Am ales Egiptul deoarece am fost atrasă de autenticitatea acestui loc și nu m-a dezamăgit. Am vizitat acest tărâm singură și independent, având doar o parte din traseu planificat.

Așa cum am făcut și în alte destinații, am lăsat mai mult din vacanță neplanificată, pentru că… îmi place așa, să am parte de neprevăzut, să descopăr lucruri noi, să aduc informații noi.

De data aceasta am parcurs peste 2500 de kilometri, ajungând în locuri spectaculoase, precum Marsa Matruh sau oaza Siwa, prea puțin sau deloc cunoscute la noi. Dar și în Cairo, Giza, Dahab, Alexandria. DIn start vă spun că m-am îndrăgostit de Egipt, de Egiptul autentic.

Vacanța aceasta este una dintre cele mai dragi amintiri, o călătorie în care m-am simțit în fiecare moment 100% liberă, fascinată de ce era în jur și cu dorința de a mă întoarce și a descoperi, a trăi mai mult. Despre siguranță, ușurința de a mă descurca singură într-o țară în care nu cunosc limba iar localnicii vorbesc prea puțin engleza, în articolul de față.

Credeam că o să fac un articol de tipul: the good, the bad, the ugliest despre Egipt. Dar îmi este imposibil. Da, au fost și aspecte mai puțin încântătoare. Poate dacă Egiptul este primul loc în care mergeți singuri (în afară de Europa), o să dați mai mare importanță unor aspecte pe care eu le voi trece la etc. Și vă spun mai jos punctual și de ce. Efectiv aici a fost mult mai simplu și mai ușor decât în multe alte destinații.

Siguranță în Egipt

Siguranța înainte de toate, nu? Cam totul în curiozitatea despre cum este să călătorești în Egipt singură se reduce la cum să fii în siguranță în diferite cazuri. Strict legat de siguranța personală, m-am simțit mereu 100% în siguranță în Egipt, în fiecare moment, așa cum afirmam mai sus.

Acum nu voi afirma: Egiptul este 100% sigur, duceți-vă cu copii și așa mai departe. Nu. Pentru că nu pot nega că uneori au apărut probleme aici, posibil să intervină și în viitor. Însă lucrul acesta este valabil pentru mai toate destinațiile populare. Aproape oriunde au fost sau pot apărea probleme.

Aveam o atracție spre Egipt, în ultimii ani îmi apărea obsesiv în minte, mi-am spus de nu știu câte ori că nu vreau să ”pierd Egiptul”, cum am pierdut Damascul, de exemplu. Deși mă chema, faptul că auzeam atâtea lucruri neplăcute mă făcea să amân. Oricum, pentru factorul siguranță referitor la vacanțele AI cu familia, nu am vrut să merg într-un Press sau Info Trip în Egipt, unde ești ghidat/păzit, nu am dorit să îl prezint din perspectiva acestei experiențe, ci am dorit să merg singură, să văd într-adevăr despre ce este vorba.

Am mers spre Egipt cu inima și nu m-a înșelat

Și la fel ca întotdeauna, când în sfârșit am luat biletul de avion, cu încredere că dacă simt să merg aici o să fie bine, așa a și fost. Nu am simțit niciun moment fiorii aceia care prevestesc ceva rău, care te fac să fii în gardă și cu simțurile ascuțite la maxim, căutând să ieși dintr-o situație, cum am simțit chiar în anumite locuri din Europa. Dimpotrivă. M-am simțit mereu ”safe”. O să mai merg în Egipt. Vă recomand călduros să fie următoarea destinație pe lista voastră? Nu, dar dacă simțiți să mergeți aici, dacă vă cheamă, oare doriți să rezistați acestei chemări?

Siguranță în Egipt: avem nevoie de internet

În orice destinație mergem independent, trebuie să ne asigurăm că avem conexiune la internet. Luați cartela locală de cum ajungeți pe aeroport, nu contează că vă așteaptă taxiul. Aveți grijă să aveți telefonul încărcat și o baterie externă de nădejde. Să aveți un fir usb de încărcare suplimentar, lucruri de felul acesta. Google maps funcționează excelent în Egipt, semnalul este foarte bun și puteți vedea mereu unde sunteți, atunci când vă plimbați pe jos dintr-un loc în altul, sau când mergeți cu taxiul UBER-ul etc.

Totodată, în anumite situații puteți să folosiți dicționare online (puteți și instala o aplicație bună) pentru a comunica cu localnicii.

Accidente cu autocare

În trecut erau accidente în care erau implicate autocare, dar acum s-a schimbat total sistemul. Toate autocarele de transport public sunt monitorizate GPS, pentru a sta pe traseu și pentru a nu merge mai repede decât trebuie. În special în peninsula Sinai, sunt multe filtre de armată, care întârzie cursele. Și atunci mulți șoferi circulau cu viteză mai mare pe alte porțiuni de drum și erau multe accidente. Ei bine, acum nu se mai poate să depășească viteza, sunt monitorizate.

Stereotipuri despre locuitorii unei țări

În general, vizitatorii au o imagine distorsionată despre locuitorii unei țări. Rar ajung să cunoască alți oameni în afară de cei întâlniți în autogări, gări, atracții turistice, piețe, sau cei angajați în turism. Oameni care vor să le vândă ceva, să le ofere un serviciu. Însă aceștia nu sunt decât o parte. În orice țară, iar Egiptul nu face excepție, sunt mulți oameni care lucrează în birouri, agricultură, au afaceri.

Egiptenii sunt minunați

Am umblat de colo-colo cu autocare pe trasee lungi, fiind aproape de fiecare dată singura turistă străină. De ce spun singura turistă străină? Pentru că spre Dahab am împărțit autocarul cu mulți egipteni care mergeau și ei în vacanță în peninsula Sinai. Desigur, nu cei mai înstăriți egipteni, aceștia merg cu mașinile personale sau cu avionul. Dar am întâlnit familii, studenți, oameni normali, grijulii unii cu alții.

În Marsa Matruh erau mii de egipteni veniți la plajă cu familiile, aceasta fiind o destinație favorită pentru ei vara. În Alexandria, sau Cairo am întâlnit multe tinere îmbrăcate modern, vesele, curiose. În general, foarte multe femei au intrat în vorbă cu mine. Am fost invitată să stau cu ele pe malul mării, pe scăunele desigur, la umbră, au încercat să mă îndoape cu tot ce au putut, să afle despre viața mea. La fel pe autocar: am primit fructe, prăjituri, de toate.

În afara locurilor turistice, nu a încercat nimeni să îmi ia mai mulți bani pentru nimic. Și în niciun caz pentru autocar, sau microbuz. Ba am primit de fiecare dată bilet și aveau grijă să se uite după mine să nu rămân prin vreo stație de popas. Nu mi-a vorbit cineva vreodată urât, dimpotrivă.

Egiptenii sunt foarte protectori cu toate femeile

Fiind în Dahab, am fost la masă seara că un grup mare de scufundători de la clubul unde stăteam, elevi ai profesorului meu și soțiile lor, copii etc. Ei bine, de fiecare dată a plătit câte un bărbat, am încercat și eu de câteva ori și au fost absolut speriați de idee. Bine, erau familii cu stare materială foarte bună și le făcea plăcere să stea împreună, să ofere. Eu am fost luată la pachet că eram singură și cumva aveau ideea că trebuie să aibă grijă de mine. Aș fi dorit să stau măcar o seară singură pe acolo, dar efectiv nu a fost chip! Trebuia să aibă grijă de mine… le-am explicat eu că nu am nevoie că mă descurc dar nu, cred că se gândeau că poate sunt timidă, de zic nu, dar eu chiar doream un pic de spațiu, nope! Nu se poate. Eram de-a casei, că sunt printre elevii repetitivi ai instructorului meu, dar chiar și așa, am ajuns singură până aici, mă descurc în stațiune! A trebuit să inventez chestii în timpul zilei să am un pic de libertate, că scriu, că învăț, că altfel aveam program zi lumină!

Grija asta se manifestă în zeci de moduri: în autocare mi se dădea un loc bun, în față, în hotel la Marsa Matruh, sau Giza, dacă doream să ies noaptea să cumpăr ceva insistau mereu să trimită pe cineva să îmi ia, dacă eram în taxi și doream să ies să cumpăr ceva șoferul se ducea să ia în locul meu, când am stat pe plajă cu o familie și am dorit să plec, soțul ei m-a condus la barcă și tot așa.

Desigur, nu au toți latura aceasta, mai ales cei care nu pot comunica cu tine, dar în general da, încearcă să te protejeze. Și aici vorbesc despre egiptenii care nu câștigă bani de pe urma turiștilor, în principal.

Armata e cu noi în Egipt

Militarii care efectuau controale pe drum (spre Sinai, spre oaza Siwa) au fost extraordinari. Ba chiar și-au cerut scuze că trebuie să îmi deschid bagajul (eu și toți ceilalți, dar mie mi-au explicat), că așa este procedura. Le-am mulțumit, le-am zâmbit, le-am spus că știu că este mai bine pentru toată lumea și s-au relaxat.

Mă gândesc că poate au fost turiști străini care au protestat, au făcut mutre și se așteptau să fac și eu așa. Dar nu, am fost veselă, relaxată, le-am mulțumit. Spre deosebire de alte locuri unde militarii se uită de parcă ai făcut ceva rău, aici nu este așa. Deloc. Oamenii aceștia sunt acolo pentru a proteja, pentru a-și face datoria, dar nu pentru a intimida. Chiar și când am luat-o aiurea unde nu aveam voie, mi s-a atras atenția foarte frumos.

Hărțuială pe stradă în Egipt

În unele locuri am fost aclamată, pâsâită, aplaudată, mi-au fost trimise zeci de bezele zgomotos prin aer. Repet: doar în unele zone, respectiv pe unele străzi din Alexandria (nu prin tot orașul, ci în zonele mai puțin moderne, vedeți aici un video de la fața locului) și în unele locuri din Marsa Matruh. În rest nu. Poate fi enervant, dar oricum, nimeni nu s-a apropiat de mine, nu a pus mâna pe mine etc.

Am și găsit soluții: muzică în căști (deși nu este mereu o idee bună, este de preferat să fim atenți la ce este în jurul nostru, să auzim mașini etc, nu recomand oriunde asta) sau efectiv să fiu eu. Oricât m-am acoperit, oricum eram străină și asta ațâțâ curiozitatea în unele locuri. Așa că la un moment dat am dat totul de-o parte și m-am îmbrăcat cum m-am simțit bine în pielea mea: sport, rock, gangsta style. Colorat.

Ei bine, nu mă mai întreba nimeni nimic, ci doar se uitau curioși și un pic șocați. M-am dus în baruri în mijlocul zilei, m-am așezat la o masă în mijloc și am băut bere. Se uitau așa unii ca și cum nu le venea să creadă ce văd, dar nu urât, sau dezaprobator, ci doar uimiți și curioși.

În Egipt nu ai parte de atât de multă hărțuială ca în alte părți

Acestea fiind spuse, în majoritatea locurilor (inclusiv în Cairo), am avut parte de mult mai puțină hărțuială din partea taximetriștilor și a trecătorilor decât în majoritatea destinațiilor din Asia și Asia de Sud-Est. Dacă în Bali atunci când mergi pe jos undeva fiecare scuter, taxi, tuk-tuk te claxonează, iar unii localncii insistă mult să te ducă undeva, aici efectiv am fost uimită că în majoritatea locurilor parcă eram invizibilă. Adică da, din când în când ai o ofertă de transport, dar mult mai rar și deloc stăruitor ca în alte părți. Nici măcar în locurile turistice precum la Piramide nu am fost atât de hărțuită pe cât mă așteptam.

S-au introdus pedepse foarte mari pentru localnicii care eventual comit acte de violență împotriva turiștilor. Foarte, foarte mari. Asta de acum câțiva ani, s-au aplicat drastic și am văzut efectele. Nu vă recomand însă să lăsați garda jos (asta nu este ok nicăieri) dar Egiptul este surprinzător de liniștit.

Hărțuiala în Egipt… fără bulling ca la noi și fără agresiune 

Am avut parte de mai multă hărțuire la noi. Având părul foarte creț natural, am crescut cu oameni care strigau după mine (copii și adulți deopotrivă) uită-te ce păr are asta, Walderama, oaie, ai băgat degetele în priză, altele mai porcoase gen crețule, măta-i acasă? (când eram la pubertate dar și mai târziu, din partea unor bărbați în puterea vârstei) și altele. Ba chiar mi s-a întâmplat ca două doamne, la interval de câțiva ani să îmi bage mâna în păr și să afirme: ți-am luat peruca. Vă imaginați fața lor când au văzut că era părul meu! Doamne genul celor care se doresc ”respectabile”. Și altele atunci când eram în pantaloni scurți prin Eforie Nord, vara, de la turiste mai în vârstă care umblau în costume de baie pe stradă. Lucruri legate de ce sunt că mă îmbrac așa. Vocale. Efectiv am avut parte de atâta bulling acasă la noi, crescând, că ajunsesem să urăsc faptul că am părul creț, să mă simt impură când puneam o fustă scurtă etc. Să nu mai vorbesc despre palme pe fund și altă atenție agresivă din partea bărbaților, pe străzile noastre. Nici vorbă despre așa ceva în Egipt.

Nicăieri în lumea asta nu am avut parte de ce am avut parte la noi. Așa că da, faptul că în unele locuri din Egipt strigau după mine nu m-a impresionat. Mai ales că strigăturile erau de genul: hi, welcome, where are you (bănuiesc că from), blondie, Barbie, Shakira, nu vorbe pe care nu le înțelegeam potențial jignitoare.

Atâta timp cât nu sunt consecințe și nici jigniri și nu este nebunia asta peste tot în Egipt, ci doar în unele locuri, pot să trăiesc cu asta. Ba uitându-mă în urmă, mă amuză toată situația.

Sfaturi de la alții, ignorate 

Să stai mereu în spate în taxiuri, UBER etc

Da, în general am urmat acest lucru, dar din simplul motiv că mereu prefer să stau în spate atunci când merg cu taxi, UBER, Taxify etc. Însă atunci când am luat un taxi o zi întreagă, în Marsa Matruh și în Siwa (recomandați de la hotel), am stat în față. Să comunic, să fac poze etc. Și nu am avut nicio problemă. Acum, trebuie să te mai uiți și la om, dar șoferii cu care am mers nu mi-au făcut avansuri. Niciunul dintre cei cu care am circulat în Egipt, fie că am stat în spate sau în față.

Am mers și cu microbuze din acelea mici, locale, în Alexandria și pe distanță mai mare între Marsa Matruh și Siwa, dus-întors (310 kilometri pe sens). Am fost și singura femeie în microbuz. Ei bine, nu mi s-a întâmplat să se poarte cineva într-un mod ”inappropriate” cum spun englezii, traducerea în limba română ar fi necorespunzător, nepotrivit.

Să nu intri în conversații, orice poate fi interpretat ca flirt

Ei na! Acum să stau mută că poate cineva se gândește că flirtez! Acum desigur că nu am intrat în vorbă cu oricine și mai ales nu cu cei care încercau să intre în vorbă pe stradă de exemplu. Dar atunci când am stat într-un loc: hoteluri, pensiuni, baruri, autobuz, atracții turistice etc, am vorbit cu oamenii. Ba chiar mult de tot. Nu am primit avansuri nedorite. Acum cred că depinde și de tine, câtă încredere ai, cât fler în a alege oamenii cu care discuți, dar oricum, dacă în orice moment ți se pare că interacțiunea duce într-o direcție nedorită, închei conversația și pleci. Punct.

Teamă că cineva ar putea crede că flirtez nu am. Efectiv nu pierd timpul făcându-mi griji ce gândește x, este treaba lui, oricum, dacă eu nu am venit acolo să îmi caut dragostea nu o să dea peste mine legând câteva vorbe cu cineva. Să creadă ce o dori, dar repet, nu am avut sentimentul că bărbații cu care am discutat aveau impresia că flirtez cu ei. Sau poate doar pentru că nu mă gândeam la asta, nu am interpretat fiecare gest într-o anume direcție. Da, șoferul de taxi a insistat să îmi facă cinste cu cappuccino (îi făcusem și eu), mi-a făcut poze, m-a dus într-un loc cu apus frumos, dar nu s-a atins deloc de mine și nici nu m-a invitat nu știu unde. Dimpotrivă, cred că dorea să mă mai aibă de client, sau să îl recomand și altora, lucru pe care îl voi face cu plăcere.

Dragilor, am venit să vizitez, să cunosc o țară, nu am intrat la ”secret”. Dacă mă izolez și nu interacționez cu oamenii de ce am mai venit să vizitez? Doar ca să văd niște locuri? Egiptul înseamnă și oamenii lui (curioși) și obiceiurile și bunătatea și simplitatea interacțiunilor și tot.

În rest nu, discuția este discuție, dar nu trebuie să mergem pe te miri unde cu cineva necunoscut. La fel ca la noi, desigur.

Să purtați un inel gen verighetă și să pretindeți că sunteți căsătorită

Say WHAAT?? Să pretind că aș fi căsătorită ca să nu am parte de atenție nedorită? De ce? Mi se pare o mare prostie, scuze că mă exprim așa. Cred că sunt sfaturi date după ce au citit aceleași sfaturi date de alte femei care au citit în altă parte, care au auzit de undeva și probabil că totul a pornit de la cineva care nu se simte bine în pielea ei și se teme mereu de cum este judecată de alții. Este greu și necesită mult timp să scapi de închisoarea ”ce gândesc ceilalți despre mine”, dar să porți o verighetă ca să pretinzi că ești căsătorită înseamnă că nu te simți bine așa cum ești. Și nu vei reuși să scapi de asta dacă vei continua să joci în hora asta, a gurii lumii.

Da, în trecut mi se părea și mie un sfat poate util în anumite circumstanțe. Între timp mi-am schimbat părerea. De ce afirm că este o prostie pentru factorul siguranță?

Pentru cei care într-adevăr vor să îți facă un rău, faptul că poate există un soț sau un logodnic undeva este egal cu 0. Majoritatea musulmanilor sunt foarte toleranți și deschiși față de alegerile celorlalți. Sunt în schimb curioși, dar nu la modul inchizitor. Dimpotrivă, încearcă să te sfătuiască ”de bine”, dar o verighetă falsă… nu te gândești că poate este mai grav să călătorești fără soț, măritată fiind? Într-o țară străină?

Da, există habotnici, extremiști în lumea musulmană, la fel ca și în lumea creștină. Cumva, am impresia că sunt mai mulți la noi. Însă în Egipt probabil că aceștia sunt rarități. Iar dacă dai peste cineva așa, probabil că o să te ignore total (orice femeie fără văl/protector masculin etc) indiferent de starea matrimonială, este la fel pentru extremiști. Crezi că dacă backpackerițele acelea din Maroc aveau o verighetă schimba ceva pentru ele? Dacă ești în locul nepotrivit în momentul nepotrivit o verighetă nu schimbă nimic. Nici în țările musulmane, nici în Europa, nici la noi în Vaslui (scuze, vasluieni).

În rest, fiind fără verighetă nu am avut nicio problemă. Oamenii da sunt curioși, dar prefer să răspund întrebărilor și curiozității lor despre de ce îmi place să călătoresc singură, să scriu, decât să scornesc minciună după minciună despre un soț/logodnic fictiv. Eventual și vreo doi trei copii și o soacră. Pentru că nu, o verighetă nu va alunga întrebările și nici curiozitatea. ”Cum de călătorești singură fără soț? etc etc”.

În Egipt poți să spui că nu sunt hoți, în comparație cu alte locuri, dar în general, bijuteriile din metale prețioase sunt un total ”no” atunci când călătorești singură în destinații îndepărtate.

Ponturile mele:

Răspundeți doamnelor

Am fost norocoasă că nu am fost pe fugă și nu am avut un plan foarte bine stabilit. Așa că atunci când plimbându-mă pe malul mării, sau prin orașe, multe doamne au intrat în vorbă cu mine, m-au invitat la ele la picnic, mi-au oferit tot ce aveau. Sunt curioase și foarte vorbărețe, foarte simpatice, plăcute. Au o bunătate, o fragilitate aparte.

Și erau foarte supărate dacă cineva striga ceva după mine, i-au pus la punct pe amatori imediat! În general oamenii educați erau foarte jenați de comportamentul celorlalți.

Nu fotografiați locurile ”urâte”

Mergând mult cu mijloacele de transport locale, am remarcat un tipar. La început oamenii se uitau la mine un pic circumspect. Aveau o rezervă. Se uitau ce făceam. Ei bine, nu am fotografiat decât locurile frumoase, deloc gunoaie sau altele. Nu mi-a spus nimeni dar sunt sigură că lucrul acesta, alături de atitudine, de faptul că dacă mergeam la baie lăsam mereu acolo bani, nu mă îmbulzeam, făceam loc etc făcea ca de fiecare dată după ceva timp să fie deschiși cu mine. Să îmi ofere lucruri, să aibă grijă cu zeci de mici gesturi.

Știu că egiptenilor nu le place să fotografiezi gunoaiele (logic), se bucură dacă văd că îți place țara lor, să fii acolo și nu strâmbi din nas la nimic (acum, dacă ești în transport public ieftin, este culmea să ai nu știu ce pretenții, că nu ai transport luxos privat dar unii turiști așa sunt). Apropos de gunoaie: gunoaiele sunt peste tot, dar în Paris nu se fotografiază acestea (deși există cu duiumul) la fel în alte locuri. Nu, multora le place să arate numai clișeele dintr-o țară. Parisul este de vis, în x loc este sărăcie etc. Nu este corect: peste tot este și frumos și urât, nu este corect ca dacă atunci când merg în Italia sau Grecia să arăt ce este frumos și în alte locuri să fac invers. Da, desigur, de scris scriu plusurile și minusurile de peste tot, dar mereu caut să văd frumosul, dacă nu am ceva de rezolvat (gunoaie în mări, de exemplu). Am fost în Santorini și nu vă spun câte gunoaie erau și pe acolo…

Aranjați un transport cu cineva de încredere

Dacă nu aveți de acasă recomandări, aranjați cu hotelul/pensiunea unde stați. Nu mă refer la taxiuri luate ziua în orașe, ci dacă mergeți afară din oraș pe anumite distanțe. Am scris despre transport în Egipt și voi mai scrie:

Egipt: Taxi, UBER sau Careem, care este cea mai bună alegere?

Fiți generoși cu bacșișul

Bacșișul face parte din cultura locală. Personal, prefer să sar peste o masă în oraș, să nu îmi cumpăr nu știu ce suvenir, dar să las bacșiș. Oamenii se bazează pe bacșiș aici și dacă vizităm o țară, trebuie să ne conformăm cutumei locale. Mai multe despre bacșiș în Egipt:

Bacsisul in Egipt: ce cum si cui ii dai

Nu ocoliți locurile mai ”fancy”

În orașele mari sunt localuri foarte elegante. Nu am mers în prea multe în ultima călătorie, dar mai am timp. Desigur viața de noapte din Cairo este într-un mare fel. Veți vedea o altă față a Egiptului.

Respectați cutumele locale

Am respectat Ramadanul (revin cu un articol), m-am îmbrăcat decent, nu am mâncat/băut pe stradă. Dar, erau mulți turiști și chiar localnici care o făceau. Am văzut atâtea fete în pantaloni scurți de tot, nu numai în Dahab, ci și în siturile turistice, pe drum în locuri mai tradiționale. Nu se lua nimeni de ele. Însă din motive de igienă măcar, nu este recomandat să mergeți în autobuze, la fel ca în avion, cu ceva scurt. Nu știți cât de curate sunt scaunele, efectiv nu vreau să transpir cu pielea expusă pe cine știe ce germeni. Mai mult, îmi place să fiu eu, dar fără să sfidez.

Mergeți cu inima deschisă și fără prejudecăți

Oamenii vă simt. Simt energia voastră, simt ce gândiți despre ei, după felul cum îi priviți. Atunci când mergi cu încredere dar și cu bunătate, atunci când iubești ceea ce vezi, te simți bine acolo și nu judeci aspectele, oamenii simt asta și cumva, îți sunt recunoscători. Se poartă frumos. Cred că și ei (la fel ca oamenii din multe alte locuri) suferă de faptul că mulți străini îi privesc într-un mod negativ. Că le transmit că se simt superiori etc. Ei bine, când te duci acolo ca om și atât, lucrul acesta este simțit de cei cu care interacționezi.

Desigur uscături sunt peste tot, dar acestea nu definesc o țară. Egiptenii în general sunt extraordinari. Micile neplăceri să le spun așa au fost mici, fără nicio consecință negativă. A, că au fost câțiva care au încercat să mă păcălească cu lucruri mici ici-colo. Da, au fost, dar puțini și inofensivi. Față de alte destinații nici pomeneală. În Java cei de la mafia autocarelor nu m-au lăsat să mă urc în autocar dacă nu le dau lor bani, mai mulți decât biletul. Am scris despre întâmplare.

În Egipt nici pomeneală. ÎN NICIUN TERMINAL DE AUTOBUZ DIN EGIPT; NIMENI NU A ÎNCERCAT SĂ MĂ DIRECȚIONEZE CĂTRE ALT AUTOCAR, SAU SĂ ÎMI IA MAI MULȚI BANI ETC. Să se agațe de bagajele mele să mă ducă ei undeva, la compania cu care aveau înțelegere etc. Nici pomeneală. Având multe experiențe de călătorie, făcând comparație, Egiptul este foarte ușor. Da, călduros, gălăgios, aglomerat. Dar in principal inofensiv. În general, pentru a călători în siguranță în Egipt trebuie urmate sfaturile generale pe care trebuie să le urmezi în orice loc unde mergi singură:

Tips, tricks și siguranță când călătorești singur/ă

Concluzia

M-aș întoarce mâine în Egipt. Nu știu când o să mă întorc, dar de abia aștept! Este o destinație fantastică de vacanță. Însă sunt regiuni în care trebuie să manifestăm prudență, sau să le evităm. În acest sens, trebuie să citim înainte de orice călătorie recomandările MAE pentru o anumită țară. Milioane de turiști vizitează anual Egiptul, în deplină siguranță. Însă știm că au fost și incidente și posibil să mai apară, deși acum s-au luat foarte multe măsuri de protecție a turiștilor. Însă știm că și în Europa au fost multe probleme și asta nu a dus aici la abandonarea unor destinații. Decizia de a vizita un loc nu o poate nimeni lua în numele altcuiva și nu vreau să vă îndemn să faceți ceva, faceți cum simțiți, cum credeți fiecare. Dar mie îmi este cu mult mai frică să merg pe Autostrada Soarelui vara, sau să conduc pe străzile noastre, decât să umblu hai hui singură prin Egipt.

Călătorii frumoase!