Ia-ți singur un an sabatic, iată cum și de ce

Am plecat din Multinațională de mai mult de trei ani de zile. Nu am murit de foame, nu am rămas fără casă. De fapt nu am pățit absolut nimic din toate scenariile apocaliptice pe care mi le-au prezis cam toți cei cărora le-am spus ce am de gând. Așa că spun din toată inima: Ia-ți singur un an sabatic!

Iată de ce: am văzut și văd în continuare foarte mulți oameni triști în companii, supărați și am simțit să postez acest articol pe care îl am în draft de vreun an de zile. De ce? Pentru că abia acum, prin prisma experiențlor personale, mi-am dat seama cum să abordez subiectul pentru a încuraja și a da o plasă de siguranță (psihologică).

De ce nu avem un an sabatic?

Am această nemulțumire de foarte mult timp. Plătim contribuții. Ani de zile. Nu beneficiem de nimic, nici măcar de un concediu pe caz de boală.

Pentru că tragem de noi, pentru că ne pasă, pentru că avem impresia că se prăbușește firma dacă noi nu ne vom face pătrățica noastră. Pentru că am avea un sentiment uriaș de vinovăție dacă am face-o. Pentru ”n” motive. Dar nu o facem.

Și atunci, după ani de contribuții, fără nimic, de ce nu am putea avea dreptul la 1 an sabatic? Nu plătit 75%, ci măcar 30%. Și contribuțiile în continuare, să nu pierzi vechimea și nici locul de muncă.

Să fie o prevedere că nu au voie să te dea afară un an după întoarcere. Sau șase luni. Unele țări au tot felul de politici cu privire la anii sabatici, iar în funcție de contractul colectiv de muncă, sabaticul se poate prelungi și la doi ani.

Un fost director de Marketing de-al nostru, olandez, avusese o perioadă sabatică de doi ani. Și cu multe beneficii. Fiecare are șansele sale, ar fi frumos să fie. Însă deocamdată anul sabatic nu este reglementat legal și nici companiile nu au un program de acest fel.

Mă gândesc de exemplu la câteva luni sabatice la o anumită perioadă de fidelitate în companie, cu totul plătit. Ar fi un factor de retenție major.

Dar și fără anumite beneficii (locul de muncă păstrat), un job își găsește oricine. Și până ce o să se schimbe ceva, este cazul să iei problema în mâinile tale, dacă te bate des gândul de a lăsa tot și a pleca în lume.

Acesta este subiectul articolului de azi: Ia-ți singur/ă sabaticul, dacă simți că ai nevoie

De ce avem nevoie: pentru că noi nu călătorim după facultate, ca alții. Nu vedem lumea, avem prima călătorie în afară poate după câțiva ani de muncă. Lucrul acesta ne limitează mult perspectivele, ne alimentează teama de schimbare, de nou.

Și poate la un moment dat ajungem să regretăm amarnic viața care a trecut pe lângă noi, netrăită cu adevărat. Dar oare chiar așa este? Am ajuns la concluzia că o erioadă petrecută în afara sistemului ne face să vedem mult mai clar totul. Și să apreciem ce avem! Am și scris câteva lucruri în acest sens, în articolul de mai jos:

17 lucruri pe care le-am învățat de când am renunțat la multinațională

Majoritatea nomazilor digitali obosesc după ceva timp și se stabilesc undeva sau se întorc în câmpul muncii, dar altfel

Când am început acest drum, citeam (în străinătate) numai articole de genul: mi-am luat lumea în cap, am plecat, am vândut totul și am plecat etc. De un an de zile, văd multe articole cu opusul: de ce am renunțat la viața de nomad digital, de ce m-am reangajat etc.

De ce? Pentru că majoritatea au strâns câțiva bani, și-au încheiat socotelile, au plecat. Și au explorat și au trăit liberi, dar cu greutăți, mai mari sau mai mici, cu renunțări de multe ori. Sau fără renunțări.

Sunt nomazi care se stabilesc undeva pentru câteva luni. Sau lucrează câteva luni ici-colo, iar cu banii strânși mai călătoresc o perioadă. Sau fac bani online. Unii pot să o țină așa toată viața. Alții nu. Știm că totul în viață se plătește și este logic că ceva atât de minunat să aibă un preț pe măsură. Uneori uriaș, mai ales dacă nu îți faci cum trebuie planurile:

A detour lands travel photographer on verge of homelessness

Dar este minunat, merită toate eforturile

Și că după ce au trăit toate lucrurile minunate și provocările și au gustat deplin toată libertatea cu tot ce vine la pachet, mulți au simțit nevoia de a avea iar un trai așezat. Și să aibă prietenii și familia aproape și bani pentru tot ce își doresc și pentru vacanțe adevărate.

Da, pentru că atunci când ești nomad digital nu prea ai vreodată o vacanță adevărată și nu ai mereu bani pe unde te duci, pentru toate experiențele minunate de acolo, mulți călătoresc cu Work Away și cu un buget minim.

Așa că nu este greu de înțeles că la un moment dat poate vrei o schimbare. Și o comunitate fizică nu virtuală. Și abonament la sală și brunch-uri cu prietenele și multe alte lucruri pe care le au numai cei care au un serviciu stabil, sau o firmă undeva, care sunt stabiliți undeva.

Nu toți cei care nu mai sunt nomazi au renunțat pentru că nu au reușit să facă bani. Dimpotrivă, sunt mulți care au făcut averi mari cu traiul boem. Este drept că se aplică la bloggerii din Statele Unite în primul rând. Ce vrei, alta este piața acolo. Nomadic Matt a făcut o avere cu cartea cum să călătorești cu 50 de dolari pe zi.

Cred că noi știm deja asta, cum stai în Asia cu 50 de dolari pe zi, nu știu câți ar cumpăra o carte cu acest subiect, dacă ar fi doritori. Matt a vândut probabil sute de mii de exemplare, cartea lui este Best Seller în SUA și deja la a treia ediție. În general, cei care sunt vorbitori nativi de limba engleză au mult mai multe oportunități. Și o piață mai mare. Dar chiar și Nomadic Matt a simțit nevoia să aibă o viață așezată la un moment dat. Dar nu în SUA ci în Suedia. Călătoria începuse să îl apese prea mult și-a încheiat misiunea pe drum mereu, dorește altceva. Dar călătorște și blogul său este cel mai tare blog de călătorii din lume.

Dar Matt este o vedetă. De întors la taiul așezat se întorc călători din toată lumea, cu blog sau fără, cu blog citit sau nu, de toate felurile. Și după o perioadă își iau iar lumea în cap. Sau nu. Sau da și pleacă, se întorc. Și pot face asta de câte ori doresc. Desigur, sunt și perioade cu temeri, dar asta este irelevant, temeri și frici ai și când ești angajat undeva. Și griji cu privire la viitor.

Indiferent de motiv, majoritatea celor care își iau lumea în cap, după un an, doi sau trei revin la traiul așezat. De cele mai multe ori fără regrete, fără supărări, ci perfect împăcați și pregătiți. Și continuă să își trăiască viața asumat, fără regrete. Majoritata vor călători din nou mult la pensie, sau peste mai mulți ani. Și sunt fericiți.

Ne putem schimba viața într-o direcție sau alta oricând

 Zilele cestea m-a lovit evidența: păi dacă atâția oameni și-au luat lumea în cap și nu au avut nicio problemă să își reia viața din același punct, tu de ce nu ai lua o pauză de un an?

Vreau să vă spun că am fost head hunted de câteva ori de când am renunțat la multinațională. Ultimul job l-am refuzat în toamnă. Nu am căutat, nu am trimis CV-ul.  Efectiv am primit o ofertă foarte foarte bună, care putea fi renegociată. Era ceva despre PR cu Social Media la o multinațională cu bugete mari în această zonă.

După ce m-am frământat puțin, am declinat oferta. Dar a fost încă o dovadă că nu am pierdut nimic, că dacă aș dori să mă angajez, să îmi găsesc un job foarte bun, mâine o fac. Ei poate nu mâine, dar într-o lună, două, trei, cinci.

Nu ai de ce să fii panicat că pierzi tot ce ai, nu pierzi nimic, poți să te reintegrezi oricând și oriunde

Acum două săptămâni, m-a pocnit inspirația că eu vreau să stau vara aceasta în Azore. Și că aș vrea să lucrez aproape de balene și de delfini și să fac drumeții etc. Imediat (după cinci minute de când mi-a venit ideea, am căutat și am găsit job la o agenție care are tururi cu balene și drumeții și tot. Am dat interviuri (Skype) și mai am două zile să le dau răspunsul final.

Iar m-am frământat. M-am hotărât însă că nu voi merge pentru că trebuie să ajung pe 24 martie și este o perioadă mult prea lungă în care aș fi blocată. Și am primit alte proiecte chiar săptămâna trecută, la care nu doresc să renunț, pentru că îmi este mai bine așa. Ideal este că doresc modelul de a mă stabili în câte un loc pentru câteva luni, a călători de acolo în jur, a schimba.

Am nevoie și să am o bază undeva, dar să am și toată libertatea. Nu știu unde o să mă găsească vara aceasta, ar fi frumos să stau pe Coasta de Azur. Sau Ibiza. Sau voi vedea ce idei îmi mai vin. Știu că mai devreme am zis ceva cu Azore, dar între timp m-am gândit mai bine și este cam frig să stau atât de mult timp pe acolo.

Știu că sunt sucită, dar sunt balanță. Problema cu Azore este că mi-au zis să mă mai gândesc că nu vor să îi las în mijlocul sezonului și au expus toate neajunsurile, pe lângă ce mă fermeca pe mine. Și m-am gândit. Dacă nu îmi dădeau timp de gândire, acum căutam bilet că eram hotărâtă rău. Nu este exclus să mă sucesc iar mâine. Mi se întâmplă. Oscilez până mă echilibrez. Undeva. Pentru moment. Chiar așa, voi ce părere aveți, să mă duc în Azore?

Însă ideea principală este că avem o groază de opțiuni. Oricând. Toate opțiunile! Mi s-a năzărit cu Azore, mi-a luat mai puțin de două săptămâni să îmi găsesc! Dacă mâine vreau Groenlanda îmi găsesc. Lucrez câteva luni și după continui să călătoresc cu o sumă mai mare de bani pusă deoparte, acolo unde vreau, cum vreau. Am ajuns la concluzia că este adevărat ce mi-a spus cineva acum mult timp:

”Oricând vei dori, la orice vârstă, îți vei găsi de lucru acolo unde vei dori”

Desigur, trebuie să și crezi lucrul acesta, dar se poate, cu puțin ghidaj, să ai ”mind set-ul” necesar pentru a face pasul.

Deci nu îți spun să o iei în lume pentru totdeauna. Ci doar să spui stop pentru un an de zile. Poți să o faci cu bani sau fără. Poți să te duci să lucrezi câteva luni undeva unde în sezonul estival câștigi foarte bine și să călătorești alte luni dacă nu ai cum să pui deoparte bani din salariul actual. Poți să îți închiriezi aparamentul și să se plătească ratele singure. Poți face atâtea lucruri.

Dar: învață bine măcar o limbă străină de circulație internațională. Toți avem timp să facem lucrul acesta!

18 Citate și 8 motive pro învățarea unei limbi străine

Și dacă simți nevoia să fugi în lume fă-o!

Călătorește, lucrează, stai în hosteluri sau unde poți în funcție de buget. Sau doar călătorește, experimentează. Și când a venit momentul x, întorce-te la muncă. Nu contează că poate trebuie să o iei un pic mai de jos.

Faptul că ai avut un an de zile numai pentru tine și ai făcut tot ce ți-a trecut prin cap, merită cu prisosință. Unii după ce se întorc la muncă vor înapoi. Cu siguranță vor găsi o cale să o facă și să și câștige bine. Alții se vor reintegra cu bucurie.

Nu știu în ce categorie te încadrezi și ce anume îți este destinat, dar nu poți afla decât dacă încerci. În viață este mai bine să îți pară rău de ce ai făcut decât de ce nu ai făcut. Însă nu știu cum îți poate părea rău pentru un an sabatic.

Doar dacă nu simți nevoia unui an sabatic, sau ai copiii la școală. Dar când au tulit-o la facultate poți face pasul. Îl poți face după pensionare, chiar mai ușor. Îl poți face oricând, cu siguranță te vei bucura de lumea aceasta la orice vârstă. Numai să îți propui. Știu eu că am întâlnit pe drum oameni extraordinari de orice vârstă.

Câteva instrumente dacă stai pe gânduri:

Joburi pentru anul sabatic:

Joburi pentru călătorii pasionați și oportunități pentru anul sabatic, pentru nomadul din tine

Vrei să fii blogger?

Este bloggingul pentru voi sau nu? Câteva repere și partenerul de drum: MacBook Air de la #QuickMobile

Concluziile ca la prezentări, trei idei:

Poți să îți iei un an sabatic dacă simți! Poate cu puțină pregătire, dacă vrei să ai un buget mai mare, dar oricum, poți să o faci oricând.

Nu pierzi nimic dacă stai în afara sistemului o perioadă. Oricând îți vei găsi de lucru. Ai o mulțime de oportunități, nu chiar pe toate de pe lume, nimeni nu le are, dar avem mult mai multe decât avem impresia. Iar ca eficiență, de cele mai multe ori vei fi mai eficient/ă la lucru și mai motivat/ă. Pentru că nu este chiar atât de rău nici să fii angajat, chiar deloc.

Nu există limită de vârstă. Poți să îți iei lumea în cap oricând. Da, poate fi mai greu. Da, o să ai de înfruntat unele prejudecăți, poate. Dar… cu asta și cu judecata celorlalți ne confruntăm zi de zi de când eram mici. Ar trebui să învățăm să spunem gata la un moment dat. Și să ne ascultăm inima, să ne dăm credit nouă.

Călătorii minunate!

După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.

12 comentarii la „Ia-ți singur un an sabatic, iată cum și de ce”

    1. Multumesc! Da, este curaj să persiști, să îți asumi practic că vei ajunge la sfârșitul vieții și nu vei fii vreodată cu adevărat fericit. Dacă conștientizezi acest lucru, îți este mai ușor să ”zbori” sau să îți asumi un anume loc, să te hotărăști ce vrei și să fii mulțumit cu decizia luată. Te pup

  1. Am citit cu mare interes articolul tau, este foarte bine documentat si are o acuratete incredibila. Bravo Mirela, dai curaj oamenilor sa faca lucruri marete!!!

    1. Multumesc mult de tot. Da, am dorit sa arat ce este dupa: amplecat, sa pun punctul pe ”i-uri”pe cele mai de speriat si sa le dezamorsez, nu e nimic atat de negru de fapt 🙂

  2. Anul sabatic te schimba mult. Pe mine m-a făcut mai echilibrata și cu o gândire mai flexibila, mi-a schimbat perspectivele și cred ca m-a „umanizat”. Mi-am luat un an jumătate sabatic. Când am tras linie mi-am dat seama ca am reușit sa câștig mai bine din proiecte punctuale decât câștigăm înainte la multinațională 😉 Apoi m-am angajat din nou, iar acum iar ma bate gândul sa reiau perioada sabatica. Mulțumesc pentru articol, chiar m-a inspirat sa nu mai pierd timpul cu prostii și sa ma pun din nou pe organizat 😎 Am senzația ca nu am călătorit destul și nu am învățat destul.

  3. Îți admir curajul, felicitări pentru el, dar și pentru articol! Ori de câte ori trec prin perioade dificile, îmi amintesc de schimbarea ta. Toate se întâmplă cu un scop, la timpul potrivit, numai să conștientizăm problema. Succes Mirela! Nu știu dacă te-ai decis cu chestiunea “Azore”, aparent pare a fi de nefuzat, dar privind mai adânc, vei ști dacă va fi sau nu. Indiferent de decizie, important este să nu te îndepărtezi de scop! Îl știi tu! 😉 Iar cu bloggingul…faci o treabă tare bună! Sus, sus, cât mai sus! 🔝

    1. Mulțumesc mult de tot, Angela. Știi, orice schimbare, transformare se face și cu sudoare. Cred în scop, chiar voi scrie săptămâna viitoare ceva depsre acest lcuru, am conștientizat de foarte curand. Când terminasem facultatea tot încercam să ma angajez la bancă, la telefonie mobilă etc. Nu am avut suces, au fost uși închise.Și uite așa am ajuns Head Of Media la real,ă că altfel cred că eram undeva prin vreun birou. Deci cred că o ușă închisă este un șut în fund spre altceva.
      Am refuzat Azore, pentru că este cam frig să satu acolo atâta timp, nu știu, așa am simțit deși îmi pare rău, acum îmi vine să mă răzgândesc dar când îmi vine să o fac iar simt că nu. Acum lucrez la a crește blogurile, canalul de youtube, termin cartea. După aceea văd ce fac mai departe, penru că simt că trebue să pun punct unei etape din viața mea și nu o voi face decât când voi termina ceva tot amânat. Mă rog, toate la timpul lor, am amânat și pentru că așteptam momentul potrivit care a venit. Simt că dacă nu o voi face acum, nu o voi mai face adică.
      Dar ideea de bază este că viața trebuie abordată cu curaj și cu încredere și cu o doză de nebunie, pentru că anii trec prea repede să ne peirdem timpul neacționând, sau alegnd mereu aceleași căi, care loguc duc la același rezultat precum se știe. Numai când încercâm ceva nou putem face ceva adevărat extraordinar pentru noi și când alegem cu sufletul. Te pup

Lasă un răspuns