunoascatoare pentru tot ceea ce primesc și să merg la munte și pe la noi.
Rezumatul impresiilor din aceasta zi petrecută pe drum:
– Oamenii de toate vârstele pe trasee.
-Marea, marea lângă mine, eu fiind pe munte.
– Mirosul frunzelor umede, roua.
– Serenada nemuritoare a unor etnici pe un drum de vis.
– Munții terasați, culturi, vin, peisaje din Hobitul.
– Vederile de carte poștală din orice traseu costier.
– Traseul nu este chiar usor ușor, ai ceva de urcat, dar la sfârșit te simți atât de ușor.
– All around the world, locul unei pisici este pe masa!
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
YW