Încercăm să fim ”nice”, calmi, plăcuți, binevoitori cu ceilalți. Uneori ne iese, alteori ba. Și ne uităm peste gard la alții și ne tot minunăm? Cum sunt ei atât de politicoși mereu, atât de, atât de? Călătorind mi-am dat seama că de fapt nu sunt. Și că și noi am fi mereu simpatici, dacă am fi în locul lor. Și că ei nu sunt chiar așa drăguți atunci când dacă la o adică schimbăm locul, chiar și pentru câteva ore. Sunt mai rău.
Mă bucuram că am ajuns în punctul în care sunt mereu într-o stare pozitivă. Asta până ce am ajuns o dată în București nedormită, cu multă alergătură de făcut. Și mi-a sărit țandăra de câteva ori din cauza comportamentului altora, desigur, dar de ce au reușit să mă schimbe pe mine? De ce acțiunile lor m-au făcut să îmi schimb eu modul în care reacționez? Să fiu răutăcioasă? Pentru că m-au prins cu garda jos.
De mult timp remarc în călătorii că vesticii pe care îi admirăm atât nu sunt deloc atât de civilizați pe cât îi credem. Da, sunt la ei acasă și numai atunci când totul este perfect. Când nu întârzie lucrurile, când transportul vine la ora anunțată, când este totul ”zen ” în jurul lor.
Am văzut oameni cu adevărat buni, calmi, ”nice” în țări unde este și multă sărăcie. Dar acolo este vorba despre altă filozofie, despre faptul că au o comunitate, sentimentul de apartenență, se sprijină, este altceva. În lumea aceasta a noastră, individualistă, nu poți să fii 100% nice decât dacă ești o fire foarte calmă de la natură (dar atunci apar alte probleme, interiorizarea sentimentelor duc la diferite boli, stresul acela acumulat se duce undeva).
În călătorii am văzut francezi bătându-și băiețelul de vreo doi ani după ce l-au cărat prin Petra cel puțin 6 kilometri în soare, că alerga un pic. Și am văzut alt cuplu de francezi la vreo 40 de ani care atunci când pornise o ploaie au intrat într-unul dintre restaurantele din interiorul sitului, dând efectiv peste o doamnă foarte în vârstă care ieșea. Efectiv au intrat în ea, au dat-o la o parte deși au văzut-o. M-am uitat în ochii lor. Niciun regret. Se făceau că nu s-a întâmplat nimic. Ce să le mai spui, te lasă mască!
Am văzut mulți nemți, britanici, care sar peste rând, care se enervează, care dau peste femei cu copii în brațe, nervoși. Dar au reacții strânse, genul buldozer și operat chirurgical, fără drept de apel. Nici nu știi ce ți s-a întâmplat când te trage ditamai neamțul de aproape doi metri din fața toaletei PENTRU DOAMNE că era el la rând. Deși rândul lui, toaletele pentru domni erau la doi metri de cele pentru doamne. Spune-i că este pentru doamne. Nu. Fața roșie, folosirea forței și buldozer. Îi crăpa vezica, nu mai conta nimic. Ce civilizație.
Am văzut multe astfel de cazuri. Diferența este că ei efectiv se fac că nu te văd, că nu exiști când își însușesc spațiul, sau ce doresc ei și au acea superioritate că ceilalți trebuie să se supună. Un aer demn, imediat ce o comit. Nu pleacă capul. Este dreptul lor să fie nesimțiți. Am stat două veri în Corfu, făceam săptămânal câteva croaziere, am văzut atâtea lucruri, dar și în alte călătorii, că nu mai cred în ”civilizația” asta.
Și da, dacă mergi cu ei pe vapor o să vezi cum țin cu dinții de scaunele lor, cât sunt de teritoriali, cum îți atrag atenția cu un aer superior dacă ai făcut ceva care lor li se pare greșit. Dacă li se pare, țin să menționez acest aspect. Cumva dreptatea lor ține de întoarcerea lucrurilor în favoarea personală. Sunt atât de simpatici unii că a fost nevoie ca o mare companie de transport să vândă șezlongurile (să poată fi rezervate) pe durata sejurului, din cauza celor care ocupau zeci cu prosoape dimineața și le lăsau așa jumătate de zi. Și erau plângeri, certuri mereu. Haideți că ați văzut lucrurile astea . Și dacă îi dai prosopul la o parte (nefiind rezervat) să vezi atunci scandal.
Mulți de-ai lor nu fac scandal când nu le convine ceva. Dar impun pe un ton de superioritate să li se rezolve problema, dacă nu sar cu reclamații în presă, scriu recenzii negative. Cu dinții strânși și impunând cu dispreț să fie tratați corect. Toți din diferite destinații sar să îi pupe în fund pe unii de anumite naționalități pentru că ȘTIU că ei se apucă să scrie pe Tripadvisor, să ceară banii înapoi etc. Știu că pierd businessul că au putere financiară. Și li se rupe de români. M-am certat o dată cu unii de pe o navă în care erau peste 120 de români și vreo 12 britanici că se dădeau peste cap pentru aceia. Au recunoscut că o fac pentru că se tem că ăia scriu recenzii pe Tripadvisor. Românul este un pic nemulțumit și adună stresul. Le-am spus să termine prostiile că le spun tuturor românilor să scrie pe Tripadvisor. S-au potolit, pentru că de fapt și noi suntem clineți buni, dar nu am învățat cum să ne prețuim, cum să fim uniți, cum să cerem. O facem în gura mare, dar cumva și pentru că efectiv uneori nu știm altfel. Noi nu avem la îndemână argumentele altora. Dar ideea este că ei nu sunt deloc nice, nu lasă nimic de la ei, nu acceptă (într-o formă sau alta) niciun disconfort. Vor mereu și obțin cu forța dacă trebuie, orice cred că li se cuvine.
Ia să îi vedem trăind în papucii noștri ”a la long”. Reclamațiile să fie în mare parte ignorate, să una să alta. Cred că într-o lună două ar deveni absolut isterici. Nu toți, dar mulți!
Și mă gândeam: de ce se comportă așa? Unde este civilizația lor? Până ce am făcut legătura cu mine și alții pe care îi cunosc. Toți oamenii sunt simpatici și cât de civilizați își doresc să fie. Cât de corecți doresc să fie. Cât de ”nice” doresc să fie. Până ce sunt stresați de ceva. Noi suntem stresați din toate părțile și este chiar o curiozitate că tot reușim să ne păstrăm țiglele pe casă. Alții (civilizații) cedează la primele seme de disconfort. De orice fel. Da, nu țipă atât de des precum fac unii cetățeni. Dar sunt agresivi. Devin agresivi repede. Ia să îi vedem trăind în mediul nostru? S-ar urca pe pereți. Și o dau și ei cu bâta în baltă, grav, de multe ori. Nu de mult, un britanic a intrat cu un cuțit în camera unui norvegian în Thailanda. Îl deranja că norvegianul beat cânt operă pe blacon la 3 dimineața. S-au încăierat și norvegianul (expert în arte marțiale), l-a omorât. Scurt. Se întâmplă multe și la ei pe acasă, dar le țin mai sub preț. Noi ne acuzăm în gura mare, de parcă dorim să știe toată lumea toate rufele murdare.
Am scris mai demult articolul ”Să fii nice mereu”. Susțin cu toată puterea acest lucru. Să ne impunem să fim mereu ”nice”. Dar să ne asumăm și că poate uneori o să mai dăm cu stângul în dreptul. Da, este important să practicăm meditația, să practicăm recunoștința, să încercăm să fim mai buni mereu. Să facem sport. Este atât de important să facem sport! Ne ia stresul cu polonicul!
Acum știu că dacă sunt foarte obosită îmi este mai greu (nu imposibil) să nu fiu deranjată de comportamentele necivilizate pe care le văd, de agresiunea de care ne lovim la tot pasul, mai ales în București. Am reușit să rezolv asta. Sunt mereu calmă. Dar eu nu stau în București zi de zi. Probabil că dacă da, ar trebui să încerc mai mult. Zi de zi.
Însă este important și să ne iertăm. Să învățăm ce putem face mai bine și să trecem peste un lucru neplăcut. Și mai ales, să nu mai avem impresia că alții sunt mai buni. Că nu sunt. Sunt buni când totul este perfect. Nu putem să cerem de la noi să fim perfecți într-o societate care funcționează așa cum știm, că este imposibil. Oricui îi este imposibil, nu este nimeni mai bun!
După o carieră de 8 ani ca Head of Media în cadrul uneia dintre cele mai mari companii de retail din România, Mirela și-a luat lumea în cap. La propriu. Ulterior s-a dedicat freelancingului, călătoriilor și scrisului pe blogurile personale. Cu scopul declarat de a vizita toată lumea, dar încet, de patru ani de zile îi inspiră și pe alții să își urmeze visurile și totodată să se bucure de călătorii, aducând ponturi și sfaturi practice din toate destinațiile.
Excelent articolul! Nici in Elvetia nu ar respecta toata lumea regulile, dar amenzile usturatoare si aplicate consecvent, la orice abatere, ii obliga sa se comporte civilizat.
Exact. Regulile aplicate sunt soluția, civilizația este făcută cu forța legii, nu cu bunătatea sufletului, mulțumesc.
In strainatate romanii se fac ca nu se cunosc , multi sunt atat de nepoliticosi ca desi ai observat ca esti roman iti raspund in engleza ca sa scape de tine .
Foarte trist, cand auzim astfel de lucruri, stiu ca se intampla, dar ei nu sunt acolo in tara lor, se lovesc de foarte multe, nu poti spune ca sunt nestresati… si la greu isi arata omul caracterul. Desi cred ca multi fac asa din cauza experientelor neplacute cu alti conationali si uite asa se ajunge la situatia de fata. Insa strainii de acasa de la ei traiesc intr-o alta lume decat un emigrant.