Dăriuește 10% din ce câștigi: viața mea s-a schimbat în bine de când am început să dăruiesc constant

Articolul meu de final de an, sau început de nou an, acela motivațional cu care v-am obișnuit este despre dăruire. Viața mea s-a schimbat mult în bine și din punct de vedere financiar, odată ce am început să dăruiesc, chiar mai mult decât îmi permiteam la un moment dat. Cum spun americanii, ”long story short”, din momentul în care am început să donez, banii au început să vină la mine. Nu fără muncă, dar s-au legat atât de multe lucruri, încât un scop important în lista mea pentru 2018, acela de a-mi plăti toate datoriile acumulate în perioada care a urmat plecării din Multinațională, a fost realizat. Și nu a fost realizat cu renunțări, dimpotrivă.

Citisem demult timp care este cel mai sănătos mod de a ne împărți banii câștigați, pentru a trăi o viață fără probleme financiare, dar și în bunăstare:

10% îi donezi.

10% pui de-o parte.

Un alt procent pentru cheltuieli zilnice, altul pentru sănătate, altul pentru călătorii, sau alte distracții. Ne vom opri însă la cei 10% pentru donații. Procentul acesta l-am reținut, alături de cel despre bani puși deoparte. Cu pusul de-o parte stau prost. Sunt mână spartă, nu reușesc să țin de bani.

Mai trebuie să lucrez la acest aspect, este unul dintre scopurile pentru 2019, la care voi lucra, acum că am reușit să scap de datoriile vechi, pentru că am făcut câteva greșeli când am plecat din Multinațională (revin cu acestea în viitor). Până când am început să câștig cât cheltuiam, am acumulat niște datorii pe care nu le puteam plăti din ceea ce câștigam, chiar dacă în ultimii doi ani nu am mai făcut nicio datorie nouă.

Nu erau cu dead line, adică erau pentru ”când voi avea să dau înapoi”, dar simțeam că aceste datorii mă țin în loc. A fost amuzant că eu insistam că vreau să returnez banii și prietenele mele îmi spuneau că să îi mai țin, să ”fac cheag”. Chiar am insitat deoarece am simțit că pentru a merge mai departe, trebuie să ”fac curat”. Plus că v-am spus că stau prost cu făcutul cheagului.

În 2018 la început mi-am spus: când voi păși în 2019 nu voi mai avea nicio datorie. Și așa a fost. Sunt foarte recunoscătoare că am reușit acest lucru.

Primul abonament: WWF pentru râșii din România

Undeva în luna ianuarie 2018, am văzut pe Facebook o postare a WWF România, despre râșii din România, aflați pe cale de dispariție. Și despre cât de important este habitatul, de cât are nevoie fiecare animal. Efectiv am simțit nevoia să contribui la acest proiect. Și nu doar punctual, cu o sumă, așa cum mai făceam în trecut, donând aleatoriu anumitor proiecte, ci luându-mi un angajament de a dona lunar o sumă stabilită. În momentul respectiv aveam datorii destul de mari, dar mi-am spus: cu x lei nu se face primăvară, lucrul acesta este mai important, așa că m-am înscris. După două sau trei luni am primit și un râs de jucărie, am optat să primesc doar o dată și desigur să plătesc expediția.

În momentul în care am luat această decizie, să îmi fac acest abonament și că indiferent ce bani am sau nu am nu voi ieși din acest proiect am avut o stare incredibilă de bine. Am simțit că fac un lucru corect.

De fapt, când am luat decizia de a dărui, nu aveam un venit fix, dar renunțasem la abonamentul la telefonie mobilă că nu aveam nevoie. Călătorind mult, cartela este mult mai avantajoasă, pentru că oricum nu consumam nici 20% din ce aveam inclus când stăteam acasă și când călătoream nota de plată urca vertiginos, erau cheltuieli inutile având în vedere faptul că mai bine îți cumperi cartele locale pe unde ajungi. Atunci mi-am spus: cum cheltuiam 25 de euro lunar pentru telefon, pot să cheltuiesc acești bani investind în proiecte frumoase. Așa că am găsit câteva proiecte. Și ulterior am continuat.

Avaaz, alte proiecte

Așa că am continuat. Între timp am devenit donator lunar pentru mai multe organizații, precum Avaaz, organizații care fac lucruri în care cred. Lucruri în care mi-aș dori să mă implic și eu, dar nu am timpul necesar. Însă pot face o mică diferență, contribuind ca aceste proiecte să fie posibile. Contribui și pentru proiecte individuale, bloguri pe care le citesc sau publicații, ultima fiind Casa Jurnalistului, pe Patreon. Am aflat de ei cu ocazia articolului ”Umilința supremă” despre un caz deosebit de grav, hărțuirea unei fete. Cu scopul de a o face să se sinucidă. Articolul este halucinant, dar real, iar faptul că jurnaliștii de la această publicație au făcut o diferență pentru viața unei persoane m-a convins ad-hoc să le susțin activitatea. După ce am citit articolul am căutat direct cum pot să contribui și am văzut că au cont și pe Patreon. Am aplicat în câteva minute.

2018 a fost prosper pentru mine pentru că am început să dăruiesc

Spre sfârșit de an fac o retrospectivă a anului care se apropie de final. În 2018, am reușit așa cum spuneam la începutul articolului, să îmi plătesc datoriile. Și asta în timp ce mi-am cumpărat lucruri frumoase, am mers la restaurante, baruri, taverne, nu am făcut sacrificii. Dimpotrivă. Anul 2018 este cel mai abundent financiar pe care l-am avut de foarte mult timp. Din perioada corporatistă, când primeam bonusuri anuale de câteva (recordul a fost de 6,5) salarii ca MBO – Management by Objectives.

Și am avut revelația: când am început să dăruiesc, am început să primesc! Mai mult!

În momentul de față cred că donez mai mult de 10% din ceea ce câștig, m-a cam luat valul. Pe lângă abonamentele la diferite cauze, sunt generoasă în viața de zi cu zi. Dau bacșișuri peste tot: la chelneri, la cameriste, la taximetriști, peste tot. Cu toate că am dat mult și am avut un moment în care mi-am pus problema: măi Mirela, păi dacă nu erai mână atât de spartă puteai să mergi în Jamaica cu ce ai tot dat în multe părți, sunt sigură că nu a fost așa. Am primit pentru că am dăruit. Nu exisă nimic care să mă convingă că acest lucru nu este adevărat.

Ceea ce dai nu trebuie văzut ca pe ceva ce dai de la tine, nu trebuie să te gândești la ce poți face pentru tine cu ceea ce dăruiești. Când dăruiești dăruiești în primul rând pentru tine. Știu că sună egoist, dar te simți bine când dai și mai ales, când lași banii să circule. Nu te gândi că pierzi ceva, câștigi mult mai multe. Am văzut mulți oameni care nu ar da nimic pentru alții, dar mereu, mereu au tot felul de situații în care pierd infinit mai mult. Cu țepe de tot felul, uneori de ordinul miilor de euro.

Universului nu îi plac spațiile goale. Când dăruiești, vine mereu ceva înapoi spre tine, din cu totul altă direcție. Dar mai important pentru mine este să știu că fac ceva. Că fac ceva pentru a face lumea mai bună, pentru a face ziua cuiva mai frumoasă. Mă hrănesc cu zâmbete și cu faptul că fac ceea ce este corect. Că nu duc o existență 100% egoistă. Mi-aș dori să am mai mult, pentru a putea face mai mult.

Dacă nu avem suficienți bani pentru a dona, putem să avem grijă de cineva care are nevoie, din localitatea noastră. Orice facem pentru a îmbunătăți viața cuiva, este enorm. O cină pe zi, recuzite pentru ca un copil să meargă la școală, orice.

De ce este important să donezi 10% din ceea ce câștigi

10% face o diferență și nu va strica viața nimănui. Nu este o opțiune: îți faci bugetul lunar în funcție de restul 90%. Poți renunța la o ieșire la club, la o masă la restaurant, la un tratament la salon sau la o pereche de pantofi. Lucrurile acestea nu sunt mai importante decât ceea ce este cu adevărat important: să faci ceva, existența ta să aducă un impact pozitiv, să nu trăiești doar pentru confortul tău.

Te simți bine cand dăruiești. Orice. Nu am văzut niciun om fericit între cei care nu vor să facă nimic decât pentru ei

Dăruind 10% ajută organizațiile caritabile să funcționeze. Trebuie să existe aceste organizații, nu poți să îți lași viață și să te duci pe teren, în locuri izolate din lumea acesta, sau să fii tu cel care scoate în afara legalității comerțul cu fildeș, sau stopezi multe nedreptăți din lumea aceasta. Sunt atât de multe cauze! Ei bine, sunt organizații care asta fac. Poți să îi ajuți financiar să facă lucrul acesta bine. Și semnând tot felul de petiții. Să iei atitudine cu adevărat.

Dăruind 10% din ceea ce câștigi te ajută să lupți împotriva tentației lăcomiei. Și trebuie să o faci pe loc, când te-ai hotărât, nu când ajungi la un anumit nivel financiar.

Începe acum

Nu amâna momentul pentru atunci când vei avea mulți bani, sau când te vei sătura de cumpărături. Dacă îți este greu să donezi lunar 50 de euro, îți va fi cu mult mai greu să donezi 500, sau mai mult, în funcție de cât căștigi. Nu poți dona o anumită sumă de bani? Fă voluntariat, alocă timpul tău unei cauze, este același lucru pentru că timpul înseamnă bani. Dacă donezi timpul tău, donezi ceva extrem de valoros. Sunt oameni care donează timpul lor, alții care îi susțin pe aceștia. Orice alegi, este bine.

Cei mai de succes oameni din lumea aceasta donează cel puțin 10% din veniturile lor. Și au ajuns acolo unde sunt pentru că nu au făcut lucrurile numai pentru ei, ci și pentru alții. Angajează freelanceri pentru diferite proiecte, externaliză tot ceea ce poți. Folosește timpul pentru a câștiga mai mult, sau a te odihni.

Așa cum aminteam anterior, am avut revelația că 2018 a fost un an prosper pentru mine datorită deciziei de a dărui. Așa am simțit, nu am făcut lucrul acesta dintr-un motiv anume la momentul respectiv. Dar știu că încă de când am citit un articol despre lucrul acesta, undeva în subconștient a încolțit această idee. Mi-am dorit atunci să donez 10% din ce câștig, dar cred că nu m-a lăsat inima. Însă în timp evoluăm.

Repet, nu este vorba despre diferite proiecte aleatorii, în care oricum mă implicam. Este vorba de a face un angajament că din ceea ce căștigi 10% trebuie să îi dăruiești. Lunar. Pe lângă alte proiecte punctuale. Ca un abonament la telefon, ca întreținerea. Este ceva fix.

Cum am ajuns la concluzia că dăruind am ajuns să câștig? Păi când am primit o notificare că nu s-a putut încasa o factură de la blogul meu în limba engleză, că nu am suficiente fonduri pe card. Știam că am banii respectivi în cont (în contul curent nu țin mulți bani, fac transferuri periodic). Am scos desfășurătorul de plăți și am fost un pic șocată să văd cam câte plăți fuseseră pentru diferite cauze.

M-am gândit: să reevaluez anumite proiecte? Simțam că nu. Gândindu-mă la ultimul an, am realizat că de fapt financiar mi-am atins toate obiectivele. Și că dacă vreau mai mult, trebuie să câștig mai mult, nu să dăruiesc mai puțin. Dimpotrivă.

Un An Nou 2019 cât mai frumos vă doresc!

Citește și:

Lista de Noul An: cum o facem și cum funcționează pentru a ne atinge visurile

Jurnalul Recunoștinței: Teme pentru noul an și 12 citate frumoase

Lasă-i și pe alții să trăiască și fii ”nice”